Poveste lunga fara happy-end

Standard

Povestea a inceput frumos, o idila ca de telenovele.El, doctor renumit, barbat bine, in plina maturitate, ravnit de multe doamne din oras dar nepasator la farmecele lor, devotat deplin profesiei si prea ocupat sa mai priveasca in jur.Ea, tanara asistenta, frumusica si timida, constincioasa si modesta, abia venit in orasul asta mare ca un furnicar.El i-a remarcat mai intai mainile, mici si netede ca de copil, apoi ochii mirati ce nici nu indrazneau sa-l priveasca.Era prima data cand isi oprea privirea pe trupul unei femei imbracata in halat alb, altfel le trata ca pe niste camarade fara sex, sau chiar ca pe niste fantome. Ea s-a simtit importanta pentru prima data in viata, nu putea crede ca Marele Om a remarcat-o. Atentia lui a coplesit-o, a metamorfozat-o complet. Din ratusca cea urata s-a transformat intr-o lebada superba, numai pentru el, sa nu-l dezamageasca, sa nu-l faca de ras…

Toti au ramas socati cand au auzit ca cei doi se casatoresc, pareau atat de indepartati  ca varsta, conditie sociala, ierarhie profesionala…Poveste lor a explodat brusc si gurile rele au inceput sa arunce cu mizerii, sa murdareasca , sa umple de venin lucrul simplu si firesc ce se intamplase intre ei.Cui aveau ei sa dea socoteala?

Dupa casatorie viata ei s-a schimbat radical.Era doamna X., locuia intr-o vila din zona rezidentiala, avea o masina frumoasa, era plimbata peste tot, era rasfatata.Era sotie, amanta si copil in acelasi timp. Era centrul universului pentru el.Si ea il rasplatea pe deplin.Respectul si teama de la inceput se transformasera incet intr-un soi de dragoste amestecata cu recunostinta, aproape ca o evlavie.

Ea si-a mutat locul de munca la o policlinica, sa nu dea lumii motiv de rautati gratuite cum ca ar fi nevasta sefului, deci privilegiata.Dar abia astepta sa ajunga acasa, sa i se cuibaresca in brate si sa se simta ocrotita.Pentru el garzile au devenit o povara, il intrista gandul ca a lasat-o singura noaptea, ca poate iar o sa doarma cu fereastra deschisa si o sa raceasca…Orice ar fi suportat , numai sa o stie pe ea in siguranta si fericita.

Primii ani au trecut linistiti, viata se derula in armonie,legatura dintre ei parea din ce in ce mai puternica.Un singur nor pe cerul fericirii lor, faptul ca inca nu aveau un copil.De fapt mai mult ea isi dorea copilul, simtea ca nu e pe deplin implinita, ca ii lipseste cevaSi isi dorea sa ii daruiasca lui ce nu-i daruise nici o alta femeie: un mostenitor. El nu era asa entuziasmat de gandul ca ar trebui sa schimbe scutece, ca nu se va mai putea odihni noaptea si ca se va duce obosit la spital, lucru inadmisibil in profesia lui.Plus ca el simtea ca are deja un copil, pe ea!

Intr-o zi el a venit foarte obosit din garda, operase toata noaptea, fusese un accident groaznic, cu multi raniti.Era asa de obosit ,ca a adormit imediat, nu a mai asteptat sa vina si ea de la serviciu, sa manance impreuna, sa-si povesteasca  ce au facut peste zi.S-a trezit tarziu, afara era deja noapte si ea dormea in celalalt dormitor.Dimineata si-au zambit, s-au sarutat si au plecat fiecare la munca lui.

Zilele in care venea el obosit s-au inmultit.Nici ea nu-l mai astepta, mancau fiecare dupa propriul program si uneori dormeau in camere separate fiecare respectand odihna celuilalt.Ea nu i se mai cuibarea in brate ca altadata si-i multumea pentru daruri doar cu un sarut aproape protocolar.El nu-i mai povestea cazurile grave de la spital si nu o mai ruga sa-i faca o cafea cu multa dragoste, sa poata sta treaz pana tarziu si sa studieze.Uneori ea il gasea adormit in fotoliu.Il invelea cu un pled, ii stingea lumina si il lasa sa doarma mai departe, nu-l mai ruga sa vina in dormitor fiindca ii e urat sa doarma singura…

Treceau zilele, treceau lunile si nisipul din clepsidra luneca din ce in ce mai anevoios, ca o cascada de pietre.Aproape ca nu-si mai vorbeau, zambetele se stingeau incet si ele.Sarutarile de despartire si de revedere erau deja amintire.Ea nu se mai uita la el cu dragoste ci cu un fel de stanjeneala.Nu-si mai gasea locul in casa si in viata lui.El o iubea la fel ca la inceput dar nu mai gasea cuvinte sa i-o spuna, nu se mai regasea in ochii ei.

