Prin labirint

Standard

Erau foarte tineri, Ea de doar 16 ani, El margand spre 20.Se iubeau, credeau ca viitorul lor e impreuna.

Apoi Ea a cunoscut pe altcineva, un marinar cu ochi albastri care i-a furat inima de adolescenta necoapta.S-a maritat repede cu el, sa nu i-l fure careva si a plecat sa locuiasca pe malul marii, ca doar nu era sa vina el cu vaporul pe Teleajen…El a suspinat ce a suspinat si apoi si-a vazut de viata lui, s-a casatorit cu o tanara blajina din zona.

Sute de kilometri s-au asternut intre ei. fiecare a avut copii, Ea doi, El unul si fiecare, prins cu traiul de zi cu zi a uitat de celalalt.Nu s-au vazut 30 de ani, desi in ultimii 5 s-au aflat la mica distanta unul de altul, caci ea s-a intors sa locuiasca , cu sotul, in satul natal.Intr-un mijloc de primavara, in ajunul unui Paste cu zapezi si viscol, sotul ei s-a mutat in alta lume, rapus de o boala nemiloasa.A auzit si El, a venit pana in apropierea cimitirului,a privit de la distanta procesiunea, n-a indraznit sa se apropie , sa transmita condoleante. Nu banuia atunci ca peste cateva luni, spre toamna, va strabate acelasi drum ducandu-si la groapa sotia moarta brusc in urma unui atac cerebral.

In primavara urmatore s-au intalnit, cred ca El a cautat-o, de fapt.Si dupa ce a trecut perioada de doliu au hotarat sa-si uneasca singuratatile.Nu mai erau adolescenti, viata ii incercase greu, dar firul intrerupt al idilei s-a inodat firesc.Si de 15 ani isi duc zilele impreuna, bune si rele, ca orice familie.

Romantica sau nu, povestea e reala.Pe Ea o cunosc bine, caci e mama.Si de 15 ani il cunosc si pe El…

Nu judec; nu laud si nici nu critic.Stiu ca teama de singuratate e o boala grea, mai grea decat singuratatea insasi.Unii oameni trebuie sa simta mereu un umar aproape.Si daca e un umar vechi, pe care te poti sprijini cu incredere, cu atat mai bine.

Dar nu pot sa nu ma mir de intorsaturile sortii, de cat de complicat si neprevazut e labirintul prin care ne strecuram.La fiecare intersectie ne decidem greu in ce parte s-o apucam, facem alegeri intelepte sau viram intuitiv intr-o parte.Meditam indelung sau topaim vesel inainte de pasul urmator. La capatul drumului privim in urma , atat cat ne mai lasa umbrele trecutului.Cati dintre noi se intreaba „daca alegeam alt drum, cum ar fi fost viata mea”?Destin sau predestinare?

Sa fie drumul nostru scris in stele?Sau bajbaim prin viata pana ce dam de stele verzi?…

 

32 responses »

  1. Draga mea m-ai facut la început sa cred ca vorbesti de un alt marinar, stii tu „prietenul tau” ca tot eram cuprinsa de „mesajul” tau lasat la mine pe blog. Deci ptr moment am avut intentia sa rad…
    Sorry, m-am domolit repede citind mai departe.
    Nici mama mea nu a putut sa stea sinura! Daca drumul este scris în stele sau o babaiala totala, habar nu am! Dar cred ca e greu sa te trezesti singur cand înca mai esti tanar si mai ai si copii de crescut!

    • De pe margine esti tentat sa fii carcotas dar numai cine a trecut prin astfel de momente poate sa judece si nici atunci…Atunci, acum 15 ani, am carcotit si eu putin dar cu ce drept sa ma amestec eu in viata altuia? Acum cred ca asa a fost cel mai bine.Copiii cresc, isi vad de viata lor si parintii raman singuri.De ce sa-i pedepsim ca au avut ghinion ?

  2. Dupa parerea mea sunt cazuri si cazuri, unele sunt scrise in stele, pescrise, destin… in timp ce altele sunt din intamplare … Un fel de dragoste la prima vedere sau din interes.

  3. Nu cred in destin sau in predestinare in ciuda unor astfel de astfel de povesti. Cred ca pur si simplu asa s-a intamplat,dar la fel de bine s-ar fi putut intampla si altfel.
    Oricum e o poveste foarte interesanta, demna de un film.

  4. Mie mi se pare frumos. Frumos sa mai poti inca iubi pe cineva dupa atata timp… nu a fost doar teama de singuratate.
    Si da, cred in destin.

  5. Alegem.
    Viata e ca o cofetarie. Uneori apar sortimente noi, uneori ramanem la ceea ce am gustat deja.
    Mai facem o indigestie, etc
    Dar intotdeauna ne ramane liberul arbitru. De cele mai multe ori ne place sa ne explicam noua insine greselile, alegerile si o facem cu argumente solide ca doar e vorba de propria persoana.
    Eu sunt de parere ca putem de cele mai multe ori sa alegem cum sa ne traim viata dar sa nu uitam ca nu suntem singuri. Cand ranim -vom fi raniti la randul nostru……..

    • Daca ai zis de cofetarie, pe mine m-ai convins, ca asta e punctul meu slab( altceva slab n-o sa gasesti la mine:))Eu am prostul obicei de a nu gandi prea mult cand fac alegeri, de aia n-am prea avut timp sa gresesc :))

  6. Initial m-am gandit ca vorbesti despr tine, dar pe parcurs mi-am dat seama ca gresesc. Nu este nimic de judecat aici, desi eu am facut treaba asta cand mama s-a recasatorit, la 7 ani de la moartea tatalui meu. Cine eram eu sa ii cer sa stea singura la batranete?

  7. frumoasa poveste!🙂 cumva in ceea ce ma priveste sunt tentat sa spun ca nu cred in astfel de … reveniri. dar tu imi spui ca totusi se poate. si poate mai de necrezut decit revenirea in sine este cum s-a ajuns acolo …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s