Punct , linie , puncte

Standard

Erau ca doi sori intrun univers stingher.Doua roti imense de foc ce nu -si stiau rostul , nu indrazneau sa-si reverse lumina decat inlauntrul lor. Si s-au zarit. Mai intai o privire timida, apoi o ocheada mai indrazneata ; un zimbet abia schitat…S-au atras fara sa-si dea seama, Soarele Sud alunecand spre Soarele Nord. Primul pas a fost sovaielnic , al toilea mai cutezator. Restul pasilor au venit de la sine si universul s-a facut mic , cat abia sa-i cuprinda pe amandoi. Cand palmele li s-au atins, toata lumina stransa in adancuri s-a revarsat , s-a contopit intrun singur soare ,un punct imens , incandescent. Tampla langa tampla , ochi in ochi , pas linga pas , si-au pornit drumul , o linie dreapta ce parea fara sfarsit. Visau aceleasi vise , citeau aceleasi carti , priveau aceleasi filme si paseau aproape plutind pe aceasi linie dreapta…

Si zilele treceau toate ca una si linia dreapta nu sovaia calcata apasat de pasii lor in cadenta. A venit o adiere de vant , a cazut o frunza intre ei; unuia i-a sovait o secunda pasul , altul a grabit usor ritmul fara sa-si dea seama.Palmele  au devenit mai reci sau mai transpirate si nu s-au mai vrut prinse ca intro rugaciune . Unul a privit in lateral , celalalt a intors si el capul si au vazut ca in jur traiesc si alti oameni , se scriu si alte povesti… N-au mai visat aceleasi vise si fiecare si-a cautat alte carti si alte filme si alte mici bucurii . Aceasi bataie de inima n-a mai fost de ajuns pentru amandoi !

Linia dreapta a inceput sa sovaie . Unul a facut un pas spre dreapta , celalalt a alunecat spre stanga.Si linia dreapta s-a transformat pe nesimtite in doua linii paralele …Fiecare pe noul lui drum , din ce in ce mai indepartat de drumul celuilalt. Si s-au tot dus , prins fiecare in mrejele altei povesti sau doar in propria singuratate , pana ce liniile paralele nu s-au mai vazut , au devenit sensuri opuse…

Pasul era din ce mai tarat , mai nesigur , muzica din jur se pierdea intro liniste aproape tanguitoare,  oamenii de alaturi ramaneau mereu in urma. Parca am mai vazut ochii astia , parca zambetul asta mi-e cunoscut si dansul acesta l-am mai dansat cu cineva ?! Incet au inceput sa se nasca amintirile , un dor de ceva  drag si pierdut. S-au oprit si-au vrut sa se-ntoarca dar pasii nu stiau decat drumul inainte , manati fie de orgolii, fie de neputinte . Greu le-a fost sa intoarca macar capul . L-au vazut pe celalalt departe , la capatul lumii , un punct mic , ca un soare stins si aruncat la gunoi.

Cum ar mai fi zburat intr-acolo , sa mai traiasca pentru o clipa macar senzatia  sorilor contopiti , sa se incarce de energia  palmelor stranse intro rugaciune de multumire !  Au ridicat piciorul sa paseasca dar s-au prabusit invinsi de oboseala drumului de unul singur .Soarele s-a stins definitiv intrun oftat…Prea tarziu…Povestea  lor s-a sfarsit in puncte de suspensie…

E minunat cand un punct se rostogoleste intro linie dar cand linia se imparte in doua linii paralele  , tot ce va urma vor fi niste dureroase puncte de suspensie…

Mai stiti cand ati intors pentru o clipa capul sau cand n-ati mai vrut sa tineti strans mana celuilalt?…

.   –   =   :    …

2 responses »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s