Curcubeu

Am avut o mica bucurie semi-profesionala zi: ne-au dat lenjerii de pat  noi pe sectie.Pentru mame sunt cele clasice, albe.Dar pentru copii sunt unele haioase, in nuante de vernil-fistic, cu testoase si broscute.Cred ca vor dormi mai bine sugarii, mai ales ca verdele e culoarea cea mai indicata pentru odihna.

Si uitandu-ma la culorile si desenele vesele, m-am gandit sa va ofer un curcubeu, poate aveti si voi nevoie de putina culoare intr-o zi mohorata.

Rosu:…ruj, umbrela si-o sanda, in ploaie sa poti dansa…

Orange:…daca vi se face greata, beti un juice de dimineata…

 

Galben:…tril cu note aurii, multa soia pe campii…

Verde:iarba verde de acasa pan’ se lasa bruma deasa…

Albastru:…o floare speciala hranita din cerneala…

Indigo:…O zorea sa va zoreasca dimineata la fereastra…

Violet:…camp de levantele, sa va apere de rele…

Din creioane curcubee, eu v-am dat doar o idee.Sunteti voi mai inspirati? Luati leapsa si-o continuati!:)

Blitz

Azi o sa scriu telegrafic. Sunt cam zombi, ca iar mi-au tinut martienii luna aprinsa in ochi toata noaptea.Abia reusesc sa deosebesc subiectul de predicat si sa nu pun virgula intre ele, dara-mi-te sa leg vreo 200 de cuvinte cu punctuatia aferenta.Deci, pe scurt:

Anul asta incepem impodobirea bradului mai devreme.N-am decis eu, ci caravana USL, care a trecut dimineata si pe la poarta mea cu megafoanele turate la maxim. Initial am crezut ca mi-a facut Hapi vreo surpriza si l-a trimis pe marocanul ei cu carutul sa tulbure linistea si pe plaiuri mioritice, ca tot cam asa se auzea: eeeee,eeeeeee, eeeeeee…Cand s-a apropiat, am deslusit mesajul:cica candidatul USL ne invita la concert, niscaiva solisti locali  si un recital al marelui….Fuegooooo!! Deci, vecine Probiu, daca maine seara ai ceva timp liber, esti invitat la caminul foarte cultural, la concert!:))

Sunt regina! Cam de doua zile…Nu m-a incoronat nimeni, n-am primit cadou nici un tron.Pur si simplu, de doua zile de cand e soare, m-au napadit albinele vecinului, care are stupi. Ori le atrage farmecul meu personal, ori au GPS-ul defect si nu mai stiu sa se intoarca la stupul lor, ca se inghesuie ca toantele sa intre pe fanta de scurgere a usii de termopan de la bucatarie.:))Eu asa stiu, ca tot roiul isi urmeaza regina, asa ca daca toate vin roi la mine, inseamna ca m-au recunoscut oficial. Astept o ploicica sa scap de insistenta lor, zau ca nu vreau sa le infiez si sa le transform in animale de companie!Plus ca vin cu mana goala, n-am gasit nici un strop de miere depus ofranda!

De dimineata m-am crezut foarte importanta. Ma atacase Hackerul Algerian! Am zis ca e de bine, uite,domle, ma stie lumea, ma faulteaza mapamondu’…Pe urma m-am desumflat(eram si putin balonata, e drept, ca mancasem pere la culcare), nu eu eram tinta…Poate mai am o sansa cu niste rapitori irakieni,plec si cu carpeta mea de-acasa, numai sa pot sa va transmit mesajul pentru rascumparare!Nici nu cer bani, stiu cum e cu austeritatea si decat sa ma fac de ras ca ma rascumpar ieftin, mai bine gratis.Doar niste like-uri sa dati…Desi, la cat pot eu sa fiu de cicalitoare si nesuferita cateodata, s-ar putea sa va plateasca teroristii sa ma luati mai repede de pe capul lor!