Intr-o zi, la mall, i s-a prins tocul ascutit al pantofului in scara rulanta.Mai ca s-ar fi dus pe spate daca niste maini puternice n-ar fi prins-o la timp.A intors capul sa multumeasca si a intalnit un zambet seducator pe fata unui tanar blond si cu parul zburlit.Tanarul a ajutat-o sa urce scara pana la capat doar ca tocul a cedat si s-a rupt.Cum sa plece mai departe intr-un picior?Sau desculta? Tot tanarul i-a sarit in ajutor, a intrebat-o ce numar poarta la pantofi si a disparut.S-a intors peste cateva minute cu o pereche de pantofi, nu tocmai pe gustul ei, nu de cea mai buna calitate, cum si-ar fi luat ea, dar pantofi…Deci basmul cu Cenusareasa se putea trai si in prezent.

In semn de multumire ca a scos-o din incurcatura ea l-a invitat la o cafea in cafeneaua de la etaj.Au vorbit nimicuri, au glumit, au ras si nici nu si-au dat seama cand a trecut timpul.Cand s-a uitat la ceas nu i-a venit sa creada ce tarziu s-a facut.Si-a amintit ca sotul o astepta acasa, s-a ridicat si a plecat repede,cu un simplu „la revedere”.

Peste cateva zile l-a gasit in holul policlinicii, o astepta.Nici nu l-a intrebat cum de a gasit-o, asa de bucuroasa a fost de revedere.A urmat o cafea, o plimbare, statul pe banca in parc si toate etapele unei idile.Drumul spre garsoniera lui modesta a urmat firesc.La fel si drumul spre fericire…

Dar toate lucrurile frumoase au un pret si ea trebuia sa-si plateasca pretul.Gandul ca ce face e imoral, ca isi inseala sotul, o macina.Dar nici la dragostea abia desoperita nu putea renunta, abia acum simtea ca traieste, parca se trezise dintr-o coma profunda si se bucura de fiecare clipa alaturi de iubitul ei.

S-a hotarat sa-i spuna sotului adevarul.Nu numai ca nu voia sa minta, isi voia si libertatea inapoi, se simtea un canar intr-o colivie.Prezenta barbatulul care ii asigurase totul, comfort, bunastare, siguranta, ii era o povara.Cand il gasea adormit in fotoliu nu mai avea impulsul de a-l inveli ci parca ar fi deschis toate ferestrele, sa intre toate gerurile si sa-l inlemneasca acolo, sa-l scoata din viata ei.Se ura pentru gandul asta dar era si destul de sincera ca sa-l recunoasca.

Seara l-a astepta sa-i vorbeasca,Dar el i-a luat-o inainte si i-a arata ca luase bilete la concert, un cantaret pe care ea il placea mult.S-au dus la spectacol. A doua zi iar a incercat sa-i vorbeasca si el iar i-a luat-o inainte, ca trebuie sa se intoarca la spital unde are un pacient in stare critica…

Atunci ea a inteles ca el stie adevarul dar nu vrea sa-l auda, prefera aceasta promiscuitate a vietii in trei.Primul gand a fost sa-l accepte si ea.Dar imaginea iubitului ce o astepta in garsoniera nu lasa loc de nici un compromis.Il iubea mai mult decat tot ce-i oferise viata pana atunci, era gata sa renunte la tot , numai sa fie cu el.Numai cu el!

L-a sunat si i-a spus sa o astepte la intrarea in parc, unde se intalneau de obicei.Voia sa-i dea vestea cea mare, sa-i spuna ca s-a hotarat sa divorteze, orice ar spune sotul ei.Alesese!

La intrarea in parc s-a dat jos din limuzina ei luxoasa spunandu-si ca de maine nici nu o va mai scoate din garaj, e timpul sa-si reaminteasca cum se circula cu troleul.L-a vazut  pe blondul ei iubit pe partea cealalta a strazi si inima i-a luat-o razna instantaneu.Ce tanar, ce frumos, ce plin de viata , cu zambetul lui nelipsit, cu bretonul vesnic ciufulit…A ridicat mana sa-i faca semn.Cum alerga spre ea nici n-a vazut masina ce venea in viteza.Ea a vazut-o.A fost ultimul lucru pe care l-a vazut inainte sa se prabuseasca, in aceeasi clipa in care rotile se opreau scrasnind peste trupul lui zdrobit.

Cand si-a revenit , era lume multa in jur si o salvare tocmai pleca , cu sirena sfasiindu-i timpanele.nebanuite forte au ridicat-o de jos si au impins-o spre primul taxi.I-a spus soferului sa urmareasca salvarea.Dupa cateva minute se opreau in fata spitalului.Era spitalul in care lucra sotul ei, in care lucrase si ea cu ceva vreme in urma.

