Cand doi se cearta…

Standard

Cuplurile nu respecta un sablon, nu exista un protocol al existentei in doi.Exista mii de sfaturi pe care le dam tuturor, dar pe care nu le respectam nici noi, nici ceilalti.

Uneori tatal vine obosit pentru ca l-a tinut seful peste program tocmai cand juca nationala un meci de fotbal important.E stresat, nervos si flamand.Iar mama tocmai atunci se grabeste sa-i spuna ca ar trebui schimbat covorul din dormitor, a vazut ea unul potrivit la magazin ca si-a luat si vecina de la trei…Si tata tranteste nervos lingura, cascada de reprosuri incepe sa se reverse in ambele directii.

Sau tata vine foarte tarziu, cand s-a inchis ultima bodega din cartier, fluiera si lalaie o manea iar mama indrazneste sa-l intrebe unde a intarziat, ca trebuia sa duca copilul la inot…Sfarsitul intrebarii ramane nerostit, acoperit de palma grea troznita cu „autoritate” peste gura femeii.Femeia fuge sa planga intr-un colt, sa nu-i mai stea in cale fiarei dezlantuite ce si-a schimbat repertoriul din manele in injuraturi consacrate.Sau pune si ea mana pe o tigaie si riposteaza, pana ce conflictul se reduce la multe cioburi si multe cucuie.

Poate ca mama a iesit dimineata din schimbul trei, a ajuns acasa trecand grabita prin piata, a facut senvisuri copiiilor pentru scoala…Apoi a spalat niste rufe la mana, caci masina nu merge de doua saptamani, a facut curat prin casa, a gatit pranzul si le-a asezat masa copiiilor veniti de la scoala.Obosita, s-a asezat intr-un fotoliu in fata televizorului si a atipit exact cand tatal vine tafnos de la servici.Si incepe, de cum o zareste motaind „stau ca un prost in frig pe santier si cand ajung acasa nu m-asteapta nimeni cu masa pusa, cu o ciorba calda, ca cucoana are program de telenovele, ce-i pasa, e odihnita…”femeia se ridica spasita sa puna ciorba in farfurie, dar barbatul o tranteste imprastiind-o pe pereti, ca nu e suficient de calda si e si nesarata, el nu mananca laturi.El tipa, femeia tace, asa e mereu in casa lor…

Uneori sotii sunt intelectuali rafinati, el, mare director de companie, ea, profesoara renumita, da meditatii in lumea buna.Muncesc zi lumina, agonisesc pentru concediul exotic programat anul viitor si ajung acasa seara, cam pe la aceeasi ora.Ei i se pare suspect mirosul camasii lui, parca ar fi un parfum fin de dama, cum sesizase odata ca miroase secretara lui.El ii spune ca s-a saturat sa o vada numai intre lucrari ce trebuie corectate urgent in fiecare seara, ca a disparut orice intimitate dintre ei.Ea tranteste lucrarile, el tranteste usile si fiecare pleaca sa doarma in alta camera.Se vor vedea dimineata la cafea, nu-si vor vorbi, nu se vor saluta de zi buna iar seara spectacolul se va juca in reluare…

Poate ca ati trait sau ati asistat la una din aceste scene.Nu conflictul in sine e tema mea, ci cum este el perceput de copii.Cum vad cei mici aceste drame si cum se rasfrang asupra lor?Chiar daca nu ei sunt cei vizati de violenta(verbala si fizica), sunt totusi participanti  cu sufletul, mintea lor e grav lovita.

V-ati auzit vreodata parintii certandu-se? Ati luat partea vreunuia dintre ei? Sau ati preferat sa va retrageti de pe campul de batalie, sa va ascundeti intr-un ungher si sa va astupati urechile in speranta ca tipetele nu vor mai ajunge pana la voi?

V-ati certat vreodata cu partenerul in prezenta copiiilor vostri?Ati ridicat glasul sau palma cand erau prin preajma? Si daca nu, sunteti siguri ca nu ati fost auzit, ca prichindelul chiar se juca in alta camera la calculator, cu sonorul dat la maxim?Sau chiar dormea de n-a miscat cand v-ati dus sa-l inveliti si sa-l sarutati de „noapte buna”?