Atat deocamdata. Daca mai gasesc ceva in agenda zilei si nu-mi pica ochii in gura si-i inghit de somn, mai raportez mai tarziu.

Rural vs. urban

M-am nascut la oras.Ba chiar la municipiu, ca nu era de nasul meu sa vin pe lume la o maternitate mica, ca cea din Mangalia!Si tot oraseanca am fost pana pe la treizeci si… de ani.

Asa ca am privit lumea de sus, de la inaltimea etajului patru, din balconul intre ale carui gratii mi-am intepenit gatul cand aveam vreo doi ani, de a fost jale mare pana m-au descarcerat. Si cand m-am maritat, de am plecat „la casa mea” tot la etajul patru m-am cocotat, ca inca mai ramasese ceva din patura de ozon si am vrut sa ma invelesc eu cu ea…

Deci stiu foarte bine cum e cu traiul la bloc.E o comunitate fara secrete. Poate ca peretii n-au urechi, dar nici suficient ciment n-au pentru amortizare acustica. Asa ca stiam cand e vecina constipata, cand a baut vecinul prea multa bere, mult peste capacitatea vezicii si cand da fiecare cu aspiratorul sau bate albusuri pentru chec.Stiam si cine a prajit peste si cine a gatit varza cu ciolan.Bine ca nu locuia nimeni deasupra, altfel as fi stiut si cand se consuma momentele de tandrete, dupa balansul lustrei si scartaitul patului.:))

Daca ti-era sete, doar roteai robinetul.Curge putina rugina? Nu-i problema, ai rabdare, ca nu te deshidratezi daca mai astepti doua minute!Vrei sa faci baie? Ori profiti de cele doua ore saptamanale de apa calda de la centrala cartierului si te balacesti cu spume, ori faci dus cu ibricul din oala incalzita pe aragaz.(asta in ultimii ani, nu in vremea copilariei mele, cand caldura si apa calda erau non-stop)

Ti se face pofta la miezul noptii de-o gogoasa calda? Cobori la parter, la non-stopul din statie…Fierbe ciorba si n-ai patrunjel? Doar doi pasi sunt pana in piata, pleci in papucii de casa…

Pana la serviciu ma duceam agale, pe malul marii sau, daca eram in criza de timp, cu taxiul luat tot din fata blocului.Dar oricum, mergeam numai pe asfalt.Si la intoarcere spre casa bagam un shoping mic prin bazar, pe la boutiqe si o escala la cofetarie, sa nu ma duc acasa cu mana goala la copil!…
Acum locuiesc la tara.Bine, nu sunt taran, doar locuiesc departe de oras!Asa scria pe insigna pe care si-a luat-o Sotu’ si pe care o purta cand mergeam pe litoral, la prieteni.:)

Ce e drept, vorba vine”departe de oras”, sunt chiar la iesirea din oras, vara mergem la plimbare pe jos de la noi pana in centrul orasului.Dar, in buletin, se cheama ca sunt locuitor din mediul rural!Ceea ce imi foloseste drept scuza cand vreau sa mananc cartofii prajiti cu mana, nu cu furculita!:)

Strada mea are nume, eticheta si numere, dar n-are asfalt! Cand nu ploua, nu e nici o problema.Cum s-ar mai fi tavalit motanul meu in praful din mijlocul drumului daca era asfaltat?Si cand ploua se cheama ca sunt marginita de doua ape curgatoare:Teleajenul in fundul gradinii si Pariasul Fara Nume, pe la poarta.

