Conquiztadorii si Trivistii

Standard

Am descoperit tarziu binefacerile calculatorului.Dar de cand am pus prima data mana pe mouse si am vazut ca nu musca am facut o pasiune pentru el.Cu tastele ma descurc mai greu, dar incep sa le dau de cap si lor, am un degetel cu acceleratie de Ferrari. Statul cu orele in fata monitorului mi-a adus si multe reprosuri, i-a dat Copilului satisfactia de a-si plati toate politele restante intorcandu-mi toata replicile:” nu mai sta,mai mama, cu ochii lipiti de calculator, c-o sa ramai chioara,”, „nu te dor urechile de atata clampanit in taste?”…

Mi-a fost jena sa ma arunc in jocuri de strategie, aveam totusi o varsta, asa ca m-am gandit sa-mi incerc puterile in cele de cultura generala, unde nu eram chiar nepriceputa. Si asa am descoperit Conquiztadorul! Pana m-am prins care sunt regulile, am luat bataie cu strigaturi.La fiecare joc castigat ai o stea, cand ramai ultimul ai un cap de mort.Ei, la mine era mai rau ca la mausoleul de la Marasesti, colectie de cranii. Pe urma am inceput sa-mi iau revansa, m-am mai instelat si eu.Acolo se poate juca la oficial, cu parteneri alesi de calculator, cam de aceeasi valoare cu tine, deci cam de acelasi punctaj, sau la separeu, unde inviti tu pe cine vrei sa-ti fie rival.La oficial era O.K., cum mi-are norocul, dar la separeu nu era bine de loc; fiindca aveam username-uri mai ciudate( vand_ozeneuri sau iq_de_blonda)imi veneau ca parteneri neinvitati toti ciutanii, nici nu aveam cu cine sa ma intrec, bateam la ei ca la fasole, ma plictiseam.Asa ca mi-am ales alt „nume de scena”, NeVedemInCER, si am mai gonit copilasii nerabdatori sa faca schimb de id-uri de mess.Mi-a placut Conquiztadorul, chiar am invatat multe lucruri, doar ca aveam un mare handicap, la runda de raspunsuri rapide, unde eu tastam mult mai incet decat ceilalti, deci pierdeam sistematic.Dar imi facusem acolo si o „gasca”, cei pe care ii intalneam mai mereu si ne intreceam mai mult de placere, nu prea ne mai interesa scorul.Si intre timp mai chatuiam,ne tachinam, ne laudam, cam ca pe bloguri:).Erau si ofticati, pe care daca-i bateai de doua ori, nu mai jucau in veci cu tine, ieseau din separeu de cum intrai.Pe astia ii sicanam cel mai tare, ne schimbam numele si ii mai casapeam odata, cu sadism.Aici am descoperit si povesti de viata extraordinare, dar asta va povestesc alta data, caci merita.

Apoi am trecut la Trivia, tot joc de cultura generala.Doar ca aici se joaca colectiv, uneori eram si 40 intr-un joc.Raspunsul are patru variante iar punctajul e in functie de cat de repede raspunzi.Aici aveam mai multe sanse, trebuia sa aleg repede o varianta, nu sa tastez mai multe cifre. Nici aici nu stiam regulile, nu pricepeam de ce au stele de diferite culori. Credeam ca fiecare joc castigat e o stea si, fiindca eu n-aveam nici una,am zis odata ca de data asta vreau sa castig eu.Si am avut placuta surpriza sa inceapa toti sa tasteze cu 2 secunde mai tarziu, sa-mi dea o sansa.Ei, am castigat,le-am multumit pentru generozitate dar n-am luat nici o stea; pe urma mi-au explicat ca mai am nevoie de cateva sute de mii de puncte pana la prima stea:).Ce-mi placea cel mai mult, pe langa discutiile savuroase de pe chat si care devenisera mai importante dacat jocul in sine, era fair-play-ul de la sfarsit, cand toti felicitau mai intai castigatorul si apoi se felicitau intre ei, in functie de performanta. Abia asteptam sa deschid dimineata calculatorul sa ma intalnesc cu gasca nebuna, imi inseninau ziua, faceam schimb de informatii utile si ne mai si destupam la minte. Daca cineva lipsea 2-3 zile, toti ne intrebam ce s-o fi intamplat, eram ingrijorati, iar cand revenea era intampinat cu urale.

