Ca la usa cortului

Standard

Rostogolindu-ma ieri prin bloguri am gasit pe cineva necajit ca prognoza meteo a lui Busu i-a stricat planurile de a merge cu cortul. Si mi-am adus aminte de ultima mea iesire de acest fel.Trebuie sa va povestesc, poate invatati ceva de aici.

Eiii, era demult, taaare demult. adica acu vreo 10 ani, in tineretile mele, cand ne-a palit un dor de aventura si curiozitatea de a testa calitatile masinii nou cumparate ( splendoare de Nova) si am decis sa mergem in padure cu cortul. N-am plecat prea departe, cam 20 de km de casa si nu chiar in pustietate ci destul de aproape de un sat cat sa auzim cocosii cucurigind (nu puteam sa zic cotcodacind). Am plecat impreuna cu parintii nostri spirituali (asa parinti…mai bine orfani :)). Nasu a imprumutat un cort, ca el e intotdeauna responsabil cu logistica, am umplut portbagasul cu tot ce am crezut ca ne-ar fi de trebuinta.si cu adrenalina pulsand in vene am plecat in expeditie. Am mers cat ne-a permis drumul semiforestier si ne-am oprit intro poienita de basm.

Descrierea locului, moment poetic: totul verde, ametitor de verde, pajiste cu floricele, un mic paraias intro rapa nu prea abrupta si  un caleidoscop solar mirific printre frunzele copacilor. Sonor: o arie completa din zeci de ciocuri freamat de frunze si clipocit de ape.

Am profitat de bietul paraias si am improvizat o mini-cascada pe care am botezat-o, ca sa le facem in ciuda celor din Busteni, Miorlaita, ca era cam anemica, n-avea sonor de urlatoare.Acolo am pus bere la rece.

Eu si Cristina, nasa-mea am zis sa incepem cu o plaja , desi veneam de la mare.Ne-am pus burtile in sus la soare si am inceput sa visam.Scurt vis, ca a trebuit sa ne ridicam repede caci trecea o cireada de vaci(v-am spus ca nu eram departe de sat).Le-am lasat sa treaca, ca asa e politicos si la unii vaca e animal sfant, apoi ne-am reluat locurile. Nici nu ni s-au incalzit burtile bine ca iar a trebuit s-o luam la fuga: treceau oile! Ele au lasat si urme ale trecerii, o poienita de masline.Am renuntat la plaja, ca era mai periculos decat pe autastrada, animata si animala padure ne-am ales si noi.

Am facut provizii de lemne sa avem toata noaptea. Nu ca am fi mancat la non-stop dar intrebasem niste ciobani daca sunt animale salbatice in zona si ei ne-au zis ca sunt si lupi si ursi.De ce sa nu fi zis, ca unde mai gaseau ei niste fraieri sa creada!

A urmat operatiunea cea mai importanta: montarea cortului.La teorie stateam bine dar practica ne-a omorat; oricum ansamblam betele mai mult de trei nu stateau in picioare.Cum il puneam pe al patrulea, cum se naruia tot.Curat urmasii mesterului Manole, dar pe derulare rapida, ca opera noastra nu astepta intunericul ca sa cada! Am incercat in toate felurile; si cu noi afara si cu noi inauntru…plus ca locul ales cred ca era cea mai tare roca posibila, diamant, ceva, ca nu se infigeau tarusii oricat se opintea nasu, Doru, cu suta lui de kilograme.N-a fost sa fie sa dormim in cort, asa ca am decis sa dormim PE cort, adica pe prelata intinsa.Noroc ca luasem o plapuma de acasa.

Cel mai naspa era cu mersul la boscheti.Odata ca nu se precizase care-s boschetii de dame si care de barbati si in al doilea rand ca ma duceam cu vezica plina de curaj dar cum trosnea o crenguta, cum o luam la fuga cu ismenelle in vine si treaba neterminata.Ca eu sunt pudica de ursi!

Am schimbat strategia si am decis sa pregatim locul de dormit in conditii de oarecare securitate. ceva ca la razboiul lui Doja , ca parca acolo am auzit eu de tabara de care in cerc.Am tras masina cat mai aproape de rapa, sa fim aparati pe flancuri ( nu asa faceau stramosii cand aveau de infruntat un dusman prea numeros, foloseau conditiile din teren in avantajul lor?) Fiecare a primit o arma de aparare in caz ca… Barbatii si-au impartit toporul si cutitul iar mie mi-au lasat o tava de inox si-o lingura , nu ca sa-i dau ursului cu lingura peste bot ci ca sa bat cu ea in tava , sa fac zgomot.(pai da, ca la zgomot si diversiuni ma pricep; sau or fi vrut sa fiu eu prima victima, sa le dau timp sa se salveze?)