N-am nici un supermarket si nici un non-stop langa mine.Piata o fac de la oras, iar painea o luam de la brutarie, paine de-aia adevarata, la cuptor cu lemne.Pana acasa mancam jumatate de paine fierbinte, sa se bucure si siluea mea.:)

Avem apa curenta, dar si sursa proprie, cu hidrofor.Avem curent de la retea, dar si generator pentru cazurile de urgenta. Avem televiune , internet si telefon, gratie Romtelecomului. Avem si masina de gunoi ce ridica saptamanal tomberoanele. Posta vine la timp. Avem chiar si publicatie locala, impartita gratuit, sa fim la curent cu problemele si realizarile obstei. Scoala, gradinita, dispensarul, primaria, toate sunt noi. Bine, primar n-avem inca, ca din vara se tot cearta, sunt incompatibili, suspendati, interimari…ca la Cotroceni.:)

In jurul casei am multa iarba, multi pomi, multe flori. Si multe culori! Daca tot am evadat din cenusiul betoanelor am zis sa ne bucuram de toate culorile naturii.Muzica ambientala nu se opreste niciodata.Ori canta mierla(una pe care o hranim aproape ca pe gaini, sa nu zicem ca n-avem si noi oratanii in curte), ori latra cainii, ori miorlaie motanul, ori bazaie albinele, ori oracaie broastele…Parca e mai bine decat frane si claxoane si muzica de macarale din santierul naval!

Stau si ma legan in balansoar si ma uit cat de fermecator e ciresul inflorit. Caut trifoi cu patru foi in spatele casei si ma cert cu cartita care iar a facut trei musuroaie intre florile mele. Imi beau cafeaua sub pavilion si ma uit cum se zbenguie pestii in Ligheanul Pacific. Ma bucur ca vrabiutele ce au cuib la streasina casei isi invata puii sa zboare. Facem gratar in fiecare week-end fara a mai merge zeci de kilometrii in cautarea unei poienite pe care se ingramadesc 6-7 masini. Ne vin prietenii in vizita si ma bucur sa-i vad mancand zmeura plantata de mine.Sper ca intr-o zi nepotii mei sa bata mingea in gradina si sa se catare in pomii pe care noi i-am plantat…

Poate ca viata la oras e mai comoda. Poate ca nu-i placut sa-ti sparga grindina o tigla. Si nici sa bagi lemne in soba, apoi sa scoti cenusa. E enervant si sa ti se umple tocul pantofului de noroi si sa se ridice praf din drum la fiecare masina…Si netul sa mearga ca ochiul mortului sau sa vina cu cocoloase…

Dar imi place sa fiu taran! Chiar si sa-mi bag unghiile in pamant la smuls de buruieni.Si vreau ca motanul meu sa se tavaleasca in drum, chiar daca apoi se va aseza solemn in fotoliu.Si de opt ani n-am mai facut nici o criza de astm!Cred ca praful din drum si fumul de soba imi priesc.:)

Deci eu nu ma mai intorc la oras!Voi? Unde v-ati dori sa traiti?

Luni, cand nici iarba nu creste

Dumnezeu a fost un bun manager de proiect.A calculat, a socotit, a experimentat si a facut lumea in sase zile. Si in a saptea s-a odihnit.

Ce nu ne spune cartea e ce a facut in saptamana urmatoare.Adica cum si-a patrecut Dumnezeu a doua zi de luni…Pentru mine ar fi fost interesant de stiut cam ce sentimente L-au incercat stiind ca trebuie s-o ia de la capat dupa o zi de odihna.Daca Lui i-o fi fost greu, ce sa mai zicem noi, beneficiarii unui week-end prelungit?

Nu stiu de ce uraste toata lumea ziua de luni.Teoretic, ar trebui sa ne fie mai usor, ca doar avem bateriile incarcate,Practic, nimic nu e mai agasant decat desteptatorul care suna luni dimineata.Parca e gongul de final, adio relash, hai, osul la treaba!Cica si ierbii ii e lene sa creasca lunea…

Azi imi e ceva mai usor.Nici n-am simtit ca a fost week-end, caci am fost de serviciu.Si azi m-am trezit agale, lenevind ca un pasa, caci sunt de serviciu la noapte. Si a fost si o zi insorita, tocmai buna pentru ridicarea moralului.Si pentru tuns trandafiri si greblat frunze…Doamne, am fost harnica de luni! Sper sa nu ma tina toata saptamana!…

Spor la lucru va doresc, tovarasi!Hai, ca pana vineri mai e putin.Pardon, pana joi, ca vineri e sarbatoare!Ce bafta au unii…(buni si sfintii la ceva, tovarasi!)

