Desi eram obosita dupa o zi de munca in care am ajutat la crestera sporului demografic, am stat pana la miezul noptii sa revad(a patra oara) un film deosebit,”21 de grame”.L-ati vazut? As fi curioasa sa stiu cum l-au vazut altii, poate sunt prea subiectiva cand il consider deosebit.
Prima data mi s-a parut ciudat, am facut un exercitiu de vointa sa rezist pana la jumatate, apoi unul de mare ambitie sa vad finalul, caci ma intriga faptul ca nu inteleg nimic.Ma gandeam ca e o ecranizare a unui psihopat sau macar a unui regizor beat care a incurcat scenele.Caci asta era impresia: un film turnat cap-coada si apoi tocat marunt si amestecat.Un puzzle in care privesti piesele minuscule dar nu poti ghici imaginea finala pana nu le-ai legat unele de altele.O panza de paianjan care te tine captiv.
As vrea sa va povestesc filmul,pentru cei ce nu l-au vazut, doar ca nu cred ca as putea.Secventele par a nu se lega unele de altele, iar daca v-as povesti de la sfarsit spre inceput, cat sa intelegeti, n-ar mai avea nici un farmec.
Ideea e ca totul e imprevizibil in viata, in orice clipa cineva ne poate schimba destinul, in bine sau in rau, ca oricat te-ai stradui sa-ti faci ordine in viata si sa-ti programezi totul vine un moment care iti rastoarna toata scara de valori, toata siguranta zilei de maine.Asculti la telefon, prin mesageria vocala, vocea sotului care vine spre casa, auzi copii cum rad alergand dupa un porumbel , zambesti cu gandul la bucuria lor si in clipa urmatoare un alt telefon te anunta ca au fost loviti de o masina, fetitele au murit iar sotul e in moarte cerebrala.Cu un ultim gest rational iti dai acordul ca inima lui sa fie donata.
In alt plan e viata celui care astepta aproape fara speranta un transplant de cord. Si viata celui care a produs accidentul, un fost puscarias care tocmai il descoperise pe Dumnezeu si se straduia sa-si rascumpere toate greselile si sa duca o viata exemplara.Fiecare cu drama lui, cu lumea lui si aparent fara nimic in comun.
Nu, n-are rost sa povestesc filmul, ar parea prea ieftin.Dar va recomand sa-l vedeti, oricat de ciudat vi s-ar parea la inceput.Merita! Poate nu atat pentru actiune, cat pentru marele semn de intrebare care iti ramane in minte la final:Cine imi schimba mie soarta?
V-ati trezit vreodata dimineata cu gandul ca azi va intra in viata cineva care sa schimbe totul?In foarte bine sau in foarte rau…Sau ca ziua de azi va fi cruciala? Castig marele premiu la loto sau ma calca o masina…
Si de ce se cheama filmul „21 de grame”? Pentru ca s-a constata ca toti pierdem in greutate fix 21 de grame in clipa mortii.Atat cantareste sufletul nostru:21 de grame!
Poti sa crezi ca tot ce ai trait cantareste doar atat?…Ca in 21 de grame sunt sute de variante de destin?…
O zeama de cuvinte 
Promit sa-l vad cat pot de repede !…Apoi imi dau cu parerea !
Abia astept parerea unui expert!Chiar as vrea sa-mi spui ce gust ti-a lasat.
Nici eu nu l-am vazut! Daca te-a tinut treaza înseamna ca este bun filmul.
Oare chiar toate sufletele au „gramajul” asta? Si alea ale politicienilor care si-au facut palate, vile… nu sunt mai grele la ei? :))
PS. sa nu îmi spui ca iar esti de noapte…. ?!
Evident ca sunt de noapte!:))Dormi linistita, cineva e la datorie(asa datorie, mai bine lipsa, numai „tiganiada” am pe sectie, negre toate, daca sting lumina nu le mai gasesc!)Cred ca si sufletele de politicieni tot ata cantaresc, eventual ceva mai mult, ca mai atarna si imunitatea ceva…
Sunt o mare amatoare de filme. Din păcate, am o perioadă infernală, dar mi-l trec pe listă pentru vremuri mai liniştite.
P.S. printre picături, câte o lingură, două din zeama de cuvinte tot iau.
Serveste cu incredere, e produs natural 100%!Nu strepezeste dintii!:))
Crezi in coincidente sau in semne? Sambata imi vorbea o prietena de acest film si mi-l recomanda cu mare cladura. Inca nu mi-am facut timp sa il vad, poate tocmai pentru ca asteptam un impuls si de la tine.
Astept impresia ta exigenta.Daca doua persoane ti-l recomanda aproape instantaneu, inseamna ca e musai sa-l vezi.Eu cred in semne si cred ca nu exista coincidente :))
Trebuie sa fie interesant…Deci iti dai seama ca nu l-am vazut 🙂
Nu stiu ce sa spun, deci. Dar pot spune, cu siguranta, ca eu cred in destin.
Si nu te revolti atunci cand acesta ti-e potrivnic?Chiar daca stii ca e inutil…
Sigur ca mi-e necaz…dar m-as revolta degeaba …