Abis

Standard

De murit, murim o singura data, Sau atat ne aducem aminte.

Uneori sunt raspantii in viata in care dam mana cu moartea fara sa stim, o privim in ochi fara sa o recunoastem.Si dupa ce trece clipa ,aerul in jur devine brusc rece iar plamanii  vor sa inspire cu nesat.Diferenta dintre banalitate si trecerea in eternitate e doar de cateva secunde ,nici n-avem timp sa o percepem.

Am citit despre o experienta povestita de Hapi, cum e sa constientizezi ca esti viu.Si m-am gandit sa-mi impartasesc si eu experienta.Nu ca ar fi spectaculoasa, dar poate ca foloseste cuiva, sa nu repete greseala mea.

In urma cu mai bine de 10 ani m-am hotarat sa ma apuc de yoga, asa, de capul meu si fara nici un mentor.Ma gandeam ca exercitiile de respiratie si posturi ma vor ajuta sa-mi controlez crizele de astm din ce in ce mai agresive.Mi-am luat carti, am citit, am crezut ca am inteles si m-am apucat de treaba, sa exersez…

Intr-o seara am vrut sa-i dovedesc sotului meu ce „maestra” am devenit si cum pot sa fac eu o chestie deosebita, adica sa-mi scad temperatura corpului.Pff! Omul nici nu m-a bagat in seama, a crezut ca-mi arde de gluma si si-a vazut mai departe de urmarit filmul la televizor.Si eu mi-am inceput exercitiul de relaxare…Incet-incet tot corpul s-a ingreunat, membrele mi-au devenit inerte si nu le-am mai putut controla.Nu tresarea nici un muschi, eram aproape inerta si nu puteam misca nici un deget. Initial senzatia,pe care n-o mai incercasem niciodata, a fost foarte placuta.Relaxare maxima! Dar apoi a inceput o prabusire brusca intr-un abis fara fund. Un hau negru ma tragea in jos cu putere.presiunea imi scotea aerul din plamani fortat, simteam un tunel rece in jur si nu ma puteam opune fortei gravitationale. Parca alunecam vertiginos intr-un mormant umed.Voiam sa ma agat de ceva, voiam sa strig, sa-mi atentionez sotul ca ma tot duc spre nefiinta, dar nu puteam controla nici un muschi, nu puteam scoate nici un sunet. M-a cuprins frica, apoi o panica pe care n-am mai simtit-o niciodata  in viata. Asa sa fie drumul spre iad? Asta m-am gandit, era prea dureros si prea infricosator sa fie altceva. In interiorul meu era numai zbatere si disperare, in exterior era inertie.

Nu stiu cum am scapat din capcana, cred ca sotul m-a atins fara sa vrea si mi-a dat un strop de energie sa clipesc macar.Apoi am putut sa-mi inclestez pumnii si sa ma rup din tunelul negru. Eram inghetata sloi, transpirata si-mi curgeau lacrimile.Ma durea tot corpul ca dupa niste crampe cumplite, de parca as fi avut tetanie. N-am zis nimic, nu i-am povestit ce mi s-a intamplat. Nici n-as fi avut putere sa vorbesc, nici nu mi-as fi gasit cuvintele sa descriu senzatia. Si nici nu m-ar fi crezut…

De atunci nu mai vreau sa aud de yoga. Poate ca e un lucru minunat, dar e nevoie de pregatire, nu e bine sa te joci cu focul daca nu sti sa-l stingi! Nici acum nu stiu ce s-a intamplat de fapt.Dar n-a fost o chestie subiectiva, nici un vis urat. Doar ca am pasit pe un drum care nu e pentru neinitiati si care nu cred ca se face de unul singur, trebuie sa ai alaturi pe cineva care sa stie calea de intoarcere.

Cam dupa un an o colega mult mai in varsta, vaduva unui medic, si-a gasit fiica de 30 de ani, astmatica si yoghina, moarta in pat. Era transpirata toata , o transpiratie de gheata.Toti au zis ca a avut o criza puternica de astm si s-a sufocat. Asa, stand frumos intinsa in pat, fara sa se chirceasca macar? Si cu medicamentele neatinse pe noptiera?