Flacara violet

Ptiu, dracie!Nici daca planificam, nu iesea asa.

Costum de spital mov-lila.Bijuuri mov-indigo.Pix mov-mov.Machiaj „oleaca di muov”…

E clar, azi ma bucur de protectie astrala maxima! Flacara violet fie cu mine! Fortza fie cu voi!…

Frumos si violetul asta, dar eu preferam un albastru royal. Aliodoare, nu poti sa faci ceva si sa muti protectia pe alta culoare? Hai, ca inca n-a zis crupierul „le jeux sont faits”…si ma prinde mai bine pe albastru, imi scoate ochii.In evidenta, vreau sa zic…

Voi de unde va luati protectia?Ca doar nu de la SPP…

Viitorul vine peste noi

Pe cand locuiam la bloc aveam la etajul trei , sub mine, o vecina ai carei copii plecasera sa-si faca un rost il lumea larga, profitand de deschiderea  de dupa Revolutie. Fata era casatorita in Norvegia, iar baiatul stabilit in Canada. Si pleaca vecina sa-si viziteze baiatul. Dupa o luna, la intoarcere, stam de vorba si de povesti la o cafea.

-Am vazut niste magazine mari, mari de tot, cat niste hale uriase, cu rafturi cu marfa cat pana la etajul doi si umbla lumea printre rafturile astea ca pe niste stradute, cu niste carucioare ca niste roabe.Ba unii treceau cu niste masinute, niste motostivuitoare…Si era muzica si cald, trbuia sa-ti dai paltonul jos…Si unii nici nu plateau cu bani, doar aratau niste cartoane si atat…

Imi screm eu imaginatia, tot nu reusesc sa vad cu ochii mintii rafturile  cat doua etaje si pline cu de toate, cand eu stiam cum era la alimentara din colt, trei lulele pe doua rafturi.Si cum naiba sa umbli cu o roaba printre rafturi, nu doar cu cosuletul de plasic pe care il stiam eu?Si sa mai asculti si muzica! Pff!

Peste putin timp s-a deschis si la noi Metro!:))

Tot vecina umblata prin lume imi povestea ca a vazut restaurante unde comanzi si cumperi direct din masina, nici nu te dai jos, iti iei pachetul si mananci acasa.Zau? pai cand fac aia mancarea pe care am vrut-o eu?Ca eu stiam de „impinge tava”, de „Gospodina”, de lacto-bar…Dar sa opresc masina la o fereastra si sa-mi dea imediat pachetul cu mancare, n-auzisem…

Peste putin timp am vazut primul McDonald’s!:))

Un cunoscut a plecat la inceputul anilor ’90 sa-si cumpere masina din Germania.Au plecat mai multi, cu o Dacie prafuita, urmand sa se intoarca fiecare la volanul unei limuzine.Undeva, pe o autostrada occidentala, au oprit sa faca plinul. In timp ce stateau langa pompa, au avut o mare dilema; au observat ca usa de la intrarea in Peco-ul lor nu are nici clanta, nici maner si ca se deschide cand ajunge cineva in fata ei si spune ceva.Ce naiba sa faca ei, daca nu stiu „parola” si nici n-au de ce clanta sa se agate? In cele din urma si-au facut curaj si s-au apropiat de usa.Care s-a deschis automat, inainte de a deschide vreunul gura!Mare minune, uite ca i-a cunoscut ca sunt straini, i-a primit si fara parola…

Apoi a aparut si in Mangalia primul hotel cu usa cu senzori de prezenta.:)) Spre incantarea lui Copilu’, care era mic si ne spunea de cate ori ieseam in oras „mergem si la usa fermecata?”si care se simtea fericit ca ditamai usa dubla se deschide larg in fata lui.

