Un umar pe care sa plangi

Standard

Va spuneam intr-un articol mai vechi ca am avut o perioada in care eram pasionata de jocuri de cultura generala, in special de Conquiztador.Si pentru ca aveam niste nick name-uri cam ciudate(vand_ozeneuri sau iq-de-blonda) ,de cate ori deschideam un separeu sa joc amical imi intrau numai ciutani, crezand prpbabil ca as fi din aceeasi generatie. Ma saturasem sa tot bat la ei dar tot dadeau navala ca mustele la borcanul de miere, ba imi mai si cereau ID-ul de mess :))). Asa ca m-am hotarat sa-mi aleg un nume de scena mai elevat, mai subtil pentru elevii de scoala generala.Si mi-am zis NeVedemInCer.

Cand l-am folosit prima data, chiar la primul joc, intra cineva care ma intreaba daca am vreo problema de sanatate.Eu raspund politicos ca n-am decat matreata si bataturi, eventual vreo buba-n cap,dar pe dinauntru, nimic grav sau contagios.Persoana isi cere scuze de intrebare, jucam mai departe. Mai joc vreo 2-3 jocuri, multumita de adversarii mei si fericita ca am scapat de minori. La urmatorul joc intra iar persoana necunoscuta( necunoscuta ca adversar de joc, nu ne mai intalnisem in campionat, ca asa toti imi erau necunoscuti, chiar daca palavrageam mult pe chat-ul jocului).Si iar ma intreaba politicos daca chiar nu e ceva in neregula cu mine, din punct de vedere al sanatatii.Atunci mi se aprinde mie un beculet( asta nu inseamna ca imi fila o lampa) si intrebarea mi se pare mai mult un strigat de ajutor decat o indiscretie. Si-i raspund ca nu mi-am facut testamentul, nu ma pregatesc de plecare spre zari mai luminoase, numele ales e chiar optimist, ca sper sa-i vad pe coechipieri macar in cer, daca n-avem si camera web in joc.Dar ca am impresia ca ea (era o Ea, sa-i zicem A.) are ceva pe suflet, la ea e problema.Si-mi spune scurt si aproape instantaneu: am cancer, am aflat acum cateva zile!

Am continuat sa intru zilnic sa joc, cu vechile nume in campionat si cu NeVedemInCer numai la separeu, jocul era numai un pretext, noi de fapt vorbeam in privat pe chat.Povestea ei, pe scurt: era foarte tanara, abia implinise 30 de ani, avea o fetita de un an, mama ei locuia de multi ani in Germania, ea nu mai avea alte rude aici.Nu spusese nimic nimanui, nici sotului.Eu am certat-o, am sfatuit-o sa-i spuna, omul asta trebuia sa stie, sa-i fie alaturi, trageau impreuna la aceeasi caruta.Ea nu si nu, ca o sa le spuna tuturor dar ma intai mamei, caci tocmai era programata o vizita in Germania.Era foarte speriate, nu intelegea de ce i se intampla tocmai ei.Din ce mi-a povestit am tras concluzia ca fusese si un copil cam rasfatat, ocrotit, nu prea daduse piept cu greutatile in viata, nu mi se parea o luptatoare.

Am continuat multa vremesa comunicam dar numai prin chat-ul jocului, desi eu ii dadusem adresa mea de mess si de e-mail dar ea spunea ca ii ajunge relatia asta, nu vrea altceva, nu are incredere in prieteni, nu vrea sa se amestece cineva in viata ei.Si totusi ma cauta, ii trebuia un umar pe care sa planga si cineva care sa o incurajeze.

S-a dus in Germania, cateva zile n-am mai dat de ea.Dar intr-o zi o gasesc iar in joc, intram la separeu si ii cer noutati. Erau si bune si rele.Era internata intr-un spital de acolo, operata, se simtea mai bine si doctorii erau optimisti, ii dadusera vesti bune.Si sotul, mama , cum au reactionat? o intreb eu. mama, femeie energica, a prelat imediat fraiele, nu s-a lamentat ci a dus-o imediat la doctori, a platit toate cele necesare(si nu era o suma deloc mica) si a luptat sa rezolve problema.Sotul, la auzul vestii, a facut un accident cerebral, din fericire nu foarte grav, parca a cazut cerul pe el fiindca o iubea enorm.Asa ca acum ea era internata intr-un spital, sotul ei in altul si mama facea naveta intre ei.Ba ii cumparase si ei un laptop, sa nu se simta rupta de lume…