Amintirea prabusirii in neant mi-a venit brusc in minte si m-au trecut fiori. Eu m-am intors,dar…

Anunțuri

27 de răspunsuri »

    • Chiar asta a fost scopul articolului.Pare simplu si lipsit de riscuri, dar nu e asa, cand nu intelegi foarte bine mecanismele de functionare ale organismului poti sa-ti faci rau vrand sa-ti faci bine.Ca atunci cand iei prea multe aspirine pentru raceala dar declansezi o hemoragie…

  1. infricosator… Habar n-am de ce nu m-am apucat de yoga. Cred ca nu mi se pliaza pe personalitate…Sotul tau a fost se pare ingerul tau pazitor in acele clipe. 🙂

    • Ar trbui sa scrie si cei care au consumat droguri sau alcool in exces, cei care s-au imbolnavit de cancer pulmonar din cauza fumatului, cei care si-au distrus sanatatea pentru niste vicii sau niste mofturi.Poate ar fi o lectie pentru cei care nu s-au apucat inca…Cred ca yoga e benefica dar nu e la indemana tuturor, ai nevoie de un „guru” adevarat, care sa-ti explice fenomenul nu sa te lase doar sa copiezi ce vezi la altii.Staul intr-un picior sau in pozitia lotus si atat nu e yoga!

  2. „nici draqu n-a vrut sa ma primeasca 🙂 )” Esti grozava! :))
    Nu pot sa imi explic ce s-a intamplat….Credeam ca toate chestiile astea legate de yoga sunt niste prostii… adica n-am luat niciodata in serios.
    In ce a constat acel exercitiu de relaxare?

    • Incepi cu o constientizare a respiratiei, apoi o respiratie yoga cu inspir profund de 12 secunde , au expir maxim pana simti ca nu mai ai aer deloc in plamani apoi o pauza de 4 secunde dupa care inspiri incet si prelung.Si incerci sa-ti simti si sa-ti relaxezi toti muschii, de la pleoapele care nu mai pot sa clipeasca pana la piciorele pe care intai le simti de plumb apoi nu le mai simti deloc.Pare inofensiv, chiar benefic, dar ce faci cand tot organismul iti scapa de sub control? parca niste duhuri rele preiau comanda si fac ce vor cu tine.Gandeste-ta cum e sa fii paralizat complet, dar constient si cineva sa incerce sa te inece.Horor!!

    • Ce-ti trebuie nemurire? cata foamete, cate razboaie si cataclisme mai vrei sa vezi?Si nici la poarta raiului nu m-as inghesui, ca acolo e plictiseala mare, numai psalmi, rugaciuni si lumina.Eu nu pot sa dorm decat in intuneric complet, ma enerveaza si ledurile de la intrerupatoare sau televizor.Adica sa fac si acolo ture de noapte?:))

  3. Cumplita experienta… E ciudat cum i-a reusit unui neinitiat. Aveam o colega de facultate care facea yoga, asistata de altii, (tot bolnava de astm si dornica sa se vindece prin yoga) si imi povestea ca nu reusea deloc sa intre in starea necesara unor astfel de exercitii.

    • Norocul(sau ghinionul) incepatorului! N-am mai incercat sa vad daca am facut progrese :))Dar reusesc si acum sa-mi pacalesc creierul ca nu ma doare nimic cand, de fapt, mie imi crapa capul de durere.Doar ca nu pot pe termen lung, ori eu nu stiu sa mint convingator, ori creierul meu nu-i chiar prost si se prinde.:)

    • Si pe mine ma pasioneaza subiectul dar tot teama ma opreste sa fac cercetari.Teama de ce as descoperi despre mine si de ce ar crede ceilalti daca as marturisi astfel de preocupari.Orice lucru neinteles noi il declaram din start fie inexistent, fie nebunie.As vrea sa pot patrunde o zi, de exemplu, in mintea unui autist, in lumea lui pe care noi n-o intelegem, asa cum nici el n-o intelege pe a noastra.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s