Acum am auzit ca, dupa experientele reusite pe animale, vor sa monteze cip-uri de identificare si copiiilor la nastere.Tarziu, nenica! Aici v-am luat-o inainte demult! Ca mie mi-au implantat martienii un cip in deltoid acum vreo 10 ani, odata cu un vaccin antigripal si functioneaza bine si acum!Ei, da, mai interfereaza uneori cu plombele dentate si nu receptionez prea corect mesajele, dar asta e vina lor, ca n-au service eficient, stau prost cu depanarea…Tocmai mi-au transmis ca Apocalipsa e pe bune, da’ n-am inteles exact cand…:))

Poveste cu nebune III

Ni-noo, ni-nooo! Girofar, sirena, oprit brusc in fata usi.Sarim repede, sa preluam urgenta,care urgenta, infofolita in sapte cojoace, cu fesul pe ochi, statea de ziceai ca-i impaiata, nu se dadea jos din ambulanta.

O luam mai mult pe sus, printre urlete si scremete si hai repede in sala de nasteri cu ea.Cu fesul si cojoacele ne-am descurcat.Dar de la brau in jos, exact unde ne interesa, n-a mai mers.
Niste pantaloni de trening, captusiti cu un strat gros de jeg cu patina antica, indesati in cisme de cauciuc pana la genuchi si cu flecuri rezistente de noroi intarit.

-Hai, femeie, da jos cismele si izmenele, ca nu te poti sui asa pe masa!

-Nu poooooot!!Nu poooot!!

Mai facem noi o incercare sa dam boarfele jos, dar nici o sansa.Toanta sta protapita ca o capra, cu mainile sprijinite de genuchi si urla, nu-i chip sa colaboreze.Incearca si soferul si asistentul de la salvare sa ne ajute.Degeaba, nu razbim s-o dezbracam, macar sa ridice piciorul sa dam cauciucele  jos.Tragem de izmene, mai jos de coapse nu se poate, ca matahala sta cracanata si aplecata in fata.Si urla!

Colega mea, moasa, imi spune”eu din pozitia capra nu pot sa mosesc, ce naiba facem?”Ii mai dam ocol odata, din spate deja se intrezareste ca expulzia e iminenta.Cu nebuna nu se poate discuta, orice ii spui are un singur raspuns”Nu poooot!!”

Nici nu se pune problema sa incercam s-o urcam pe masa de asistat, daca n-am convins-o nici macar sa dezlipeasca o talpa de la sol!

Zic colegei:”n-avem incotro, aplicam planul B!”

Adica?

Adica asistam ca la pick-nick, pe jos!Pune campul steril jos si…Dumnezeu cu mila! Altfel asta strange copilul de gat.

Asa facem, intindem materialul steril si da-i munca de lamurire sa se lase si toanta jos.Raspunsul e invariabil”nu pooot!”Deja am parlamentat cam mult si fara folos, trecem la metode radicale.Facem strategia:eu ma asez in spatele nebunei, colega in fata si-i da vant spre mine;eu o prind(asa sper) si o pun jos, timp in care ceilalti participanti la joc trag fiecare de cate-o cisma si de izmene.Planurile fiind puse la punct, actionam in forta! Pun gravida jos, socata de ce i se intampla, dar…Mai departe nu prea ne-a mai iesit.Mai exact, copilul a iesit val-vartej, odata cu o cascada de lichide(amniotice si din vezica mamei supusa la presiuni) care ne-au udat zdravan.In spatiul delimitat de bazinul mamei, pantaloni,picioarele noastre, campuri sterile, campuri noroioase, s-a format o adevarata piscina in care inota mogaldeata.L-am recuperat repede, el ne-a saluta cu niste tipete triumfatoare si ne-am continuat treaba ca la carte.Succesuri pe toata linia! Mai putin gustul sarat pe care ne-am prefacut a-l recunoaste ca e lichid amniotic, sa nu zicem ca e altceva…:))

