Melancolie majora

Standard

Azi sunt putin nostalgica, o fi de vina toamna, o fi puiul de gripa pe care il cresc duios la san..Dar nu stiu de ce ,imi tot vin in minte faze din tineretea mea de pustoaica rebela, de tanara si nelinistita, din epoca de aur in care totul era de tinichea…Sa fie batranetea de vina, e un semnal ca trebuie sa ma apuc sa-mi scriu memoriile, cat nu m-am sclerozat de tot?

Aud in jurul meu vorbindu-se de majorate, de ce implica ele ca pregatire, timp, finante, dar mai ales divertisment.Si mi-am amintit de perioada cand am devenit si eu mandra ca raspund pe deplin in fata legii. Nu e o poveste prea educativa, dragi minori, nu cititi aceste randuri sau, macar, nu incercati asta acasa.:))Dupa ce termin de scris o sa ma duc in fata oglinzii si o sa-mi fac autocritica, o sa ma caiesc profund si o sa ma cert pentru relele exemple date tinerei si inocentei generatii.Voi, care stiti ca exista Bamboo si alta locuri minunate, aveti alte oportunitati…

Era demult, taaare demult, in secolul si mileniul trecut, cand am implinit eu 18 ani.Zau ca i-am implinit, n-am sarit direct la 35 de ani! Eram eleva in ultimul an la liceul sanitar, o porcarie de liceu, cred ca la el s-a referit poetul cand a zis „liceu, cimitir al tineretii mele”.Dar despre viata mea de liceana, in numarul viitor…:))Locuiam in gazda, in Constanta, caci pedagogii din internat sugerasera ca asa mi-ar fi mai bine mie(si ar scapa si ei de o mare belea).Aniversarea mea e in februarie, deci frig, nameti, seara se lasa repede.Deloc idilic, deloc mobilizator.Putea si mama sa mai astepte pana-n mai…

Nu mai tin minte daca mi-a spus cineva La multi ani in ziua aeea, probabil nimeni, caci la scoala doar nu era sa merg cu cutia de bomboane ca in generala, gazda habar n-avea de aniversarea mea, parintii erau la 50 de kilometrii si nu erau telefoane mobile in vremea aceea.Ma mir ca n-am uitat si eu ca tocmai am implinit 18 ani…Nu prea mi-au placut aniversarile, nu inteleg de ce trebuie sa sarbatoresti ca ai mai imbatranit cu un an, mai ales ca n-ai nici un merit, timpul trece oricum.Dar aia era o aniversare speciala si m-a durut putin ca n-am avut cu cine sa-mi impartasesc bucuria.Din putinii bani pe care ii aveam m-am dus si mi-am cumparat ce am crezut eu ca merita o domnisoara de varsta asta: o camasa de noapte foarte sexy, din dantela mov si cu halat tot de dantela!:))Fata tembela, atat m-a dus capul…Sigur ca nici n-am purtat-o, ca n-aveam unde, dar am zis ca e prima piesa din viitoarea mea garderoba de viitoare femeie fatala:))))

Asa a trecut ziua mea, nestiuta de nimeni.In week-endul urmator prietenul meu de atunci m-a luat la plimbare si m-a anuntat ca mergem la cineva, un coleg in vizita.Si am mers.Cand am intrat pe usa au inceput uralele.Imi organizase un simulacru de majorat, cu vreo4-5 colegi si prietenele lor, majoritatea persoane necunoscute!

Sigur ca am fost emotionata,am apreciat pregatirile speciale, adica ceva fursecuri si rontaieli si niste sticle de bautura.Ca doar nu voiam hoimar si cacaratita! Si sigur ca numarul sticlelor era mai mare decat al fursecurilor, ca se stie „mancarea e fudulie, bautura-i temelie”!

Sa va descriu cum ne-am „distrat”?Am ascultat ABBA la greu, am dansat, am ciugulit cate ceva si aproape a trecut noaptea Eu n-am gustat nimic de baut, pe vremea aceea nu cunosteam gustul bauturii iar berea cu lamaie nu se inventase.Si au inceput sa rada de mine, ca ce majora sunt eu, daca nu sunt in stare sa beau macar o gura de coniac sau visinata.Ei, pan-aici! Teribilismul din mine a reactionat promt. Si am amestecat intr-o halba de juma de litru tot ce am gasit pe masa:coniac, visinata , vin si ce-o mai fi fost.Si am baut-o pe nerasuflate, ca pe o doctorie amara…Bleahhh!

Rezultatul? Acelasi cu al unei lovituri de precizie drept intre ochi, adica K.O. in prima repriza.De aici incolo relatez din ce mi s-a povestit, ca memoria mea a sucombat brusc.Eu m-am intins cu gratie(sau nu) pe jos si ei s-au speriat groaznic crezand ca am sa mor.Nu stiau daca sa sune sau nu la salvare si au decis sa-mi dea un timp de ragaz, poate imi revin.Si timpul a durat vreun ceas, apoi s-au decis sa ma mute intr-un pat. In timpul manevrelor, tot zgaltaindu-ma ei, odata am icnit si l-am inrosit din cap pana-n picioare pe cel din fata mea.Iar sperietura, ca, aoleu, are hemoragie digestiva…Apoi s-au lamurit ca era doar bautura reciclata pe care le-o returnam.

