Despre prietenie

Standard

Ieri a venit Copilu acasa cu niste prieteni bucuresteni , sa petreaca un week-end departe de asfaltul incins.  La noi e iarba verde , umbra si gratar in asteptare la orice ora. Si noi , bucurosi de oaspeti . Alex e prieten cu Copilu din clasa intai si chiar daca drumurile li s-au despartit odata cu plecarea la liceu , ei au pastrat legatura . Certurile de la 10 ani , pentru toate fleacurile , s-au transformat intro amicitie trainica . Oricat de mare ar fi distanta , prietenul iti e la un click distanta cand ai nevoie .  Faptul ca media de varsta din curte a scazut brusc m-a molipsit cumva si pe mine , chiar daca acum m-am apucat sa scriu inainte ca ei sa se trezeasca , sa nu ma vada cum tastez cu un singur deget ( da, dar am cel mai rapid deget din univers )

M-am uitat cu incantare la ei si i-am ascultat cu si mai mare bucurie ; nu mai sunt copii , au o maturitate pe care nu o banuiam , au vise mari si pun la cale strategii de a le  infaptui . Sper sa le reuseasca , e mult suflet si multa munca in planurile lor . S-au facut strategii de marketing , sesiuni de intrebari , up-gradari de proiect , s-au luat notite , s-au purtat discutii aprinse…ce mai , teambuilding adevarat ! Dupa munca a urmat distractia : mici , bere , remi , poker pe jetoane , pop-corn , cola , cipsuri , cafele… numa lucruri sanatoase.Si mult hohote de ras care acopereau muzica . Eu m-am culcat inainte de miezul noptii , ca eram cam obosita dupa tura de noapte , ei nu stiu cand s-au culcat .Dorm si la oa asta si probabil ca viseaza cum sa cucereasca lumea . Pe mine m-au cucerit , sunt fanul tinerilor cu idei si ambitii mari , ma simt cumva razbunata pentru lipsa mea de perseverenta de cand eram de varsta lor . Sa dau vina pe vremurile de atunci ? Ar fi o scuza cam ieftina dar alta nu gasesc . O sa va povestesc alta data care era viziunea mea despre afaceri imediat dupa anii 90 , una deloc pragmatica (sau prea pragmatica, deloc deschisa la inoirea vremurilor ).

Dar nu de reusita in viata vorbeam eu aici , ci despre prietenie , poate cel mai important lucru din viata sociala a unui om , mai important decat succesul sau banii . Banii vin si se duc , prietenii adevarati raman si atunci cand se intorc buzunarele pe dos pentru cheta la un pachet de tigari fumat la comun , ca pipa pacii . Daca mi s-ar amputa doua degete de la o mana ( nu ,va rog , nu aratatorul care tasteaza !) tot mi-ar ramane prea multe sa-mi numar prietenii. Dar sunt norocoasa si asa ; putini dar buni!  Sotul meu are aceiasi prieteni din liceu , oameni care i-au fost aproape si cand isi imprumutau sosetele in internat , si cand a zugravit singur apartamentul cand ne-am mutat in prima noastra casa si cand am facut prima afacere si cand ne-am lins ranile dupa marele esec…Si s-au nasit unul pe altul  ! Asa ca acum , cand ne intalnim toti , fiecare e nasul si finul cuiva ! Ca , vorba  aia , orice nas isi are nasul ! Noi suntem perechea numarul doi, deci nasul meu e NASUL cel mare il capo di tuti capi .

Sper ca si Copilu sa aiba parte de prieteni stabili, nasi sau nu , sa -i fie cineva alaturi in toate incercarile vietii .

Si va doresc si voua prietenii mei virtuali , sa aveti intotdeauna pe cine va baza , la cine sa apelati cand va e sufletul impovarat , daca nu sa va ajute , macar sa va asculte . Si daca nu aveti , apelati la mine , spovedesc on line…:) Si gratis !

13 responses »

  1. „Însă în faţa suszisei încercări de a-l scoate pe premierul Ponta din rahatul care-i depăşeşte gâtul, mai întâi n-am avut cuvinte. Ce să-i spui d-lui Rus? Platon şi Aristotel, şefi de tură la bordel, că acolo se plagiază tot timpul? Newton, Einstein şi ai lor, maiştrii lumii pă sector? Domnule ministru, aţi dat ordin să-i aresteze pe toţi în afară de ăştia patru” – Cristian Tudor Popescu
    Fascinant articolul
    http://www.gandul.info/puterea-gandului/un-prost-serios-9801760

  2. Pana acum 4 ani ma puteam lauda cu o prietenie de 30 si un pic de ani. Apoi strainatatea, bat-o vina, a schimbat mentalitatea celei pe care o numeam sora mea. Vrei tu sa fii prietena mea?

    • Cu mare placere , dar nu sunt nici prea amabila nici diplomata , ba uneori sunt chiar nesuferita… E greu sa fie cineva prieten cu mine, dar sunt loiala pana la capat, cu sau fara strainatate . Cea mai buna prietena a mea e la 400km distanta , nu vorbim prea des , dar tt e prietena mea . Mi se pare mie sau azi te-a palit melancolia ?Sau canicula ?

      • De ieri sunt asa, nu ma simt in apele mele. Trebuie sa caut alte ape in care sa ma scald. „Prietena” mea este la 1600 de km, care nu s-au simtit pana intr-o zi, in care a decis ca sunt prea neinsemnata pentru ceea ce a devenit ea. :((
        Asa trebuie sa fie o prietena, loiala si directa. Nu cred ca este greu sa fie omul prieten cu tine. Greu este sa gaseasca omul prieteni ca tine.😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s