Am terminat de impartit daruri celor din blog-roll.Nici pe ceilalti nu i-am uitat, trebuie sa-i rasplatesc si pe ei ca mi-au facut onoarea de a ma accepta, chiar pe termen scurt, in viata si in timpul lor.Dar nu pot sa ma joc de-a Mos Craciun la nesfarsit, trebuie sa mai fac si pauza, altfel ma transform intr-un bazar de suveniruri.
La sfarsitul acestui maraton al darurilor nu-mi ramane decat sa va multumesc inca o data pentru lectiile de viata pe care mi le dati si pentru ca va obositi ochii citindu-ma.
Toti avem cate ceva de invatat, suntem profesori unii altora.Si nu suntem singuri…
Pe mine m-au amuzat toate atentiile 🙂 Ai fost foarte inspirata.
Multumesc de apreciere! De fapt, cred ca sunt mai mult expirata…Ba nu, m-am uitat la data inscrisa pe ambalaj, inca sunt in garantie!:))
Esti de treaba 😀
Mica? Mare? ..Treaba, vreau sa zic.:))
Sunt incantata ca am intrat pe blogul tau. Multumesc pentru ca esti cea care ne inveseleste de fiecare data.:)
Si eu va multumesc pentru ca ma provocati sa-mi incordez muschii, macar cei faciali intr-un zambet!Am cel mai select blog-roll posibil si sunt mandra de asta!
Draga mea….. ce ar fii lumea „blogului” fara tine?!
Sunt încantata ca te-am cunoscut si esti „prietena” mea virtuala! Sper o data sa ne întalnim si în lumea adevarata! :))
Si eu îti multumesc!
Si virtuala si virtuasa!Deja e cam mult…Pupici si bezele(nu stiu cum se zice in olandeza, ca m-ai invatat un singur cuvant:snot!)
Pupici = kusjes
bezele nu avem, este tipic romanesc dar am sa îti mai zic ceva,
poep pe care îl citesti pup înseamna rahat, dar nu din ala turcesc! :))
Ups! Deci nu te mai pup de-acu…
Ti-am spus eu c-o sa ajungi mare! 🙂
Adica trebuie sa modific tocurile usilor? Sau sa mai tai din tocurile pantofilor? :))Invat si eu de la maestrii si de la ingineri…
super multumirile in vers 🙂
Sunt plagiate, recunosc,Dar sunt in concordanta cu ce simt.
nu-i nimic , am auzit ca cica e la moda…si daca simtesti asa…si mai scuzabil 🙂
Nu stiu de unde campania asta de impartit cadouri, dar m-am amuzat la culme – bineinteles, n-am apucat sa citesc decat ceea ce-mi era adresat mie.
Multumesc frumos.
😀
Sa cresti mare si sa iesi la lumina!:))
Pai… Cum sa ies la lumina? Vrei sa dispar?… Auzi, cadourile tale sunt precum cosurile de fructe ale vechilor romani – din cand in cand mai strecurau cate-un cutit? :)))
Nici vorba, sunt cu cele mai bune intentii.Doar de greci sa te temi cand aduc daruri.Bine, nu iesi la lumina, dar macar sa stai in zona crepusculara!:))
Foarte frumos ai programat, impartit, desfasurat postarile. Vorba lui Elly, ai fost inspirata
Eu am o singura mini-observatie dar poti s-.o ignori. Si poate ca numai eu am „impresia”asta. Ai umor dar il folosesti prea mult! Pentru ca nu te cunosc uneori nu stiu ce e gluma si ce e….adevar sau parere personala de-a ta.
Si poate ca unii chiar au impresi ca razi de ei sau ii iei peste picior cand le raspunzi 🙂
Nu e cazul meu – nu bag seama la chestiile astea dar zic si poate….am dreptate
Insa postarile sunt cool!
asa e Hapi…io nu zic de Adelina , da si io am naravul asta si mi-am furat-o nevinovata…m-am lecuit si comentez cuminte…e drept , oamenii nu au cum sa te cunoasca din spatele unei tastaturi….