Cand totul s-a terminat cu bine, copilul era in incubator, mama la pat si noi ne dezinfectam de zor, am facut haz de necaz: n-avem noi nastere sub apa, dar nici altii n-au nastere tip pick-nick!:)Se spune ca ai mare noroc atunci cand calci in unele materii organice.Dar daca-ti sar si-n ochi, ar trebui sa-ti mearga fabulos! Inca mai astept marele castig la Loto!…

Astea sunt doar cateva povesti cu nebune la maternitate.E minunat sa actionezi dupa reguli si protocol, doar sa ai cu cine te intelege.Cine n-a avut de-a face cu nebuni nu-si poate imagina cate astfel de reguli trebuie sa incalci ca sa salvezi viata unui copil si cat esti obligat sa improvizezi ca totul sa se termine cu bine.Intr-un spital, totul trebuie sa decurga dupa un plan.Dar, ca si pe front, trebuie sa ai mereu pregatit si Planul B!…

Poveste cu nebune II

Era vara, cam ora 5:30 dimineata.Ma bucuram ca mai am putin , termin tura de noapte si plec acasa.Vine infirmiera de la Pediatrie, urmata de o mamica ce aveau un bebelus mic in brate.Si-mi spune, abia stapanindu-si rasul, ca mi-a adus o pacienta cu un nou-nascut.Ma mir eu ce sa caute la mine, dar hai sa verific despre ce e vorba.Intreb femeia:

-Ce s-a intamplat,de ce ai venit la spital?

-Am venit cu copilu, ca  cred ca a racit, tuseste si are febra.

Dau sa ma intorc dupa fata din Pediatrie, sa-i spun ca nu tine de mine ci de ele, dar deja plecase.Asa ca iau copilul, sa ma lamuresc si eu ce e cu el.Surpriza! infasurat in carpe nu e nici un copil, ci o papusa! Acu inteleg ce era cu rasul retinut si de ce a tuli-o colega asa repede.Sa-mi lase mie beleaua pe cap…

Tot colegele mai vechi im spun ca o cunosc pe femeie, ca e nebuna.Si ca cele de la Pediatrie, sa nu intre in conflict cu ea , i-au facut jocul, au zis ca da, copilul are febra, dar e foarte mic, trebuie tratat la nou-nascuti.

Ce ma fac eu cu nebuna la sase dimineata? Cui sa o pasez? Si incep sa conversez cu ea.Imi povesteste ca a batut-o fratele, ca are medicamente multe de luat…

-Si ti-ai luat medicamentele?o intreb

-Azi nu le-am luat, ca n-am avut nimic de mancare si mi-a zis doctorul sa nu le iau pe burta goala.Si m-a gonit si fratele de acasa, asa ca am luat copilul si am fugit.Dar daca are febra, am venit cu el la spital…

Ii vorbesc frumos, o incurajez sa se duca acasa, sa-si ia medicamentele si sa se linisteasca.

-Si copilul? ca are febra…

Off, ce naiba fac cu „copilul” acu? Daca-l opresc, maine vine sa-l ceara acasa, daca i-l dau bolnav, nu pleaca…Naspa! Cu copiii de cauciuc nu prea stiu ce sa fac!

Ii zic ca n-are nimic copilul, uite, respira bine, i-a trecut si febra, trebuie sa doarma si el in patutul lui.
Cel mai bine e sa plece acasa si daca maine mai face febra sa vina iar.Se lumineaza la fata cand aude ca e bine „copilul”, ii era teama ca din cauza ei s-a imbolnavit, ca a fost cu el la garla.

