Yeti, the best

Standard

M-am trezit relaxata. Gandul ca sunt in concediu mi-a dat o stare de bine care m-a facut sa lenevesc in pat pana la ora noua.Zic lenevesc ca sa nu ma dau de gol c-am dormit bustean , in racoarea diminetii.N-am fost niciodata o persoana matinala, pot sta treaza toata noaptea, dar e un calvar sa ma trezesc devreme. Si m-am trezit cu gandul ca azi o sa scriu numai de bine, o sa laud pe cineva, o sa fiu generoasa in aprecieri.

Ma uit in jur sa-mi aleg personajul, castigatorul zilei. Uite-l pe Sotu’! Ei, nu pot sa-i inchin lui o oda, ca nu-i place sub lumina reflectoarelor si nici n-as vrea sa si-o ia in cap de atatea laude( nu ca nu le-ar merita, dar asta ramane intre noi).Ma uit in oglinda, nu sufar de narcisism, sa-mi fac un autoportret laudativ.Nu ma da modestia afara din casa, zic sa nu ma vand prea ieftin, dar nici sa nu exagarez cu reclama, sa mi se faca coada de pretendenti la usa; ca o mana o am deja data, iar cealalta imi trebuie sa ma scobesc in nas…

Aha, am gasit vedeta! Uite-l pe Yeti, motanul, ce elegant paseste, zici ca e la parada de 23 august! Ca chiar e 23 august! Deci laudele mele pleaca spre…Yeeeti!

Yetilica, cum il alint eu, ca abia are aproape doi anisori, a venit in casa noastra iarna trecuta.Tocmai murise motanul pe care il aveam de opt ani, un geniu pisicesc de talia lui Einstein, Da Vinci, Nobel si Edinson la un loc.Eram atat de suparata, ca toata lumea se oferea sa-mi faca rost de o matza, numai sa nu mai jelesc.O colega mi-a spus ca are doi pisoi mici, fatati si crescuti in casa, deci cu educatia de baza facuta si s-a oferit sa-mi dea unul, numai sa-mi aleg.Am zis sa mi-l dea pe cel mai prost, sa fie unul bleg, sa nu plece de acasa si sa intre in belele prin vecini, ca raposatul. Si mi l-a adus, intr-o cutie de masinute, cu peretii transparenti. Am crezut ca face misto de mine, ca mi-a adus o pufosenie chinezeasca; abia cand a clipit, intr-un tarziu, mi-am dat seama ca e viu. Acasa l-am asezat intr-un fotoliu si n-a miscat pana a doua zi.Prost-prost, dar nici chiar asa, aproape inert! Cand am incercat sa-l luam in pat, l-a apucat isteria, a fugit ca din pusca.Pe urma mi-a povestit colega ca la ea acasa pisoii aveau embargou sa urce in pat, erau pedepsiti pentru asta. Cand a priceput ca aici nu-l cearta nimeni, ca e bine venit in pat, s-a trantit intre noi, pe perna si a dormit dus trei ore.Si in tot timpul asta nu s-a oprit din tors, ziceai ca a atins fericirea maxima,Asa a ajuns patul matrimonial  de trei persoane, cu anticonceptional inclus, ca nu puteai misca un deget sub plapuma, fara sa sara Yeti , vanator innascut!

Il cheama Yeti fiindca e siberian dupa tata, deci de-al zapezilor.Dupa mama e maidanez mioritic.Si fiindca Sotu’ juca in perioada aia joculete cu Yeti:))

As putea povesti trei zile despre motanul meu, dar nu vreau sa va plictisesc, Sa va spun ca e un mare vanator, prinde tot ce zboara( mai putin Boeng-uri si vulturi plesuvi), toate rozatoarele din cartier si toate insectele crocante( in loc de cipsuri)Si e cel mai bun catarator pe care l-am vazut.Daca cel dinainte se urca pe casa si apoi noi umblam cu scara sa-l dam jos, cu Yeti n-am avut astfel de probleme, el se catara  si apoi sare.Cand l=am vazut prima data sarind de pe acoperis, am inchis ochii sa nu-l vad storcosindu-se de pamant.Toate matele sar cambrate, numai Yeti sare ca un deltaplan, cu labutele in lateral, parca vrea sa franeze in zbor si doar in ultima secunda si le strangecat sa cada in picioare.Si doarme relaxat pe cele mai subtiri crengi din varful pomilor, nu stiu cum naiba isi tine echilibrul.Nu m-ar mira sa-l gasesc intr-o zi  dormind pe sarma de rufe:))

