O cafea, va rog!

Standard

Imi plac diminetile cand ma trezesc mai tarziu si ma invaluie aroma de cafea proaspata dinspre bucatarie.La noi ” cafengiul sef” e Sotu’, iar cafeaua facuta de altul e intotdeauna mai buna. Ziua are un inceput mai vesel cu o ceasca de cafea in mana, e un moment de ragaz sa-ti faci planul de bataie, sa-ti amintesti ce ai visat azinoapte si sa-ti pui ordine in idei.Si ideile sunt mai clare prin aburii unei cafele.

Nu stiu daca e un hobby sau un viciu, dar cafeaua a devenit pentru mine pur si simplu o necesitate.Beau cafea de placere, de intretinere in turele grele de noapte si in scop terapeutic pentru durerile de cap de dupa turele de noapte.Beau cafea si ca sa ma energizez si ca sa ma linistesc, desi pare un paradox.

Va mai amintiti vremurile ceausiste si goana dupa o cafea buna, o Alvorada boabe in punga aurie? Asta era culmea rasfatului.Cumparam de la vaporeni, la pretul unei perechi bunicele de pantofi si adesea converteam valoarea unui salariu in cate pachete de cafea as fi putut sa-mi iau intr-o luna, cam 7-8 pachete a 250 de lei.:))) Si nu-mi parea rau de bani, era mica bucurie a vietii cand ne saturam de nechezoale. Cei mai tineri nici nu stiu despre ce vorbesc, au ratat farmecul sublim al nechezolului pe care il sorbeam cu grija sa nu ne ramana si cate un pai printre dinti:))). Deci cafeaua boabe era balsamul sufletesc al acelor vremuri.Si nu exista bucatarie fara o rasnita de cafea, caci toti macinam cafeaua proaspat, sa nu pierdem nimic din aroma.Am si acum o rasnita de cafea, primita cadou la nunta, dar zace aruncata pe un raft, e multa vreme de cand n-a mai vazut bob de cafea.

Acum sunt magazinele pline de sortimente de cafea, arome si tarii diferite, nici nu stii ce sa alegi.Si in orice bucatarie troneaza acum cafetiera sau filtrul de cafea. Si eu beau acum cafea la filtru, dar uneori parca mi-e dor de vremea cand descantam cu lingurita in ibricul cu cafea proaspat macinata, sa se imprastie in toata casa aburul frumos mirositor…

Acest ritual al bautului de cafea n-ar fi deplin daca n-ar avea si recipiente pe masura, adica cescute care mai de care mai colorate, mai sofisticate, mai pretioase, de la cele mici cat un degetar la cele cat halba de bere. Am si eu o dambla, nu suport cestile mici in care abia incap trei linguri de lichid.Pai or vrei sa savurez o cafea, ori vrei sa ma impartasesti? Ca sa stiu daca trebuie sau nu sa ma spovedesc inainte…Ma uit la vitrina mea cu vesela din bucatarie,un dulap mostenit de la bunica, vechi de mai bine de 100 de ani, din lemn de cires si ma minunez si eu ce de cesti s-au adunat acolo, unele seturi complete, altele piese stinghere, fara pereche.Sunt seturi cumparate de mine, primite cadou sau gasite acolo, mostenite  din generatii.Si mai nou am luat obiceiul cumpararii de cani haioase inscriptionate:)).La serviciu am o ceasca cu lingurita atasata in coada, e foarte practica: daca nu ma tine treaza cafeaua, ma trezesc instantaneu cand imi intra lingurita in ochi!Deci e o ceasca de veghe.

Acum m-am mai potolit, nu beau mai mult de 2-3 cafele pe zi, dar in tineretile mele cafeaua era in loc de apa, fara numar.Pa vremea cand faceam vizite la domiciliu ca sa urmaresc sugarii, tot omul te servea cu o cafea, ca altceva n-avea si nu puteam sa refuz pe nimeni, indiferent de calitatea cafelei, deci va dati seama cam ce cantitati industriale consumam.Aveam mai multa energie decat acceleratorul de particule de la Geneva :)).