La mine te rog sa nu comentezi prea cuminte, fi spontana, nu ma sifonez prea usor.Dar Hapi are si ea dreptate, nu toti pot sa inteleaga un ton mai jucaus, se simt ofensati.Doar ca in cercul meu de amici virtuali nu e prea multa sobrietate…:))
Hapi, cand m-a descoperit Adelina si a comentat pentru prima data la mine, am stat 5 minute sa ma uit la comentariul ei, intrebandu-ma daca sa il public sau nu. Apoi mi-am dat seama ca este o tipa haioasa, care se ridica mult deasupra altora si mi-a devenit simpatica.
Ce ai fi facut, daca aparea pe blogul tau cineva si iti lasa acest comentariu:
Adelina: Poate gasesti o bicicleta dubla si te insotesc si eu, desi n-am mers in viata mea cu asa ceva.Una cu roti ajutatoare ar fi perfecta; si ne impartim sarcinile: tu pedalezi si eu semnalizez cand facem stanga.Dar sa nu virezi brusc, ca mie imi ia ceva timp sa deosebesc dreapta de stanga.:)
Am face senzatie: atelaj doua gloabe putere.Sau alfa-romeo!:)
Si raspunsul meu: Nu este suficient sa pedalez? Trebuie sa iau si viraje?
Hai ca ar fi distractiv sa gasim o bicicleta dubla, chiar cu riscul sa dau la pedale pentru doi. ) Ne-ar gasi la cateva sute de metri de start cand s-ar intoarce. )
Eu dau la pedale, eu sunt alfa. Sau poate Julieta, daca tu esti Romeo? )
Incerc sa imi schimb statutul de gloaba- ma vopsesc, fac aerobic(5 minute, dupa care lesin)
Hapi, mai bine cauta articolul „Imi imprumuti o bicicleta” la mine, ca am vorbit mult. :))
Da, mi-ai zis ca am fost prima persoana „neserioasa” care te-a vizitat pe blog. Bine ca ai inteles ca nu fac niciodata misto de tine, poate doar de o situatie in sine.Si mai ales fac misto de mine, ca ma pricep mai bine decat ar face-o altii.:)Multumesc ca nu m-ai „extradat”.
Multumesc de observatie, am mare nevoie de obiectivitate, mai putin de laude. Nu sunt foarte glumeata din fire, poate de-asta nu stiu sa-mi dozez umorul.Dar ai dreptate, poate sa-i deranjeze pe unii.Singura mea intentie a fost sa starnesc un zambet si imi cer scuze tuturor daca am sarit calul.Te rog sa ma tragi de maneca de cate ori ti se pare ca derapez., asa o sa ma obisnuies sa tin drumul drept.
Repet- pe mine nu ma deranjeaza , ti-am „prins” stilul si mi place 🙂
Noi iti mul’umim ca ne-ai strigat la catalog, dar in loc de note, ne-ai dat cadouri unul si unul 🙂
Sper ca mosii ce urmeaza, Nicolae, Craciun si care or mai fi, sa va aduca mai multe si mai consistente.De la mine, ganduri bune zi de zi!
Eu îţi mulţumesc, Adelina, pentru porţia de zeamă de cuvinte pe care o iau aproape zilnic! E iute-iute câteodată, pe alocuri amăruie, dulcică uneori, acră când nu te aştepţi, spumoasă întotdeauna. Nici dacă mi-ar sta în gât nu m-aş supăra. Trebuie să te pricepi, nu glumă, să atingi atâtea gusturi, doar din cuvinte. Oricum ar fi, îmi place! E porţia mea de firesc!
Multumesc, Doamna, te rog sa nu fi prea exigenta la nota, mai bat campii uneori, mai stalcesc limba romana si mai reinventez gramatica, nu ma lasa corijenta, macar sa trec anul…Uneori strang din pumni si abia ma abtin sa nu ma exprim prea dur, am si eu multe frustari , sunt subiecte pe care le evit pentru ca mi-e teama sa nu fiu prea subiectiva sau prea radicala. E greu sa fi firesc fara sa fi ipocrit.
nu ai luat-o tu cam devreme cu împărţitul cadoaielor? asta parcă se face acolo, peste vreo două luni 😉 . dară dacă împărţeai tu cadoaie atunci când împarte toată lumea, nu erai tu 🙂
Atunci stau acasa si astept cadouri, nu umblu prin bazaruri sa caut ce s-ar potrivi fiecaruia.:))
Pingback: colţul cu vechituri – 28 « Colţu' cu muzică