Pe urma am dormit tun vreo doua ore, nu inainte sa le spun ca la 8 trebuie neaparat sa plec.Si am plecat! drept la olimpiada judeteana de limba romana, pe care am castigat-o cu brio, dupa ce l-am ridicat in slavi pe Rebreanu si l-am facut muci pe Sadoveanu, ca asa mi-a picat mie pata pe el, cu Jderii si Soimarestii lui.

Peste cateva zile, profesoara mea de limba romana, care fusese si ea la corectare si care dezbatuse lucrarile cu ceilalti profesori, m-a intrebat de unde mi-am luat ideile alea originale, ca ea n-a predat niciodata asa ceva.Ca doar nu era sa-i spun ca le-am cules din fundul unei halbe de bautura…Am zis si eu poetic, ca a fost o influienta divina, un dar al zeilo, fara sa-l pun pe Bachus in fruntea listei:)))

Si uite asa mi-am petrecut eu majoratul, intr-o scurta dar benefica coma alcoolica!Acum imi pun tarana in cap, fac mea culpa, cer iertarea pacatelor si promit solemn ca la urmatorul meu majorat o sa am un comportament decent, demn de un tanar lucid si integrat in societate.Sa mori tu, daca mint!

Anunțuri

36 de răspunsuri »

  1. La Multi Ani Adelina! Te felicit ca tiai luat majoratul pentru a doua oara si un pic! Esti teribila, esti încantatoare (mai ales treaba cu împroscatu”) esti cum vrei tu si eu am sa continui sa te citesc cat timp ai sa scrii pe blog! Mi-ai facut seara frumoasa cu postarea asta si m-ai binedispus! Multumesc!

      • Elevul din ziua de azi e o specie muuuult evoluată în raport cu brifcorul, berea şi coniacul din vremea ta. Adelina la 18 ani n-are nicio şansă să displacă, cu atât mai mult mie, că doar n-a ratat olimpiada de română pentru un coctail adhoc!

  2. ah … eu stiu liceul sanitar din Bucuresti … ce fete frumoase erau acolo! Nu stiu cum statea treaba la Constanta :D, dar nu-mi pot inchipui cum un asa liceu sa fie vreun cimitir al existentei cuiva! Poate doar a baietilor care stateau cocotati pe garduri 🙂

  3. Eu am facut jumate liceu, jumate penitenciar, 4 ani cu executare! Daca aveam pistol poate faceam si eu ca Nastase…))La manastire la benedictine cred ca era mai multa libertate.De-asta am si iesit asa un copil cuminte si docil :))

  4. am fost ceva mai precoce, prima mea beţie majoră s-a întâmplat la 6 ani, când eram mic, prost şi ascultător; acum nu mai sunt nici mic, nici ascultător 🙂 .
    acasă cu dragul de frate-miu, s-a gândit el că ar trebui să îmi dea ceva de băut. şi mi-a dat. ceva vodcă poloneză la început, după care, negăsind altceva mai acătării prin casă, mi-a dat esenţă de oţet; adică…97 de grade, şi nu Celsius.
    când au venit ai noştri de la facultate, m-au găsit întins pe jos, ca o floare, numai zâmbet. fugi cu odorul la spital, spălături, tot dichisul. dar astea le ştiu oricum numai din poveşti, că eu eram hăăăt departe 🙂 .

  5. In vino veritas Adelina. 😆 Acum am citit si eu cum e cand se imbata omul. Stiu de ce sa ma feresc, ca eu recent am inceput ss degust bauturi alcoolice. Sunt novice.
    Apropo, imi amintesc si eu de scoala generala cand mergeam cu cutia de bomboane printre colegi de ziua mea, de parca era o datina stramoseasca obligatorie sa stie toata lumea ca-mi serbez ziua si sa le duc bomboane.

    • Abia la varsta asta ai inceput degustarea? pai ai de recuperat, nu gluma…:)) Tampit obicei, asta cu bomboanele, iesi in paguba.Pentru cativa pupici pierzi o gramada de bomboane pe care le-ai fi putut manca tu.Dupa ce cresti lasi bomboanele si o dai pe bautura, trebuie sa dai de baut la toata lumea.

      • La varsta asta si pe furis ca daca afla al meu ca eu mai degust din cand in cand beuturi din astea…:lol:

  6. Asa si-au gasit muza multi alti scriitori 😉
    Nu-i nimic! Ce ne mai povesteai acum daca nu ti se intampla asa ceva? Cred a ti-ai spalat pacatul. A scrie despre Sadoveanu e cea mai rea pedeapsa :)) Bine ca l-ai facut praf! Nici mie nu-mi place. Doar doua carti am reusit sa citesc de Sadoveanu. Am incercat si altele…mi-a fost imposibil.
    N-o sa incerc niciodata cocktail-ul ala 😉 Doar daca mei era sansa sa ajung la vreo olimpiada si cum nu mai este…

  7. Pacat ca te-ai oprit. Cand vezi ca bautura iti da idei, ca nu te transforma in prostanac(ba din contra), trebuie sa torni mai departe, pana ajungi sa iei toate premiile care pot fi luate. Sau pana te arunca in sant. :))
    Am geamul deschis, sunt niste baieti in fata geamului, repara o masina, iar eu am inceput sa rad ca nebuna citind, facandu-i pe aia sa se uite spre mine,spre geamul meu.:))

  8. Pingback: Săptămâna spovedaniei blogosferice | Iubesc Viaţa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s