M-am bucurat pentru ea ca a trecut cu bine peste interventia chirurgicala, aveam certitudinea ca va fi bine(asa simteam eu si nu prea ma insel).Dar am certat-o iar ca nu si-a anuntat sotul mai din timp, era cumva vina ei pentru ce patise acum bietul om. Aici a urmat partea a doua a povestii.Ii era profund devotata si recunoscatoare sotului ei care ar fi facut orice s-o vada fericita, dar nu-l iubea.Se casatorise mai mult din razbunare, cand s-a simtit parasita de barbatul pe care il diviniza. Si ca razbunarea sa fie deplina, se casatorise cu cel mai bun prieten al acestuia pe care il stia indragostit in secret de ea. Ea l-a cerut in casatorie si sigur ca el a acceptat plin de entuziasm, daca a vazut ca prietenul lui s-a retras.

Iar am certat-o, nu te poti juca asa cu sufletul oamenilor, a fost un egoism care a facut prea multe victime; ea e nefericita, fostul iubit e nefericit si a plecat din tara ca sa fie cat mai departe de cei doi, sotul  probabil ca simte ca nu a fost ales din dragoste…Poate ca palma asta primita de la viata o s-o trezeasca la realitate, sa nu mai fie un copil razgaiat care face ce vrea si nu plateste, pe care mereu o apara  cineva. Nu poti sta mereu cu o platosa pe tine, chiar si Ahile avea un punct vulnerabil, un calcai.

A stat mult in Germania, am vorbit si cand s-a intors.Era foarte slabita, mergea lunar pentru investigatii si continuarea tratamentului dar medicii i-au spus ca e bine, se poate considera vindecata.Si sotul se refacuse complet.Acum era dezamagita ca a ratat croaziera pe Mediterana, caci doctorii i-au interzis expunerea la soare.Am invitat-o eu la o croaziera pe Teleajen,ca e mai umbra.Si isi facea probleme ca va trebui sa-si vanda afacerea, ca are datorii de restituit in urma tratamentului si ca de acum va fi saraca.”Zi mersi ca esti sanatoasa si mai saraca.Ce voiai, o inmormantare cu fast, de patroana pricopsita?”

Dupa un timp n-am mai intalnit-o la joc. Si-a schimbat numele, nu m-a mai cautat. Nici eu n-am mai jucat, de vreo doi ani, asa ca i-am pierdut urma. Intuitia imi spune ca e bine si sper sa fie fericita si sa-si fi invatat lectia.

Poveste ei conta mai putin, chiar realizez acum ca m-am intins cam mult cu ea. Ideea era ca uneori avem nevoie de un umar pe care sa plangem si ne e mai usor sa apelam la un strain, cineva care sa ne asculte si sa nu ne judece, un fel de spovedanie on-line. O vorba buna de la un necunoscut poate fi ca atigerea aripii unui inger pazitor…

Asa ca daca e cineva amator de vreo spovedanie, dati de stire, sa-mi pun patrafirul si sa-mi dreg vocea: Zi, fiule, ce te macina?:))))

16 răspunsuri »

  1. Cred ca ai omis ceva în postarea ta…. un e-mail al tau!
    Pana si popa te ia la spovedanie separat sa nu auda ceilalti enoriasi pacatele tale, asa ca da un mail ptr. separeu…. :))

  2. Interesanta povestea, chiar foarte. Sigur ii este bine respectivei. Altfel…te-ar mai fi cautat.
    Eu de-aia mi-am facut blogul, Adelina…
    Fiindca n-aveam cui spune ce ma macina… Alor mei nu am putut sa le spun nimic din nefericirea mea. Ar fi suferit si ei si nu am vrut.
    In fine…
    Cu toate necazurile…si eu am stofa de „mama ranitilor”… Zambesc tot timpul si oamenii capata instantaneu incredere. Sunt burdusita de povesti…de parca nu le-as avea pe ale mele…

  3. Grea pedeapsa pentru o femeie atat de tanara.
    Si mie mi se intampla sa ascult confesiuni ale unor oameni pe care nici nu ii cunosc. Si chiar mi-as dori sa povestesc despre cei cunoscuti, dar nefiind sub anonimat, nu imi permit. 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s