Cand s-a stabilit ordinea in care dormim(ete, ca aveam si bilete cu loc!) Cristina a zis ca ea nu-i nebuna sa doarma in bataia ursului , asa ca s-a culcat in masina.Eu am zis sa ma solidarizez cu barbatii, sa nu-mi las sotul la greu, asa ca dorm afara, cu ei.De fapt imi era teama sa nu adoarma ei, asa ca trebuia sa-i inghionteasca cineva in permanenta. Locul meu era langa portiera masinii, urma Florin, sotul meu si apoi nasu, zimbru moldav care sa asigure ariergarda.In el era toata nadejdea, ca daca-l insfaca ursul manca pe saturate, nu ne mai rontaia si pe noi. Peste noapte mi-am dat seama ca nu de urs trebuie sa-mi fie frica, ci de nasi-mea, sa nu-mi dea cu portiera in cap cand pleaca la tufis.

Ce sa va mai povestesc, va dati seama ca n-a dormit nimeni, doar nasa care sforaia in masina.Cred ca de-asta nici n-a venit ursul!Eu am stat cu lingura in mana toata noaptea, Florin cu ochii pe rapa si nasu cu gura pe sticla de votca ca sa capete puteri sa biruie dusmanul.Singurul dusman a fost un tantar!

Cum s-a luminat de ziua, ne-am strans inventarul mult mai repede decat il insirasem si am tulit-o acasa sa ne culcam. Sa mor eu daca ma mai joc vreodata de-a indienii prin padure! Cat timp exista hotel , sa stea cine-o vrea la usa cortului!

20 de răspunsuri »

  1. Eu n-am dormit in cort ca sunt claustrofoba. Acum am ras cu lacrimi, dar atunci…. Auzi, fata, dar de ce ne bronzam noi prin padurile patriei cand aveam ditai plaja prin Mangalia?

  2. In categoria amintiri din copilarie, faceam plaja la Teleajen. Mai bine zis, mai mult ma balaceam pe-o margine de rau. Si trec vacile…chiar pe langa paturile noastre. Nu mai stiam cum sa ne ferim, mai mult, cum sa ne pazim articolele de imbracaminte, sa nu ni le manance vacile. Nenorocul meu, mi-au mancat palaria pescareasca de soare. Mi se parea normal s-o manance daca era verde, dar palaria mea era toata ziua galbena cu rosu. Vaca daltonista! Degeaba m-am smiorcait si la ai mei ca nu mi-au salvat palaria si m-am mai smiorcait o runda si la vacar, ca-mi vreau palaria inapoi(sau macar omoloaga). Mi-am luat adio si copil traznit cum eram i-am urat vacii sa-i stea in gat!

    • Ai scapat ieftin ,putea sa-ti manance vreun obiect vestimantar mai important n-ai precizat daca faceai nudism sau nu.Si ai cerut voie sa faci plaja la Teleajenul meu?
      Ofi avut laptele gust de palarie galbena?

      • No comment, ce-i drept, la varsta aia nudism faceam. In plus, m-ar fi alergat maica-mea daca-mi namoleam slipul (auzisem eu de la ai mei de impachetarile cu namol de la Techirghiol, asa ca urmam cu prisosinta reteta cu namol de Teleajen). La mine in amonte de Drajna eu eram suverana, inca de cu tzatza-n gura…zurbagii mei parinti m-au plimbat in ladita de rosii pe malurile lacului si raului inca de cand aveam doua luni, dar asta e alta poveste. Cat despre ce gust o fi avut laptele…sper ca salciu sau acru, era o palarie cu valoare sentimentala, cacadou de la bunicuta.

    • Am facut si eu plaja pe Teleajen in cateva randuri. O data la Moara noua si de cateva ori langa Parcul Bucov. :)) Am renuntat cand am vazut ca mai sus de noi niste tigani spalau caii si faceau pisu. :))

      • Ehe…norocul meu ca stau in Maneciu (si faceam plaja imediat dupa barajul de acumulare). Desi la modul cel mai serios, nici eu nu mai recomand plaja/scaldatul la rau. Nesimtirea unora si lipsa unor amenzi care sa-i usture la portofel i-a determinat sa transforme malurile raului in rampe ecologice. Asa ca, atentiune pe ce rau va asezati la plaja si scaldat.

  3. Sa restabilim adevarul istoric:
    – zona montana se numea Vărbilau
    – eu n-am dormit toata noaptea și am adunat lemne de foc;
    – scumpul tau sot (al meu fin) nu avea votca pentru ca se terminase (cred ca o bause el cu ursul)
    – la cascada Miorlaita am muncit amandoi;
    – mai bine venea ursul și poate era pasionat de …. interioare de masini;
    – nu crezi ca eram toti foarte tineri ?

    Da de ce nu le povestesti de la Muntele Roșu cand am incalzit doyele de bere pe gratar ? *ca m-au dus finii mei in Alpii elvetieni, pardon Alpii Roșii)

  4. . Intr-o cabana intra unul si striga cat poate de tare:
    – Care vrea o blana de urs ?
    Cineva raspunde:
    – Eu !
    – Du-te fuga dupa colt, ca se aude un mormait ….

      • cand dormi in cort… valeu mama
        te trage nisipul ala, ca e rece, de la apa marii pe naopte
        si te scoli tragand de nas neaparat.
        uite-te si la bear grylls, cand doarme ala in cort, chit ca e in desert, chit ca e la polul nord. dimineata trage de neas.
        ca pamantul (nisipul) e rece noaptea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s