-N-am cu ce sa plec acasa, ca n-am nici un ban, m-a adus un domn  ca am facut cu mana la strada si i-am zis ca e copilul bolnav si trebuie sa ajung repede la spital.

Scot 10 lei din geanta, ii dau sa-i ajunga de microbuz(era dintr-o comuna din apropiere) si-i zic sa-si cumpere si niste cornuri din statie, sa manance inainte sa-si ia medicamentele.

-Saru-mana! eu n-am ce sa va dau, dar va rog sa luati pepenele asta, ca si asa nu mai pot sa-l car pana acasa.

Atunci vad si sacosa grea pe care o cara dupa ea…

-De unde ai luat pepenele?

-L-am luat si eu pe fuga de acasa, cand am fugit cu copilul, ca nu puteam sa vin la doctor cu mana goala.

Am mai scos 5 lei si i-am dat, plata pentru pepene.Ca nu putea sa-l mai care amarata inapoi.Si nici eu nu puteam sa primesc „atentii” de la asa un pacient.

A plecat femeia multumita acasa.Si noi am mancat pepene la micul dejun…:))

Poveste cu nebune I

Ar cam fi timpul sa va mai povestesc din spital.Ca sa nu pierdeti farmecul sistemului sanitar romanesc…:))

Azi va spun, pe scurt(foarte pe scurt!) povesti cu nebuni, mai exact cu nebune pe cale sa devina mame.Asta e cosmarul oricui lucreaza intr-o maternitate: nebuna care trebuie sa nasca!

Nu sunt nici doi ani de atunci, lucram deja la spitalul de aici, din Valenii de Munte.Ne anunta Salvarea ca va aduce un nou-nascut din teren.Dupa un timp vine ambulanta si spune ca au cautat peste tot, la adresa data, n-au gasit nici un copil, au anuntat Politia.Era vorba de o nebuna care locuia singura si pe care o vizitase barbatul  ce era tatal copilului, un tigan fara capatai, care o gasise nascuta.Fugise omu’ pana la spital sa anunte Salvarea, ca n-avea telefon de unde sa sune.Deci Salvarea n-a gasit nici mama, nici copil, asa ca s-a anuntat Politia.Care nici ea n-a gasit nimic, desi au cautat si in gradina si in hazna, gandindu-se la ce era mai rau.Cand sa plece, intr-un moment de liniste, s-a auzit un scancet de sub o plapuma aruncata intr-un colt de pat.Asa au gasit nou-nascutul.Iar cheama ambulanta, iar ne anunta sa ne pregatim…Sigur ca ne asteptam la o reanimare, la un lucru rau.Cand am iesit fuga sa preiau copilul de la asistentul de la Salvare, am avut doua surprize.Prima, ca nu e dracul chiar asa de negru, adica nou-nascutul are functii vitale relativ normale tinand cont de conditii.A doua, ca-mi va fi foarte greu sa dau jos straturile de jeg, materii solide si lichide  ce se solidificasera ca o carcasa pe bietul copil.Sa va mai spun ca era vorba de o fetita prematura, nu mai mult de doua kilograme.

Cu mare grija am inceput sa spal copilul, cat mai repede si mai bland cu putinta, desi tare mi-ar fi trebuit o perie de sarma.Cand a capatat forma umana, medicul a inceput examinarea.Dupa gradul de deshidratare si dupa cat de mumuficat era cordonul ombilical(am uita sa zic ca era axact asa cum se nascuse, fara cordon sectionat si ligaturat, doar faptul ca se mumificase repede a impiedicat hemoragia) am dedus ca au trecut mai mult de 48 de ore de la nastere.Doctorul, incepator in bransa, nu inceta sa se minuneze: cum poate sa supravietuiasca un nou-nascut abandonat sub o plapuma, nespalat, nehranit, fara nici o ingrijire medicala? Plapuma care il acoperise fusese atat de grea si-l presase incat bietul copil arata exact ca un gandac pus la insectar,cu picioarele in extensie, nici nu l-am putut infasa bine, l-am lasat ca pe o broscuta.L-am hidratat, sugea bine la biberon, chiar ca de frica mortii.Apoi l-am trimis la centru de prematuri, la Ploiesti.

