Ca in lagar

Standard

Cred ca suntem cobai intr-un experiment de supravietuire in conditii vitrege.Inca nu ne-a pus nimeni sa mancam masline de capra si nici larve de insecte, dar ma pot astepta la orice.Eu stiu ca suntem un popor rezistent, cunosc mareata poveste cum am rezistat noi la granita marilor imperii, cum ne otraveam fantanile ca fraierii, desi tot la ele ne intorceam si cum ardeam granele sa moara si capra invadatorului odata cu a noastra.

Dar de la o vreme jocul asta de-a intinsul nervilor la maxim a trecut la alt nivel, mai subtil. Ba n-avem curent trei zile, ba ni se opreste apa alte trei, ba nu e presiune la gaze, ba nu e presiune la apa.Doar la creier creste presiunea, constant dar sigur. Pana cand?

A fost furtuna( cam la cererea publicului, satul de canicula), s-au rupt firele si am stat in bezna trei zile.Ei, eu n-am stat, ca am un sot prevazator care s-a dotat impotriva tuturor calamitatilor, deci am avut generator.Apoi ne-am trezit ca e oprita apa.Nici asta nu m-a afectat prea tare, ca avem hidrofor.Abia aseara a inceput sa curga apa si la retea, dupa patru zile. Dar acum ma intreb ce urmeaza? Ce se mai taie, ce se mai opreste? Daca se opreste aerul? Poti sa stii ca nu le da astora prin cap sa ne transforme in anaerobi, sa nu ne adapteze treptat( sau chiar brusc) pentru transferul pe alta planeta?Sau sa ne dea o ciulama de ciuperca atomica, sa ne transforme in mutanti? Cred ca ar trebui sa-i dau tema de studiu inventivului meu sot sa construiasca si un adapost antiatomic.Ca si asa n-am mai nimic in beci, doar cateva soparlite(astea pot sa i le fac cadou lui Spanac).

Una peste alta incep sa simt ca traiesc intr-o tabara de sinistrati si nu-mi place deloc ideea. cand o sa vreau lectii de supravietuire, o sa ma uit la Dicovery, nu o sa experimentez in propria ograda.

10 responses »

  1. Doar Dumnezeu ştie ce mai urmează. Oricum nu prevăd un viitor strălucit, ci mi degrabă unul sumbru pentru România, în ciuda faptului că nu sunt o persoană pesimistă.

    • Cred ca si Dumnezeu e derutat acum, nici el nu poate sa ne mai inteleaga:)).Eu sunt optimista, macar sa le fac in ciuda ca nu vreau sa ma las cuprinsa de lehamite, desi ma incearca din ce in ce mai des sentimentul asta.

  2. Cand eram in generala, am descoperit o hruba in spatele uneia dintre cladirile ce se invecinau cu scoala. O casa veche, de pe la1930… Beciul cobora pe niste scari abrupte, cu o bolta de piatra pe deasupra, iar pe una dintre pietre era amprenta rosie a unei maini. Nu stiu pe nimeni din scoala care sa fi avut curaj sa coboare acolo… Umbla vorba printre oamenii locului ca acolo a fost un adapost antiaerian in vremea razboiului (WW2), respectiv antiatomic in vremea crizei rachetelor cubaneze – si ca s-ar fi gasit mobile vechi, portrete cu Gheorghiu Dej si cu Ceausescu, oseminte… Cool story.

  3. Cred ca ai setat ceva gresit cand te-ai apucat sa arunci cu blesteme si s-au intors contra ta. :))
    Dar nu este o problema, ca te ajut eu. Am un contrablestem, costa doar 500 de euro si te scapa de toate necazurile trecute, prezente si viitoare. :))

  4. Eu ma astept mereu la ceva rau. Sincer, ma astept ca intr-o zi sa se termine toate. Si sa ne intoarcem la epoca de piatra. Atunci…adio, bloguri!
    Nu gandesc asa din pesimism ci dintr-un prea mare realism…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s