Si nu pot sa inchei aceasta mica oda inchinata drogului meu de zi cu zi fara sa aduc multumiri publice raposatului Cristofor Columb, care daca nu ratacea drumul spre Indii, nu mai pupam noi azi cafelute, ramaneam la ceaiul de tei(bleahhh!)Multumesc, mai Cristofoare, sa ti se ierte din pacate, ca mare bucurie mi-ai adus!

Va doresc zi buna si o cafea strasnica sa va invioreze, ca va vad cam blegiti:))!

35 de răspunsuri »

  1. Am auzit de nechezol si menado, dar de prins n-am prins. Slava Domnului, acum gasesti cafea pe toate drumurile. Eu inca mai fac la ibric, ca mi se pare mai buna. Dar cumpar gata macinata 🙂

    • Radem noi de nechezol, dar cicoarea cica e foarte buna pentru ficat.Cum radeam de salamul cu soia si acum toata lumea e inebunita dupa soia .Partidu’ tinea la sanatatea noastra, dar noi, fraieri , tindeam dupa porcarii capitaliste :))

  2. Fă repede o cafea (cacao) tare, dublă și … cum mai vrei tu.

    “Cand Columb a ajuns pe insula Guanaja, nu departe de ceea ce astazi numim Honduras, bastnasii i-au întâmpinat cu barci pline de seminte de cacao. Cand bastinasi au ajuns la corabie si au inceput sa transbordeze “pretioasele” cadouri un sac cu seminte s-a desfacut si s-a vărsat în mare. Bastinasii au sarit imediat in apa pentru a recupera cat mai multe dintre boabele vărsate, ca si cum ar fi fost bunurile cele mai de pret pe care le aveau. Spaniolii au ramas socati vazand aprecierea de care se bucurau aceste “alune ciudate” din partea bastinasilor. In ciuda acestei intamplari marinarii spanioli au continuat sa considere cacaua drept o simpla curiozitate locala.
    Odată cu era marilor exploratori cacaua ajunge in Europa, pe vasele lui Columb care o aduce regelui Ferdinand al Spaniei. La curtea europeana ciocolata nu produce efecte spectaculoase fiind pusa in umbra de celelalte comori exotice aduse de Columb. ”

    Istoria cafelei este la fel de bogata ca insasi cafeaua, datand de mai mult de 1000 de ani.

    In Occident, istoria cafelei incepe acum trei secole, dar in Orientul Mijlociu ea este consumata de toate paturile sociale inca din vechime.
    Prima referinta la cafea, din surse inregistrate, dateaza din secolul al IX-lea, dar cu multe secole inainte, existau multe legende arabe despre bautura misterioasa si amara cu puteri stimulatoare.
    Primele plante de cafea au fost aduse pe coastele Marii Rosii din Africa.La inceput cafeaua era considerata aliment si nu bautura. Triburile est-africane macinau boabele crude de cafea si prin amestecarea cu grasime animala obtineau o pasta pe care o modelau sub forma de bile. Acestea erau consumate de razboinicii tribului pentru a avea mai multa energie in timpul luptelor.

    Incepand cu anul 1000 e.n., renumitul tamaduitor Avicenna, administra cafeaua in chip de medicament. Etiopienii obtineau un fel de vin din fructele de cafea, prin fermentarea in apa a boabelor uscate. Cafeaua crestea in mod natural si in Peninsula Arabiei si din secolul 11 aici cafeaua a fost preparata ca bautura calda.

    Asa-numitele proprietati stimulative ale cafelei au fost considerate de multi in acele timpuri stravechi, generatoarele unui fel de extaz religios, iar cafeaua ca bautura si-a castigat o reputatie mistica, invaluita in mister si asociata cu preotii si doctorii. De aceea nu este surprinzator ca doua legende puternice au aparut pentru a explica descoperirea acestei boabe magice.

    O istorie apocrifa datand de pe la 1400, povesteste despre un pazitor de capre yemenit, pe nume Khaldi, care a observat cum caprele sale deveneau neastamparate si energice dupa ce mancau fructele rosii care cresteau in tufisurile necunoscute de pe aceste meleaguri. Uimit de comportamentul lor, Khaldi a dus fructe la o manastire din apropiere, unde staretul a fiert fructele in apa. Acesta a obtinut un lichid amar dar aromat, foarte stimulator, care alunga oboseala si somnolenta.