Copii au o sensibilitate aparte.Ei simt frustarea, raceala sau violenta chiar daca incercam s-o ascundem.Copilul se va preface ca te crede ca ai ochii rosi fiindca tocmai ai tocat ceapa, dar el stie ca ai fost lovita(chiar si numai in orgoliu!) si ai plans.Ai venit aseara baut si ai facut scandal iar acum iti pare rau, ti-e teama ca te-ai facut de ras in fata copilului?Nu incerca sa-i aduci o jucarie noua, nici sa-i dai mai multi bani de buzunar.Copilul tau nu poate fi cumparat.Si nici mintit…El deja te-a judecat si condamnat, trebuie sa-ti ispasesti pedeapsa, nu sa-ti negociezi iertarea.

Cati copii in lumea asta nu stau noaptea cu pumnii stransi, cu perna pe urechi sa nu mai auda cearta celor mari!La inceput ii doare ca si cum ei ar fi cei loviti, apoi incearca sa ia distanta, sa nu fie contaminati de furia din casa lor.Si sfarsesc prin a deveni indiferenti, sau chiar a crede ca asta e normalitatea, asta e un model.Si vor urma modelul mai tarziu, ca o refulare pentru copilaria lor martora la violenta.Sau nu se vor putea adapta niciodata, vor evita sa aiba o familie de teama de a nu perpetua acest model.Vor tresari la orice usa trantita, la orice pahar scapat pe podea…Daca cineva intinde mana sa-i mangaie, se vor feri, de teama de a nu fi loviti.

Nu vreau sa dau lectii sau sfaturi.Nu cred ca exista printre voi persoane violente.Vreau numai sa constientizati cat de sensibili sunt copiii de langa noi si ce mult le servim noi drept model, chiar si atunci cand credem ca nu ne vad si nu ne aud.Nu lasati mania sa va tulbure armonia in familie, prin oricate clipe grele treceti! Si nu lasati mania drept mostenire copiiilor vostri!

Anunțuri

25 de răspunsuri »

  1. Cel mai trist este ca cei mici sunt prinsi la mijloc, ca intre ciocan si nicovala. Ii vad pe cei mai importanti oameni din viata lor, mama si tata, cum se cearta, isi arunca vorbe grele, sau mai rau si sufera enorm. Si atunci, pe moment, si pe termen lung …

  2. Prinsi in tumultul scandalului lor, parintii uita ca mai exista si copii, sau cred ca sunt prea mici si nu inteleg…Dar ei inteleg dincolo de cuvinte.Nici cainele batut pe strada nu stie de ce-l injuri, stie doar ca l-ai lovit.E instinct si apoi e o amintire care doare.

  3. Parintii mei au fost doi oameni deosebiti. Chiar daca mi-au fost mai mult parinti de duminica, am invatat foarte multe de la ei. Insa am avut parte si de momente neplacute. De fapt, au fost doua asemenea secvente, care mi-au ramas infierate pe creier. Iar deznodamantul uneia dintre scene a fost ca i-am spus lui taica-miu in fata ca voi face orice imi va sta in putinta sa nu fiu ca el…

    • Sunt convinsa ca ei au avut bune intentii, dar te-au ranit fara sa vrea.Daca n-ai copiat un model care te-a dezamagit inseamna ca te vei purta exact invers, ai facut un scop in viata din a nu imita acel comportament.Si pentru mine a fost o lectie de „asa nu”…Citi ani aveai cand ai constientizat ca nu vrei sa-i semeni tatalui tau?

  4. Atata timp cat nu exista violenta fizica nu mi se pare situatia f grava. Lumea din ziua de azi nu seamana cu Paradisul. Nu e indicat sa-i protejam aiurea pe copii, ci sa le explicam ca uneori oamenii simt nevoia sa se certe, dar ca asta nu inseamna ca nu se iubesc. Poate chiar din cauza asta se mai cearta, pt ca se iubesc. Tensiunile tinute in frau si un cuplu care nu se mai cearta pot dauna mai mult decat o cearta care detensioneaza.

    • Stii multi parinti care explica copilului motivul divergentei dintre ei? Ei cred ca nu e treaba copilului, nu-i dau lui socoteala, sau poate nici nu au foast auziti. Ce crede un copil cand isi aude parintii etichetandu-se drept „putoare, curva, proasta” sau „betiv, ratat, nespalat”?

  5. Se mai certau si ai mei dar nu-mi amintesc ca asta sa ma fi traumatizat. Poate pentru ca s-a intamplat cand eram deja adolescenta
    Nu-mi amintesc sa fi fost tensiuni in casa cand eram mica
    categoric, e dureros

    • Da, de la o anumita varsta reusesti sa te detasezi, zici „ei cu ale lor, eu cu ale mele”.Dar cand ai 7-8 ani pui mult la suflet si nu poti uita.Acesta e unul din motivele pentru care si eu am preferat sa plec la 14 ani cat mai departe de casa, sa iau distanta de o atmosfera ostila.

