Cine ma inspira

Standard

Am o multime de restanta la lepse, sper sa le pot onora pe toate.Dar o sa incep cu una care mi-a fost draga de cand am vazut-o la Probiu, cel care mi-a si transmis-o.

Nu prea am avut idoli in viata, nu sunt inscrisa in nici un fan-club, nici macar in vreun partid.Nu prea sufar de apartenente la gasti, sunt mai rebela, mai Gica-Contra.Dar am gasit si eu modele, oameni carora as fi dorit sa le seman,sa ma pot ridica la nivelul superioritatii lor.Dar cel mai drag model mi-a fost si a ramas bunica, mamaie ,cum ii ziceam eu.

Mamaie a plecat spre zari albastre acum aproape 20 de ani dar prezenta ei o simt si astazi, mai ales ca am ajuns sa locuiesc chiar in casa ei, lucru care nu m-as fi gandit ca se va intampla vreodata.Poate nu-i o intamplare, poate asa a vrut ea…

Mamaie avea stofa de martir, nu se plangea niciodata, a trecut prin mai multe greutati decat cred ca as fi putut eu duce dar  a trecut cu demnitate, fara sa ceara ajutor nimanui, ba dand ea ajutor tuturor. Bunicul n-a prea fost „usa de biserica”, lucra la sonde, facea naveta la saptamana, asa ca mai „copilarea” si el pe-acolo. Asa s-a trezit cu un copil nelegitim si cand mama lui a trebuit sa faca ceva ani de puscarie(nu mai stiu pentru ce)  ,mamaie l-a luat sa-l creasca, i-a fost mila sa lasa un copil nevinovat pe drumuri. Tot ea a crescut si un nepot a carui mama a murit la nastere.Ea ne-a crescut  si pe noi, nepotii, ca si toti copiii de pe ulita, cand parintii lor erau plecati la munca sau aveau treburi de rezolvat.

Ea se ducea si la capul celor bolnavi ce trebuiau supravegheati in permanenta, sa se mai poata odihni si cei ai casei… Ea cocea cozonaci pentru toata lumea, fiindca avea cuptor mare in curte…Ea le tricota tuturor domnisoricilor din vecini veste si bluze dupa modele din reviste…Ea se ducea ori de cate ori auzea  ca cineva are nevoie de ajutor…Si nu lua niciodata bani, nu primea nimic in schimb, doar multumiri si recunostinta( de unde si expresia „de multumesc am podul plin!”)

Cand ne adunam toi patru nepoti unul voia clatite, altul gogosi, altul chec si altul placinta cu mere.Niciodata nu picam de acord ce sa vrem si ea le facea pe toate odata, sa fim noi multumiti. Nu-mi aduc aminte sa-mi fi dat vreodata vreo palma, foarte rar m-a dojenit, dar cu vorba blanda si cu sfaturi bune, de ma facea sa ma rusinez si-mi venea sa plang ca dupa cea mai crancena bataie.

Era foarte emancipata pentru vremea ei.Isi facea doar o rochie noua pe an, dar aceea era de matase naturala si facuta la Casa Modei, culmea rafinamentului.Pe acasa umbla cu papuci de plastic, ca toata lumea la tara, dar cand pleca la oras nu purta decat incaltaminte de piele, facuta la comanda. Pe noi ne invata trucuri de frumusete din tineretea ei, cum sa ne dam pe fata cu albus de ou cu miere, sa ne spalam parul numai cu apa de ploaie adunata de la stresini si imi punea parul pe moatze facute din hartie de sac.:))

Cand s-a imbolnavit(cancer hepatic) nu voia sa supere pe nimeni.Uneori isi facea singura curaj ca o sa infranga boala,se uita la pielea ce-i atarna de pe bratele mult slabite si-mi zicea ca la primavara se pune pe picioare si se muta la mine, la Mangalia, sa ma ajute cu Copilu’, ca trebuie sa intre la scoala si sa nu stea singur…Dar in primavara a plecat cu picioarele inainte din casa ei, pe o vreme cu nametii cat casa, cand n-au circulat nici trenurile, nici masinile, deci n-am putut ajunge la inmormantare.Asa ca Dumnezeu mi-a ascultat ruga de a nu o vedea pe mamaie moarta! Pentru mine e mereu vie, o port in suflet zi de zi  si ma straduiesc cat pot sa-i seman, desi nu cred  sa reusesc vreodata. Dar macar sa nu-i fie rusine cu mine prin raiurile pe unde umbla…

Aici trebuia sa ma opresc, dar am vazut ca am scris fix 666 de cuvinte.Ei, dracie, ca nu era s-o las asa… hai ca 700 mai merge.:))

13 responses »

  1. Adelina m-ai facut sa plang si azi trebuia sa fiu vesela.
    Casa bunicii mele nici nu mai exista, au facut-o vanduta cred, naemurile cu care nu am contact. Noroc cu Google Earth!

  2. Mi-ai amintit de bunica mea, care nu a crescut decat doi nepoti, dar a ajutat pe toata lumea, a muncit din greu toata viata, nu ne-a lovit niciodata, desi uneori meritam…
    Emotionanta leapsa!

  3. Frumos portret i-ai facut bunicii tale🙂 M-a emotionat, a fost intr-adevar o femeie deosebita.
    Si bunica mea a fost o femeie grozava. Tocmai am scris cate ceva despre ea…de fapt am scris despre ambele bunici🙂 Intr-un comentariu mai amplu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s