Multumesc!

Standard

Am terminat de impartit daruri celor din blog-roll.Nici pe ceilalti nu i-am uitat, trebuie sa-i rasplatesc si pe ei ca mi-au facut onoarea de a ma accepta, chiar pe termen scurt, in viata si in timpul lor.Dar nu pot sa ma joc de-a Mos Craciun la nesfarsit, trebuie sa mai fac si pauza, altfel ma transform intr-un bazar de suveniruri.

La sfarsitul acestui maraton al darurilor nu-mi ramane decat sa va multumesc inca o data pentru lectiile de viata pe care mi le dati si pentru ca va obositi ochii citindu-ma.

Toti avem cate ceva de invatat, suntem profesori unii altora.Si nu suntem singuri…

33 responses »

  1. Draga mea….. ce ar fii lumea „blogului” fara tine?!
    Sunt încantata ca te-am cunoscut si esti „prietena” mea virtuala! Sper o data sa ne întalnim si în lumea adevarata! :))
    Si eu îti multumesc!

  2. Pai… Cum sa ies la lumina? Vrei sa dispar?… Auzi, cadourile tale sunt precum cosurile de fructe ale vechilor romani – din cand in cand mai strecurau cate-un cutit? :)))

  3. Foarte frumos ai programat, impartit, desfasurat postarile. Vorba lui Elly, ai fost inspirata
    Eu am o singura mini-observatie dar poti s-.o ignori. Si poate ca numai eu am „impresia”asta. Ai umor dar il folosesti prea mult! Pentru ca nu te cunosc uneori nu stiu ce e gluma si ce e….adevar sau parere personala de-a ta.
    Si poate ca unii chiar au impresi ca razi de ei sau ii iei peste picior cand le raspunzi🙂
    Nu e cazul meu – nu bag seama la chestiile astea dar zic si poate….am dreptate

    Insa postarile sunt cool!

    • asa e Hapi…io nu zic de Adelina , da si io am naravul asta si mi-am furat-o nevinovata…m-am lecuit si comentez cuminte…e drept , oamenii nu au cum sa te cunoasca din spatele unei tastaturi….

      • La mine te rog sa nu comentezi prea cuminte, fi spontana, nu ma sifonez prea usor.Dar Hapi are si ea dreptate, nu toti pot sa inteleaga un ton mai jucaus, se simt ofensati.Doar ca in cercul meu de amici virtuali nu e prea multa sobrietate…:))

    • Hapi, cand m-a descoperit Adelina si a comentat pentru prima data la mine, am stat 5 minute sa ma uit la comentariul ei, intrebandu-ma daca sa il public sau nu. Apoi mi-am dat seama ca este o tipa haioasa, care se ridica mult deasupra altora si mi-a devenit simpatica.
      Ce ai fi facut, daca aparea pe blogul tau cineva si iti lasa acest comentariu:
      Adelina: Poate gasesti o bicicleta dubla si te insotesc si eu, desi n-am mers in viata mea cu asa ceva.Una cu roti ajutatoare ar fi perfecta; si ne impartim sarcinile: tu pedalezi si eu semnalizez cand facem stanga.Dar sa nu virezi brusc, ca mie imi ia ceva timp sa deosebesc dreapta de stanga.:)
      Am face senzatie: atelaj doua gloabe putere.Sau alfa-romeo!:)
      Si raspunsul meu: Nu este suficient sa pedalez? Trebuie sa iau si viraje?
      Hai ca ar fi distractiv sa gasim o bicicleta dubla, chiar cu riscul sa dau la pedale pentru doi. ) Ne-ar gasi la cateva sute de metri de start cand s-ar intoarce. )
      Eu dau la pedale, eu sunt alfa. Sau poate Julieta, daca tu esti Romeo? )
      Incerc sa imi schimb statutul de gloaba- ma vopsesc, fac aerobic(5 minute, dupa care lesin)
      Hapi, mai bine cauta articolul „Imi imprumuti o bicicleta” la mine, ca am vorbit mult. :))

      • Da, mi-ai zis ca am fost prima persoana „neserioasa” care te-a vizitat pe blog. Bine ca ai inteles ca nu fac niciodata misto de tine, poate doar de o situatie in sine.Si mai ales fac misto de mine, ca ma pricep mai bine decat ar face-o altii.:)Multumesc ca nu m-ai „extradat”.

    • Multumesc de observatie, am mare nevoie de obiectivitate, mai putin de laude. Nu sunt foarte glumeata din fire, poate de-asta nu stiu sa-mi dozez umorul.Dar ai dreptate, poate sa-i deranjeze pe unii.Singura mea intentie a fost sa starnesc un zambet si imi cer scuze tuturor daca am sarit calul.Te rog sa ma tragi de maneca de cate ori ti se pare ca derapez., asa o sa ma obisnuies sa tin drumul drept.

  4. Eu îţi mulţumesc, Adelina, pentru porţia de zeamă de cuvinte pe care o iau aproape zilnic! E iute-iute câteodată, pe alocuri amăruie, dulcică uneori, acră când nu te aştepţi, spumoasă întotdeauna. Nici dacă mi-ar sta în gât nu m-aş supăra. Trebuie să te pricepi, nu glumă, să atingi atâtea gusturi, doar din cuvinte. Oricum ar fi, îmi place! E porţia mea de firesc!

    • Multumesc, Doamna, te rog sa nu fi prea exigenta la nota, mai bat campii uneori, mai stalcesc limba romana si mai reinventez gramatica, nu ma lasa corijenta, macar sa trec anul…Uneori strang din pumni si abia ma abtin sa nu ma exprim prea dur, am si eu multe frustari , sunt subiecte pe care le evit pentru ca mi-e teama sa nu fiu prea subiectiva sau prea radicala. E greu sa fi firesc fara sa fi ipocrit.

  5. nu ai luat-o tu cam devreme cu împărţitul cadoaielor? asta parcă se face acolo, peste vreo două luni😉 . dară dacă împărţeai tu cadoaie atunci când împarte toată lumea, nu erai tu🙂

  6. Pingback: colţul cu vechituri – 28 « Colţu' cu muzică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s