De legenda…

Standard

Dupa legendele Olimpului, Legendele Toamnei, trebuia sa vina si Legendele Bloggerilor.S-a apucat Vienela sa le treaca la catastif si ne-a facut deosebita onoare sa ne lasa sa scriem si noi cate o pagina.Zic sa-i fac si eu oroarea de a onora invitatia!

Eu si blogging- ul, baba si mitraliera!Ca nu pot sa ma dau mareatza ca frunzareala asta de colo-colo printre randuri se cheama blogging; ar fi ca si cum as zice ca scarpinatul in cap de matreatza s-ar numi operatie pe creier, doar fiindca creierul s-ar afla in vecinatate.Ce am eu comun cu blogging-ul? Ca stiu sa citesc, ca stiu sa scriu, ca stiu sa dau click si ca, mai nou, am invatat sa pun link.Cand o sa invat sa postez si poze, deja ma inscriu la doctorat( gasesc eu unul mai usor de plagiat).

Dar asa, neica-nimeni cum ma aflu, nu puteam rata sansa de a-mi scrie numele in posteritate, chiar cu litere mici si cam indescifrabil.

Voiam sa ies si eu in lume,sa citesc si sa mai arunc cate o vorba la lume si nu stiam cum.Si in timp ce-mi expuneam nobilele intentii pe care nu stiam sa le finalizez, zice Copilu’: gata, ai blog! Ce am, ca nu ma doare nimic?! zic eu, nedumerita ca posed ceva de care n-am habar. ‘Acu ia de scrie, vezi cum te descurci, da o tura din blog-roll in blog-roll pana gasesti ce-ti place”. Deci trebuie sa recunosc ca nici macar n-am fost in stare sa plec singura la drum, a trebuit sa-mi iau un sut in spate de la Copilu’.

Dar orice mare aventura, chiar si drumul de o mie de mile, incepe cu primul pas.

Si stam eu si ma uitam ca curca-n lemne la monitor si nu stiam incotro s-a apuc…Ca nu cunosteam pe nimeni, cum sa intru nepoftita in casa omului, mai ales ca nu stiu unde locuieste omu’. Prima mea bataie in usa a fost in blogul lui Cabral, persoana cunoscuta.Mi-a placut ce-am citit, dar nu era de mine, nu ma regaseam, nu indrazneam sa las si eu o vorbulita de comentariu, sa afle lumea ca exist.

Asta a fost punctul zero, de aici am plecat in cautari.Dintre cei pe care ii citesc acum zilnic, prima intalnita, dintr-o fericita intamplare, a fost Vienela.Am intrat vreo trei zile la rand pana mi-am facut curaj sa stranut si eu pe-acolo.Acu zice ca am fost prima care am indraznit sa fac haz pe blogul ei.Pai daca nu mi-a facut nimeni instructajul unde e cu sobrietatea si unde nu!Asta e, fata, ma scuzi acu ca ti-am sifonat blazonul!:)))

Pa urma am luat-o pe dara verde si efervescenta a lui Spanac, alt personaj de legenda:).De la el mi s-au bifurcat cararile spre Probiu(nici nu stiu de unde-i vine numele, daca eraOprobiu, intelegeam, asa sunt nedumerita), spre  scumpul:)  de Claudiu si spre Neuronul Unicat.

Nici nu mai stiu de unde am pornit si am ajuns la alti oameni minunati si la blogurile lor captivante.Lumea s-a facut deodata mica si din Olanda pana in Germania n-a fost decat un simplu click la fereastra lui Hapi cea cu umor acid, a lui Minnie cea inteleapta, a Coolnewz-ului care ma starneste la mici polemici.:)..Iar pe meleaguri mioritice m-am simtit minunat intr-un grup select de scriitori cu mult talent dar si cu lucruri inedite de spus.De la Intunericimea sa cu multa sensibilitate, la optimismul molipsitor al unui X-pert, de la lirica punctiforma a Starului liber, la week-endurile vesele ale lui Elly.

Hai ca mai am putin si Legendele astea ale mele o sa semene cu pomelnicul de vii, unde treci pe toata lumea, sa aiba fiecare o pila la Domnul.

Primele mele cuvinte lansate „in eter” la prima postare au fost „Buna ziua, lumee”.Este c-am fost mai tare ca Esca la prima aparitie? ca ea a dat binete doar Bucurestiului si Romaniei.Eu, la valoarea mea, mi-am stabilit alt target, sper sa cuceresc mapamondul, galaxia si universul.Lumile paralele le las altora, sa nu zica ca sunt calica.