Yeti are o mare dilema, el nu prea stie carei specii ii apartine.Cand e intre oameni, se crede om cu drepturi egale; vrea sacaun la masa, ii place sa stea cu botul langa scrumiera cand se fumeaza, sta la barfa cu noi si nu suporta sa bea decat apa proaspat pusa in castronel, nicidecum mai veche de o ora.Cand se afla in compania celor trei caini din curte( un ciobanesc german, un maidanez de talie mijlocie si un bichon) se comporta ca ei, iese la usa daca aude latraturi, ii alearga si ii pandeste prin boscheti.Sasha, bichonul, e prietena lui cea mai buna, au program zilnic de maraton si lupte corp la corp, de nu se mai disting unul de altul, e doar un ghem de blana cu doua cozi.

Dar principala calitate a lui Yeti este oratoria, poate vorbi minute in sir, stam la taclale in limba lui, ca in limba mea se descurca mai greu, desi am senzatia ca se straduieste.Daca americanii m-or fi monitorizand din satelit, cred ca sunt socati de dialogurile noastre bilingve. Si daca vreti sa-mi faceti o vizita si vreti sa va intretineti cordial cu Yetilica, va dau un mic dictionar, sa va intelegeti:

maa-mau!= mama, adica eu

mor-low=tata, adica Sotu’

meau=da-mi si mie, nu fii calic

meeea-mauuuuu=bai, da-mi mai repede, ca ma catar pe tine

Mai lucrati putin la pronuntie, dar sunt sigura ca va veti intelege.

Am zis ca-mi incep ziua cu o lauda si mai aveam putin si scriam o oda antica! Vedeti cat am putut scrie de bine de un biet motan? Sunt generoasa…Deci daca aveti nevoie de recomandari, de cantece de slava, de omagii pentru sefi, felicitari pentru soacre, orice, apelati cu incredere, prestez la preturi convenabile, ca stiu ca e criza.Pentru prieteni e gratis. sau, hai, o bere cu lamaie, ca e canicula:)))

17 responses »

  1. Acum de ce esti rea, dupa cat de frumos ai scris despre Yeti, puteai sa adaugi o fotografie cu el ptr ca sunt convinsa ca ai. Deci ….. POZE….. POZE….
    A, am uitat, mangaie-l si strange-l în brate o data si din partea mea! :))

  2. Pingback: Filozofie… « freestar9

  3. Am citit, am tot citit.
    S-a ales praful de dorintele tale initiale: „Am zis sa mi-l dea pe cel mai prost, sa fie unul bleg, sa nu plece de acasa si sa intre in belele prin vecini, ca raposatul.”
    Fiecare rand despre Yeti m-a dezamagit profund :)))
    Glumesc, desigur. Bine ca e cum e. Sigur nu ti-ar fi placut sa fie o blegosenie.
    Dar poze vreau si eu! Invata sa le postezi si arata-ni-l. Merita, dragalasul de el. Cum ziceam, am si eu un motanel, al meu are 3 ani, de-aia sunt asa incantata de pisoi.

  4. Bună seara! … Că iată pic la tine în casă la ceas de seara, eu, damă de pică după a ei pisică … Adică o Albastră de Rusia, superbă, educată, de familie bună, licenţiată în tors şi în priviri seducătoare …
    … Cred că pentru „matrimoniala” de mai sus merit şi eu o bere cu lămâie, chiar dacă la tine, pentru oda preaminunată, ar trebui să ajungă un bax întreg!
    Deci … bem împreună?

  5. Mi-ai adus aminte de Jucarioara mea, cel mai dulce pisoias din cati au fost inventati vreodata de mama-natura. Am pierdut-o cand a invatat sa stea la geam, sa fie vazuta de toti trecatorii, care se minunau de frumusetea ei.
    Nu trebuie sa ma fortez, ca stiu deja limbajul.😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s