Daca conquiztadorii sunt foarte combativi, au mereu tendinta de a-si mari punctajul, de a urca in clasament,trivistii( sau trivialii, cum le spuneam eu, desi sunt foarte decenti) vor mai mult sa se amuze, sa-si umplu timplu intr-un mod placut si util, amicitia e mai importanta decat scorul.

Ambele jocuri au fost o etapa foarte placuta  a evolutiei mele in on-line, dar am simtit nevoia de noi provocari si asa am abandonat jocurile de cultura generala pentru cele cu scor.Da, sunt niste porcariute de jocuri dar sunt fie relaxante, fie foarte competitive. Cand am castigat primul joculet cu impuscaturi am fost foarte mandra de mine, parca castigasem medalia de aur la tir, la olimpiada:).Gandul ca cei mai multi adversari sunt ciutani ce stau cu mouse-ul in mana de la trei ani nu mi s-a parut ridicol, dimpotriva, ii bateam pe terenul lor. acolo unde aveam mai putine sanse.Deci am maltratat copii?:)

Nu stiu care va fi etapa urmatoare, poker on-line cu cred sa joc vreodata.Dar poti sa stii? Niciodata sa nu spui niciodata! Deocamdata sunt prinsa in aventura asta cu blogul, inca nu sunt lamurita daca fac sau nu treaba buna, dar perseverez. Cand o sa inteleg ca ocup spatiul de pomana pe aici, o sa ma retrag. Poate atunci o sa ma apuc de programare, sa dau cu adevarat lovitura in IT, imi fac un MACROSOFT, sa moara ala Micro de ciuda.:))

10 responses »

  1. Hmm, Trivia a fost surogatul care a tinut loc de Counter Strike in facultate. Insa avea doua mari neajunsuri:

    1. intrebarile se repetau (sau am jucat eu suficient de mult, incat cateva mii de intrebari sa mi se pare putine – nu stiu);
    2. eram cel mai bun – prin urmare, la vreo zece minute dupa ce intram eu, nu mai juca nimeni.

    Departe de mine gandul sa ma laud cu vreo cultura generala atotcuprinzatoare… Daca e sa ma laud cu ceva, aia e abilitatea mea de blind-typing. Cand intrebarile se repeta si toti stiu raspunsul, mai ales alea exotice, diferenta o face viteza cu care scrii. Recunosc, si-acum e un pic tricky sa scriu Arnold Schwarzenegger fara sa ma uit pe taste, dar ma descurc :))))

    Acum, serios, cred ca Conquiztador este privit mai mult ca un joc (datorita interfetei grafice), pe cand Trivia e, asa, un fel de chat mai distractiv.

  2. Interesant cat suflet, cata pasiune se poate pune in asemenea jocuri🙂
    Nu stiu de ce, nu m-au interesat niciodata. As fi vrut, am incercat si eu unele jocuri insa pe mine nu m-au prins.
    Buna faza cu Macrosoft :))

  3. Intrebarile de la Conquiztador m-au enervat la culme! Multe dintre ele n-au nicio legatura cu cultura generala. Am jucat si eu o perioada pana am cand m-am plictisit si apoi am inceput sa ma enervez cand am vazut ca majoritatea adversarilor mei baga raspunsuri la nimereala si mai apoi si castiga.

  4. Aceste jocuri de cultură generală ne-au marcat o parte a vieţii. Nu de alta dar au apărut, în timp, o groază de saituri care oferă răspunsuri la întrebările de pe Conquiztador sau Trivia. Acum depinde de cât de îndemânatic şi rapid eşti în căutarea acestuia…

  5. Primul meu joculet a fost Spider Solitaire. Apoi am trecut la Zuma, am castigat o cursa la Ford Racing(dupa o saptamana de munca) si m-am reintors la micul meu Spider cu nivelul cel mai dificil. :))
    Acum chiar nu mai fac nimic in afara de blogging.😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s