La urgente n-au primit-o.Dupa agitatia de acolo si-a dat seama ca problema e grava.Fara sa se gandeasca a fugit pe scari spre cabinetul sotului.Nu l-a gasit, era in blocul operator.Ca un leu in cusca a patrulat in fata usii.Nu indraznea sa se intoarca la urgente.Daca va primi vesti groaznice? Asa ceva n-ar fi suportat.Intr-un tarziu, doctorul a iesit epuizat din sala.S-a repezit la el ca un uliu,l-a prins cu disperare de halat:

-Fac tot ce vrei, iti sunt sluga toata viata, poti sa faci ce vrei cu mine, poti sa ma si omori, dar salveaza-l!

De pe hol, oamenii ii priveau lung si curios.El n-a zis nimic, i-a desclestat mainile de pe halat si a plecat cu umerii cazuti spre Urgente.Cateva minute mai tarziu intra iar in sala.

Ea a cazut in genuchi in fata usii, sa se roage.Pentru viata iubitului.Pentru suferinta si umilinta sotului.Pentru pacatele si dragostea ei fara noroc..

 

Aceasta e doar o poveste.Dar undeva, in lumea larga, poate ca cineva chiar o traieste…

 

E cea mai lunga postare a mea, promit sa nu se mai intample.Trebuia sa fac mai multe episoade dar am zis sa nu va chinui in rate, sa va dau toata doza odata.A avut cineva rabdare sa citeasca pana la capat?:))

Reclame

47 de răspunsuri »

  1. Allo Adelina? Esti tu, nu sunt pe un blog gresit, nu?:)
    Povestea este asa de frumoasa! Esti o buna scriitoare draga mea! Felicitari!
    Si sa stii ca am citit-o pana la capat!

  2. Lunga, e drept, ca m-ai si speriat. Credeam ca o fi mai lunga. Dar se citeste destul de repede, deci e bine scrisa, asa ca e de bine 🙂
    BIne ca n-are happy-end, ca le urasc.
    Nu stiu daca totul se plateste. Ar trebui sa fie mult mai multe drame pe metru patrat daca ar fi asa. Cred ca asa vrem sa credem.
    Oricum…intre oamenii astia doi, asa cum e povestea, plictiseala intervenise de mult. Asa ca…nu stiu in ce masura e tipa chiar de condamnat.
    Si ca sa vezi ce fata buna sunt, nu-ti cer niciun premiu 🙂

    • Chiar esti fata buna! si rabdatoare :))Cred ca unele drame nu le constientizam, sunt mai mici si mai suportabile dar se tot aduna pana ne sufoca.Dar de platit, sigur ne platim toate pacatele.Eu ma rog dor sa mi le platesc la timp si in doze supotabile de pedeapsa, nu sa se adune pana ar trebui sa platesc un pret prea mare.

  3. Pingback: colţul european – 25 « Colţu' cu muzică

    • Pai nu stiu, asa ma gandeam ca ar fi firesc sa se termine.Acum, daca ma gandesc bine, cred ca trebuia sa cer cititorilor(pe langa rabdare) sa aleaga un final, fiecare cum ar vedea soarta personajelor pe mai departe.Ar fi fost interesant de aflat cati optimisti si cati pesimisti sunt printre noi.

    • Cum vrei tu! Sau daca nu te poti hotara, zi, ca initiez o noua serie 1001 de nopti si va tot povestesc seara de seara, variante diferite, cat sa va plictisesc si sa va ia somnul…Tu cu cine tii in povestea asta?

      • Mie unul nu mi-a placut gestul femeii, adica ala a ridicat-o, a facut-o mare si apoi … Pur femeiesc :))! Ahahha.. Deci pot spune ca cu Doctorul care o iubea cu adevarat.

  4. Imi place cum ai scris tu povestea, am citit-o pe nerasuflate si rar citesc postari lungi….
    Teoretic 🙂 Nu o inteleg pe ea .Decat daca mai copilareste inca……Iubirile mistuitoare si pasiunea trece. Orice bucurie si orice fericire intensa se plateste apoi printr-o dezamagire care te paleste in crestet.

  5. per ansamblu este o postare frumoasa si te felicit, atat ca as fi vrut ceva mai multe detalii despre trairile primei nopti de amor in garsoniera gagiului si mi-ar fi placut ca la sfarsit ea sa fie calcata de masina 😀

  6. Euy am o problema cu happy-end-ul, respectiv care este „end-ul”? Se moare in povestea asta, se divorteaza?… Sau e un sketch in alb si trebuie sa contribuim noi, cititorii?

  7. Am citit cu sufletul la gura si nu mi-ai oferit nici un final. :((
    Iubirea, acest sentiment inaltator, ne poate transforma in monstrii, fara mila fata de altii, cand persoana iubita este in pericol.

  8. Pingback: O şosetă bleu şi una verde | Iubesc Viaţa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s