M-am nascut la oras.Ba chiar la municipiu, ca nu era de nasul meu sa vin pe lume la o maternitate mica, ca cea din Mangalia!Si tot oraseanca am fost pana pe la treizeci si… de ani.
Asa ca am privit lumea de sus, de la inaltimea etajului patru, din balconul intre ale carui gratii mi-am intepenit gatul cand aveam vreo doi ani, de a fost jale mare pana m-au descarcerat. Si cand m-am maritat, de am plecat „la casa mea” tot la etajul patru m-am cocotat, ca inca mai ramasese ceva din patura de ozon si am vrut sa ma invelesc eu cu ea…
Deci stiu foarte bine cum e cu traiul la bloc.E o comunitate fara secrete. Poate ca peretii n-au urechi, dar nici suficient ciment n-au pentru amortizare acustica. Asa ca stiam cand e vecina constipata, cand a baut vecinul prea multa bere, mult peste capacitatea vezicii si cand da fiecare cu aspiratorul sau bate albusuri pentru chec.Stiam si cine a prajit peste si cine a gatit varza cu ciolan.Bine ca nu locuia nimeni deasupra, altfel as fi stiut si cand se consuma momentele de tandrete, dupa balansul lustrei si scartaitul patului.:))
Daca ti-era sete, doar roteai robinetul.Curge putina rugina? Nu-i problema, ai rabdare, ca nu te deshidratezi daca mai astepti doua minute!Vrei sa faci baie? Ori profiti de cele doua ore saptamanale de apa calda de la centrala cartierului si te balacesti cu spume, ori faci dus cu ibricul din oala incalzita pe aragaz.(asta in ultimii ani, nu in vremea copilariei mele, cand caldura si apa calda erau non-stop)
Ti se face pofta la miezul noptii de-o gogoasa calda? Cobori la parter, la non-stopul din statie…Fierbe ciorba si n-ai patrunjel? Doar doi pasi sunt pana in piata, pleci in papucii de casa…
Pana la serviciu ma duceam agale, pe malul marii sau, daca eram in criza de timp, cu taxiul luat tot din fata blocului.Dar oricum, mergeam numai pe asfalt.Si la intoarcere spre casa bagam un shoping mic prin bazar, pe la boutiqe si o escala la cofetarie, sa nu ma duc acasa cu mana goala la copil!…
Acum locuiesc la tara.Bine, nu sunt taran, doar locuiesc departe de oras!Asa scria pe insigna pe care si-a luat-o Sotu’ si pe care o purta cand mergeam pe litoral, la prieteni.:)
Ce e drept, vorba vine”departe de oras”, sunt chiar la iesirea din oras, vara mergem la plimbare pe jos de la noi pana in centrul orasului.Dar, in buletin, se cheama ca sunt locuitor din mediul rural!Ceea ce imi foloseste drept scuza cand vreau sa mananc cartofii prajiti cu mana, nu cu furculita!:)
Strada mea are nume, eticheta si numere, dar n-are asfalt! Cand nu ploua, nu e nici o problema.Cum s-ar mai fi tavalit motanul meu in praful din mijlocul drumului daca era asfaltat?Si cand ploua se cheama ca sunt marginita de doua ape curgatoare:Teleajenul in fundul gradinii si Pariasul Fara Nume, pe la poarta.
N-am nici un supermarket si nici un non-stop langa mine.Piata o fac de la oras, iar painea o luam de la brutarie, paine de-aia adevarata, la cuptor cu lemne.Pana acasa mancam jumatate de paine fierbinte, sa se bucure si siluea mea.:)
Avem apa curenta, dar si sursa proprie, cu hidrofor.Avem curent de la retea, dar si generator pentru cazurile de urgenta. Avem televiune , internet si telefon, gratie Romtelecomului. Avem si masina de gunoi ce ridica saptamanal tomberoanele. Posta vine la timp. Avem chiar si publicatie locala, impartita gratuit, sa fim la curent cu problemele si realizarile obstei. Scoala, gradinita, dispensarul, primaria, toate sunt noi. Bine, primar n-avem inca, ca din vara se tot cearta, sunt incompatibili, suspendati, interimari…ca la Cotroceni.:)
In jurul casei am multa iarba, multi pomi, multe flori. Si multe culori! Daca tot am evadat din cenusiul betoanelor am zis sa ne bucuram de toate culorile naturii.Muzica ambientala nu se opreste niciodata.Ori canta mierla(una pe care o hranim aproape ca pe gaini, sa nu zicem ca n-avem si noi oratanii in curte), ori latra cainii, ori miorlaie motanul, ori bazaie albinele, ori oracaie broastele…Parca e mai bine decat frane si claxoane si muzica de macarale din santierul naval!
Stau si ma legan in balansoar si ma uit cat de fermecator e ciresul inflorit. Caut trifoi cu patru foi in spatele casei si ma cert cu cartita care iar a facut trei musuroaie intre florile mele. Imi beau cafeaua sub pavilion si ma uit cum se zbenguie pestii in Ligheanul Pacific. Ma bucur ca vrabiutele ce au cuib la streasina casei isi invata puii sa zboare. Facem gratar in fiecare week-end fara a mai merge zeci de kilometrii in cautarea unei poienite pe care se ingramadesc 6-7 masini. Ne vin prietenii in vizita si ma bucur sa-i vad mancand zmeura plantata de mine.Sper ca intr-o zi nepotii mei sa bata mingea in gradina si sa se catare in pomii pe care noi i-am plantat…
Poate ca viata la oras e mai comoda. Poate ca nu-i placut sa-ti sparga grindina o tigla. Si nici sa bagi lemne in soba, apoi sa scoti cenusa. E enervant si sa ti se umple tocul pantofului de noroi si sa se ridice praf din drum la fiecare masina…Si netul sa mearga ca ochiul mortului sau sa vina cu cocoloase…
Dar imi place sa fiu taran! Chiar si sa-mi bag unghiile in pamant la smuls de buruieni.Si vreau ca motanul meu sa se tavaleasca in drum, chiar daca apoi se va aseza solemn in fotoliu.Si de opt ani n-am mai facut nici o criza de astm!Cred ca praful din drum si fumul de soba imi priesc.:)
Deci eu nu ma mai intorc la oras!Voi? Unde v-ati dori sa traiti?