  6. Pingback: Citeam azi… « freestar9

  7. Ai mei nu s-au certat niciodata, doar mici contraziceri cand si cand, foarte firesti.
    Nu stiu cum e dar incerc sa-mi imaginez. Probabil ca pentru copii poate fi traumatizant dar doar in cazuri absolut speciale, cand certurile sunt foarte mari sau copiii sunt si ei mai sensibili. Caci sunt copii si copii. Nu toti copiii reactioneaza la fel, unii nici nu baga in seama o cearta pe cand, in cazul altora, o aceeasi cearta le poate provoca spaime sau raman chiar cu unele traume…

    • Ai fost un copil norocos si ai avut parinti care au stiut sa nu-ti murdareasca copilaria.Dar stiu copii, in pragu adolescentei, care si-au rugat parinti sa divorteze mai bine decat sa traiasca intr-o stare conflictuala continua.Sau, dimpotriva, care le-au pus in vedere parintilor”treaba voastra cat urlati, nu vreau sa divortati si sa fiu un copil crescut de un singur parinte”Oricare varianta face sa se nasca un sambure de egoism in sufletul copilului, fie ca nu mai suporta nici el scandalul, fie ca nu-l mai intereseaza dar se simte indreptatit sa le dea un avertisment parintilor.

  8. Am asistat la tot felul de dispute intre ai mei, ocazionale, pornite din stres acumulat peste zi, nimic grav, violent, ireparabil. Preferam sa ma retrag si sa-i las sa se calmeze. E greu sa-ti pastrezi calmul si zambetul pe buze in lumea asta, in ritmul asta de viata.

    • E greu, dar copii merita acest efort!Si nu ma refer la micile dispute, mai mult niste sicane sau tachinari sau la discutiile pe argumente in luarea unei decizii, eu ma refer la acele certuri fara sfarsit, fara rezolvare si fara logica.

  9. Fostul meu sot era violent atat verbal, cat si fizic. A indraznit sa ridice mana asupra mea, a dat si in copil… Familia m-a judecat ca m-am despartit, ca m-am facut de rusine, ca am lasat copilul fara tata. Dar ce fel de copil iesea din el, daca il tineam intr-o casa in care tipetele si certurile erau la ordinea zilei?

  10. Adevarat graiesti Adelina. Mie mi-a zis asistenta care ma viziteaza acasa, ca absolut niciodata sa nu ne certam, sa nu ridicam vocea in prezenta bebelusului, in special acum la varta asta frageda cand este perioada ea mai importanta pentru formarea conexiunilor cerebrale. Mi-a explicat ca daca se sperie bebele, conexiunile cerebrale care sunt mereu in curs de formare, sunt intrerupte in acele momente si astfel cel mic se va dezvolta afectat.

    • Ma mira si ma bucura faptul ca la voi cineva spune lucrurile astea chiar de cand devi mama! La noi nu se amesteca nimeni nici cand un copil e batut cu coada de matura sau furtunul de la butelie…Nu stiu cata inteligenta avem in primii ani de viata, dar instincte si memorie avem berechet asa ca vom tine minte toata viata ce ne-a umbrit copilaria.Eu spun ca e important si sa nu trantesti capacul incubatorului, e tot un zgomot acut care poate face rau.Dar cine sa ma asculte pe mine, o biata asistenta?

      • Exact. Ei se sperie la sunete din astea. Alaltaieri atipise asta mic dupa ce a baut putin laptic si im momentul ala m-a apucat un stranut zdravan. A tresarit saracul si a inceput sa urle imediat. Evident ca s-a speriat.
        La noi este o organizatie sociala numita Children’s Aid care vine acasa si te sfatuieste in de toate pentru bunastarea copilului, nu numai dpdv fizic ci si emotional. Sunt foarte implicati si vor sa se asigure ca parintii sunt ok, ca nu abuzeaza sau neglijeaza bebele, ca atmosfera din casa este una sanatoasa, linistita, ca nu exista balamuc, batai, samd. Au discutat cu mine si cu sotul de multe ori si ne-au explicat ce se intampla daca bebele ar fi expus la certuri, tipete si tot balamucul care se intampla intr-o familie disfunctionala de obicei. E foarte nociv pentru noii nascuti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s