Yalele si ielele

Standard

Luati o gura de aiazma, bateti doua cruci si trei matanii si pregatiti-ca sa ascultati o poveste de groaza.Aveti si exclusivitate, caci n-am trecut-o niciodata in biografia mea desi e foarte reala si m-a marcat profund(nici acum nu sunt sigura ca am depasit socul).

Mi-am petrecut copilaria si adolescenta mai mult la bunici , la tara, ca aveam rau de avion sa ma duc la schi in Austria sau la surf in Caraibe. Preocuparea mea de baza era sa citesc toata noaptea, deci dormeam toata ziua.Bine ca nu trebuia sa fac fotosinteza ca ma ofileam demult, la cat nu ma vedea  soarele…

Intro zi aud eu niste babe sporovain pe ulita si dezbatand un subiect foarte ezoteric:despre iele.Venerabilele doamne pareau foarte familiarizate cu subiectul, cred ca aveau oarece doctorate in domeniu, ca prea vorbeau convingator; cica ielele astea nu sunt de bine, circula mai mult noaptea si daca ai ghinion sa te intalnesti cu ele nu trebuie sa le privesti ,sub nici o forma, ca te pocesc si pocit ramai!N-am dat eu prea mare atentie subiectului ca eram mai preocupta sa casc ochii la baietii care jucau fotbal pe maidan decat la evlavioasele de dadeau cu scuipati in san in loc de antiperspirant. Dar ceva mi-a ramas totusi intrun sertarel al subconstientului.

Si a mai trecut ceva timp  si aproape ca am uitat de seminarul de pe ulita. Pana intro noapte…

Dormeam epuizata de multa lectura, somn dulce si cu vise copilaresti,cand aud sub fereastra:”mi-e fooooameee!”Lugubru strigat,care m-a trezit instantaneu.Deschid ochii si ma izbeste o bezna adanca, aerul e irespirabil.Fiori reci imi fulgera sira spinarii, valuri de caldura ma inunda.Ce-o fi asta?ma intreb speriata.Iau contact cu realitatea, ma scutur de orice urma de somn si incerc sa procesez informaia.Un singur rezultat imi vine in minte:ielele! Ce pacate oi fi avand sa mi se intample tocmai mie asta? E drept ca nu dau pe la biserica si nici harnica nu-s s-o mai ajut si eu pe bunica si mai fac si mofturi la mancare si uneori mai injur…Doar pentru atat sa fiu pedepsita?Clipesc si-mi dau seama ca bezna e anormal de deasa si fierbinte.Aa,de fapt am adormit cu plapuma in cap. Asta e de bine, inseamna ca e un obstacol intre mine si duhurile rele…Ba nu prea e bine, ca mai am putin si ma sufoc, am epuizat rezerva de aer si n-am nici un tub de oxigen la indemana, ca nu ma pregatisem sa fac scufundari. Tanguitul de sub geam se aude iar:” mi-e foooameee”. Ce sa fac,cum scap din dilema asta?Daca ma uit,ma pocesc, daca nu ma uit, ma sufoc! Analizez optiunile si decid ca e mai bine pocita(chirurgia estetica a facut progrese,nu?) decat cu trandafirul pe piept. Ridic cu multa teama un colt de plapuma si o lumina orbitoare imi arde retina singurului ochi intredeschis. Doamne, m-au orbit, imi spun si trag plapuma la loc ,peste cap.Imi pipai ochii, par la locul lor, nu sunt lipiti.Poate am scapat,oi fi avut noroc de niste ursitori mai miloase, laserul o fi fost doar de avertisment.

In timp ce ma inec in propriile sudori, trebuie sa ma hotarasc ce sa fac. Unu la mana ca nu sunt anaeroba, deci trebuie sa mai respir,lucru imposibil sub plapuma grea de o tona. Doi ,ca ma bantuie si o curiozitate morbida, ca nu se stie cand o sa mai am ocazia sa vad iele ,ca pana acum credeam ca exista numai yale,de cele ce incuie usile.Si trei,cel mai penibil, imi aduc aminte cat  suc am baut inainte de culcare si ca vezica mea urinara e de litraj mic. Asa ca ma hotarasc sa fiu viteaza odata in viata, poate ultima data,si sa-mi infrunt soarta,Poate ca numai ma sperie ca le e foame, nu m-or inghiti cu tot…

Trag in piept ultima gura de aer,destul de viciat de altfel,strang cat pot sfincterii vezicii si sar din pat .Stupoare! Lumina chiar ma orbeste si imi dau seama ca nu e nici un laser ielicesc, e doar soarele ce intra triumfator pe fereastra si se reflecta intro oglinda aflata chiar in fata patului.Si in timp ce imi cad ochii pe ceas si realizez ca e miezul zilei (ora mea normala de trezire), vezica cedeaza si-mi inund caldut pijamaua.

Cu ultimile puteri(si putori) ma reped la fereastra; sub pervaz,printre florile bunicii,doi motani curtau o pisica si-si disputau intaietatea asupra farmecelor ei scotand miorlaieli lugubre. Nu de foame era vorba…Na,asa imi trebuie daca plec urechea la  ezoterismul rural! Somnul ratiunii naste monstrii, somnul fraierului naste bazaconii.

Noaptea s-a sfarsit cu spaime, oftat de usurare si o dilema:stiu ca exista yale dar tot n-am aflat daca exista iele! A,si cu budigaii uzi, dar asta stiti numai voi fiinda n-am mai spus-o niciodata…Sa ramana intre noi,da?

4 responses »

  1. Fata draga, ai devenit peste noapte numarul 1(in opinia mea) in blogosfera.
    Sa stii ca exista iele, imi povesteau mie niste colege istete in lceu. Doua saptamani de practica la cules de struguri au fost suficiente sa ma convinga de rautatea acestor fiinte. Inca mai am cosmaruri. :))

  2. da.unele lucruri infricosatoare nu sunt adevarate.dar sa fie clar ca exista diavol,fantomesi din acestea.si mama crede in ele.

  3. Pingback: Cum am ratat şansa de a deveni eroină-n sat | Gară pentru doi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s