In prima zi de blogosfera am avut 4 vizualizari, ca am intrat eu, Copilu’ si cred ca s-au mai ratacit doi cascati.Dar maine, cand o sa intrati toti cu aplauze , felicitari, alea-alea, o sa bat recordul, sa fiu demna de-o legenda.

Hai, mai ,nu fiti zgarciti, intrati de mai multe ori, dar aveti grija sa nu faceti curent, ca sunt sensibila.Dar pentru glorie si nemurire, fie si un guturai:)))!

36 responses »

  1. 🙂 Stau şi râd de una singură în faţa monitorului. Deci ai blog-ită, zici. Molipsitoare boală.🙂
    Iar lirica mea e punctiformă.🙂🙂🙂 Asta să nu apuce omu’ să se plictisească.
    Artileria grea şi greu digerabilă o las altora. Văd că m-ai încadrat deja la deserturi spumoase.😉
    Ah să nu uit, pe lângă haiku-uri iubesc PA-urile.🙂
    Dar despre acest gen de proză…punctiformă, voi vorbi altă dată,😉

    • Bine spus asemanatori! Daca am fi identici, clonati dupa acelasi model, ne-am plictisi groaznic.Asa, mai ne tachinam, mai ne laudam, important sa invatam ceva unii de la altii.si cei ce vor veni dupa noi sa aiba modele, sa invete de la noi,”clasicii in viata”:))

  2. :))) Hai ca usor usor te-ai invatat la miere si ai gasit si metodele pentru atragerea traficului…Despre inceputuri, stai linistita ca eu ma curentam de fiecare data cand puneam mana pe tastatura. Probiu? E poveste lunga cu porecla mea🙂

    • La mine traficul e ca si comertul stradal: scot marfa la taraba si cine vrea, cumpara.N-o fi de calitate, dar macar e ieftina:).Te curentai pe bune, sau e doar o figura de stil? Eu nu m-am curentat niciodata, cred ca am impamantarea buna:)

  3. ‘neat si sar-na ca m-ai bagat si tu în lista de pomeneala! Dai si acatist pentru noi? ☺
    Daca ai stii cate „opinci” si „klompeni” mi-am rupt pana am dat de voi…. gaseam numai retete si sfinti…… Mai aveam putin si ma înscriam la „clubul dietelor” si ma faceam si catolica…. aia nu prea au sfinti! In afara faptului ca Vienela ma face „sensibila” tu, mai îmi dai un „titlu”…. ala de „inteligenta”! Cum naiba sa nu ma mandresc cu mine…. vorba aia, „si grasa si frumoasa si devreme-acasa!” NU?

    • Daca nu ne laudam noi, atunci cine?Cum sa nu trec la legende si o olandeza nezburatoare:))?Daca n-avem noroc la loto, macar am avut bafta sa ne intalnim,Niste retete de clatite si supa de pui gasesti si la mine, dar la incerci pe proprie raspundere:)).

  4. Chiar aveam de gand sa te intreb cum m-ai gasit si uite ca ai simtit apropierea intrebarii, te-ai temut sa nu fie mai complicata si ai venit imediat cu raspunsul. :))
    Cand ai comentat prima data la mine am notat in calendar. A fost una din cele mai vesele zile pe care le-am trait ca „blogger”. Nici eu nu glumisem cu altii prea mult pana atunci, pentru ca unii sunt foarte sensibili, sau am eu glume proate in program, nu stiu. Dar cu tine am simtit ca pot si pentru asta ai devenit preferata mea.
    Apoi am vazut ca te pricepi la descretit frunti asudate si ca locuieti aproape de mine.
    Concluzia: nimeni nu iti va fura locul.😉
    Trebuie sa mai faci un episod, pentru ca eu speram sa vad niste acid sarind pe aici, odata cu ‘legendele”. :))

    • Ce minunate si aproape perfecte suntem! Cred ca zona subcarpatica de curbura ne influienteaza.Vai, vecina, am si rezervare de loc! Onorata.Poate mai fac vreo doua episoade, ca acum se poarta trilogiile:))

      • Cum de nu mi-am dat seama la timp? Am uitat complet de trilogii. Ia sa-i dam noi drumul la treaba si sa ne ocupam si de volumele 2 si 3. :))
        Cum aproape perfecte? Nu suntem perfecte? Crunta dezamagire. :((
        :)) Ai dreptate, Probiu. Este prea putin spus ca descreteste frunti. :))

  5. Mi-a placut si, ca de obicei, m-am amuzat. Esti o gura de aer proaspat. Na, ca era sa scriu froaspat…de la fresh :)) Am ajuns sa vorbim anglo-romana😉
    De azi te trec in blogroll😉 Sper sa nu te superi😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s