    Cealalta poveste este aceea a unui dervis musulman care a fost condamnat de dusmanii lui sa rataceasca prin desert si astfel sa moara de foame. In delirul sau, tanarul a auzit o voce care ii spunea sa manance fructele dintr-un arbore de cafea din apropiere. Dervisul a incercat sa inmoaie fructele in apa si cand nu a reusit, pur si simplu a baut lichidul acela. Interpretand supravietuirea si energia sa ca pe un semn de la Dumnezeu, s-a intors la ai sai si a raspandit credinta si reteta acestei bauturi.

    Asemenea legende sunt bineinteles neconfirmate, dar exista anumite fapte referitoare la raspandirea arborelui de cafea, care sunt bine documentate. Se pare ca originea cafelei se afla pe continentul african, intr-o zona a Etiopiei cunoscuta sub numele de „Kaffa”. De acolo ea se raspandeste in Yemen, apoi in Arabia si Egipt. Cultivarea cafelei s-a extins rapid in toate aceste t ari si servitul cafelei a devenit un obicei zilnic placut. Spre sfarsitul sec. al XIV-lea, societatile care practicau comertul au inceput sa-si dea seama de marele potetial pe care il reprezinta cafeaua si au lansat-o cu succes in Europa.
    Cererea de cafea in Orientul Apropiat era extrem de mare si toate transporturile de cafea care paraseau Yemenul cu destinatia Alexandria si Constantinopol erau foarte bine controlate si pazite pentru ca nici o planta sa nu iasa din tara. In ciuda acestor restrictii, musulmanii in timpul pelerinajului lor la Mecca, au reusit sa ascunda si sa ia cu ei plante de cafea si sa le cultive in tarile lor. Astfel, a inceput cultivarea cafelei in India.
    Cafeaua a intrat in Europa la acea vreme prin portul Venetia, unde aveau loc schimburile comerciale cu negustorii arabi. Bautura a devenit obisnuita in randul populatiei in momentul in care vanzatorii ambulanti de limonada au inclus-o in oferta lor ca alternativa la bauturile reci. De asemeni, multi dintre negustorii europeni au inceput sa bea cafea in calatoriile lor si au adus acest obicei in Europa.
    Asemanarile fonetice dintre cuvantul „cafea” si echivalentii sai europeni ( in italiana „caffe”, in franceza „caffé” si „kaffee” in germana, de exemplu), i-au determinat pe oameni sa creada ca numele provine din „Kaffa”, provincia etiopiana de unde cafeaua isi trage obarsia. Dar o alta ipoteza a sugerat ca acest cuvant povine din arabescul „quahwek”, care inseamna „stimulant”.
    Pe la mijlocul secolului 17, olandezii dominau comertul naval si au introdus cultivarea la scara mare a cafelei in coloniile lor din Indonezia, pe insulele Java, Sumatra, Sulawesi si Bali. Cafeaua a ajuns in America Latina cateva decenii mai tarziu cand francezii au adus o planta de cafea in Martinica. La jumatatea secolului 19, o boala rara a plantelor s-a raspandit prin plantatiile de cafea din Asia de sud-est si culturile au fost compromise. Astfel, Brazilia a devenit cea mai mare producatoare de cafea, onoare pe care o detine si astazi.

    Este interesant ca, desi cafeaua este originara din Africa, cultivarea arborelui in aceasta parte a lumii este relativ recenta. De fapt, plantatorii britanici au fost cei care au reintrodus cresterea cafelei in Africa, chiar dupa Primul Razboi Mondial, infiintand plantatii in zone care ofereau un climat si un sol propice infloririi arborelui.

  3. Adelina, noi doua ar trebui sa ne intalnim la o cafea. Imi place licoarea asta la nebunie, facuta in toate felurile posibile, numai cafea sa fie.
    Cand eram mica imi amintesc de nechezol (cafeaua aia de cicoare cred era) si imi amintesc ca primea mama de la rudele lu Tata cafea din orientul mijlociu. Tot boabe ii trimitea si precum nu avea rasnita, ma trimitea pe mine la vecina sa rasnesc putina cafea si sa-i las si vecinei ceva in semn de multumire. Imi mai amintesc ca m-a invatat cum sa frec un nesscafe cu zahar ca sa iasa spumos cand torni apa peste el. 😆
    Cand ne-am mutat in Iraq si am crescut mare, am baut cafea autentica facuta pe soba in ibric dar de cand locuiesc in occident m-am obisnuit rau de tot cu gustul cafelei de filtru si acum e favorita mea. Totodata, de cand locuiesc in Canada nu mai servesc cafea cu ceasca ci cu cana. 😆
    cand merg la ai mei in vizita in Germania sau la rude in Romania si cer cafea imi aduc o cescuta si eu ii intreb daca au cana din aia mare de ceai, pana intr-o zi cand mi-a zis varul meu sa beau direct din cana de la filtru, sa nu mai ma obosesc sa torn altundeva. Cat am ras atunci…