Intre timp a aparut mama, care plecase singura spre spital.N-a fost chip sa o examineze cineva.Nu ne-a lasat nici s-o atingem, ne-a improscat cu invective si amenintari.Pe mine m-a socat vocabularul, folosea cuvinte bine alese, parea o persoana scolita, in ciuda jegului si a mirosului pe care-l emana.Mi-au povestit cei ce  cunosteau ca e fiica de profesoara, ca are studii, dar la moarte mamei a suferit un soc si a ajuns in halul asta.Acum traia cu tiganul asta, nebun si el, fara nici un venit.Dar nici nu-si puneau problema sa renunte la copil.Mama chiar ne spunea ce grija are de copil, ca i-a dat sa manance, ca se grabeste acasa, ca e „aia mica” singura.De parca nu vasusem cu ochii nostri…

Mama a ajuns intr-un spital de boli mintale iar copilul la Centrul de Prematuri. Mai departe nu mai stiu povestea lor…

Postare de post

Aleluia!

A dat evlavia peste toti! Care mai de care se declara tinator de post.Adio carnita, adio oute, adio branzica si smantanica…Numa buruieni si radacini, frunze si cotoare! De, e greu sa intri in rai, e nevoie de sacrificii, te inalti spiritual mai usor cand te umfli cu aere de fasole.

Nu contest dreptul unora de a se crede cu un pas mai aproape de Dumnezeu numai fiindca au inghitit in sec in fata unei fripturi apetisante.Nu vreau nici sa intru in polemici teologice  despre rolul benefic al acestei diete restrictive.Nu pot sa cred ca e bine sa privezi organismul timp de 5-6 saptamani de orice proteina de origine animala.Ma gandesc ca ,daca Dumnezeu  ne dorea asa de consumatori de vegetale, poate ne introducea si fotosinteza in codul genetic.Ca sa nu mai spun cam ce batalii se dau in tubul digestiv al celui ce a tinut postul si apoi da navala in sarmale si cozonaci!E de ajuns sa vedeti statistica serviciilor de ambulanta, sa va convingeti cum e cu cumpatarea la romani…

Dincolo de aspectul de alimentatie si digestie, eu altceva vreau sa remarc.Post inseamna doar atat, sa nu te atingi de alimente de origine animala?Doamne, ce smerit sunt ca n-am infulecat  un cuibar de oua si o roata de cascaval!Cred ca merit sa aprind o tigara in cinstea evlaviei mele.Si sa beau si o juma’ de tzuica, ca doar nu-i de porc…Are grija sf. Petru sa treaca la catastif ca merit un loc la poarta raiului, ca tin post!

Cati bigoti de-astia, ce tin postul integral, au facut o fapta buna in zilele astea? Cati n-au spus nici o minciuna, nici o sudalma si nu s-au uitat cu ochi critic in oala vecinului sa vada daca aceste tine sau nu post?E de ajuns sa vezi ce armonios se alterneaza mataniile si injuraturile  la mitingul prin fata moastelor, cum se dau ghionturile cu smerenie, sa va dati seama de sinceritatea religioasa a poporului roman.

Pana la Craciun va trebui sa-mi mananc pachetelul singura la serviciu.Sunt singura pacatoasa din sectie,oaia ratacita,  restul lumii deja isi cauta cararea spre rai…Desi n-a scazut nici numarul chistoacelor in scrumiera, nici al decibelilor din vorbele de duh, n-a crescut nici numarul mangaierilor, nici al zambetelor incurajatoare.

Doamne, cat suntem de spasiti in ipocrizia noastra!Pace tie, cititorule , inchin un iaurt in cinstea ta!