  4. Si am uitat sa mai zic ca imi plac absolut toate chestiile comestibile cu gust de cafea. Favorita mea e inghetata de cafea de la Häagen-Dazs. Yum yum yum !!!

  5. Wow, ce dragalasa e pisica! Daca mi-ar face ea cafea poate as bea si eu mai multa :))
    Beau foarte putina, asa se bea la noi acasa. Nu ca nu ne place…dar nici pasionati nu suntem. Eu beau 1-2 cafele pe saptamana, daca mai ajung intr-o vizita, se mai adauga una. Deci max. 3/sapt. Stii ca o rasnita am si eu acasa? Parca nu mai functineaza asa de bine…dar e ca un obiect de muzeu.
    Chiar vorbeam cu mama zilele trecute si ne spuneam ca nu mai fac afaceri cei ce vand cafeaua cu noi :))

      • Nu beau nici macar ceaiuri. Cand eram la serviciu, faceam dimineata, pe la ora 9,00-9,30 un ceai negru. Atunci si mancam ceva foarte simplu, 2-3 biscuiti, sau ceva de genul. Dar de cand sunt acasa (de 2 luni) nici macar ceai nu mai beau. Nu simt nicio nevoie.

  6. Prin Ploiesti devenise riscant sa cumperi cafea Alvorada la punga, obisnuiau sa puna boabe de fasole dupa ce furau boabele bune, aromate. Dar pe vremea aia nu imi faceam prea multe griji, ca eram bautor de Inka. Acum beau 3-4 cafele tari in fiecare zi, dar beau din degetare. Nu suport sa mai vad cafeaua in cana. Prefer sa beau putina si foarte concentrata, de mai multe ori pe zi.

      • Draga mea, „putin si bun” este sloganul meu. :)) Cand simt ca incepe sa dispara efectul, mai pun o data cafetiera pe foc.
        De unde vaporean la Ploiesti? Lua mama de la „doamnele” care vindeau seminte calde. :))

  7. Imi amintesc de Alvorada si de cicoarea pe care o facea mama 🙂
    Acum greu ma urnesc de pe Iacobs
    Mai bag cate-o arabica de-.aia dulce cand sunt in tari (mai) straine si foarte rar capucino

  8. Noi primeam cafeaua din…vest. De la unguri, mai bine spus.
    Da, maica-mea mai are si acum rasniţa. O foloseşte sa faca zahăr praf.
    Eşti norocoasă, să ai pe cineva care-ţi face cafeaua dimineaţa. 🙂
    A fost, a fost o perioadă cu multă cafea băută şi de mine.
    Acum mă limitez la una, ness. Ştiu, nu e bună.
    Dar mie îmi place s-o savurez în cele 10 minute de linişte de dimineaţa. Cele 10 minute doar ale mele, din 24 de ore. 🙂

  9. Nici eu n-am prins vremurile ceausite, dar ma consider mai norocos, adica din cate am tot auzit de la parinti :)) Pe mine ma enerveaza cel mai mult cafeaua aia de-o serversti prin baruri/restaurante, dintr-o gurita ai terminat-o :))

  10. Mah nu mai vorbiti de cafea Jacobs ca ma bagati in boale. De cand nu mai stau in Germania mi s-a uscat gatul dupa cafeaua aia, care cred ca e cea mai buna cafea pe care am baut-o vreodata. Are o aroma fantastica. Aici o gasesc doar la magazinul romanesc, dar doar o gasesc acolo, nu si cumpar ca o vinde la un pret de zici ca-i praf de aur. La fel ca cutia de detergent Persil. Stale’ar Jacobsu si Persilu in gat. 😆

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s