Poveste cu nebune III

Standard

Ni-noo, ni-nooo! Girofar, sirena, oprit brusc in fata usi.Sarim repede, sa preluam urgenta,care urgenta, infofolita in sapte cojoace, cu fesul pe ochi, statea de ziceai ca-i impaiata, nu se dadea jos din ambulanta.

O luam mai mult pe sus, printre urlete si scremete si hai repede in sala de nasteri cu ea.Cu fesul si cojoacele ne-am descurcat.Dar de la brau in jos, exact unde ne interesa, n-a mai mers.
Niste pantaloni de trening, captusiti cu un strat gros de jeg cu patina antica, indesati in cisme de cauciuc pana la genuchi si cu flecuri rezistente de noroi intarit.

-Hai, femeie, da jos cismele si izmenele, ca nu te poti sui asa pe masa!

-Nu poooooot!!Nu poooot!!

Mai facem noi o incercare sa dam boarfele jos, dar nici o sansa.Toanta sta protapita ca o capra, cu mainile sprijinite de genuchi si urla, nu-i chip sa colaboreze.Incearca si soferul si asistentul de la salvare sa ne ajute.Degeaba, nu razbim s-o dezbracam, macar sa ridice piciorul sa dam cauciucele  jos.Tragem de izmene, mai jos de coapse nu se poate, ca matahala sta cracanata si aplecata in fata.Si urla!

Colega mea, moasa, imi spune”eu din pozitia capra nu pot sa mosesc, ce naiba facem?”Ii mai dam ocol odata, din spate deja se intrezareste ca expulzia e iminenta.Cu nebuna nu se poate discuta, orice ii spui are un singur raspuns”Nu poooot!!”

Nici nu se pune problema sa incercam s-o urcam pe masa de asistat, daca n-am convins-o nici macar sa dezlipeasca o talpa de la sol!

Zic colegei:”n-avem incotro, aplicam planul B!”

Adica?

Adica asistam ca la pick-nick, pe jos!Pune campul steril jos si…Dumnezeu cu mila! Altfel asta strange copilul de gat.

Asa facem, intindem materialul steril si da-i munca de lamurire sa se lase si toanta jos.Raspunsul e invariabil”nu pooot!”Deja am parlamentat cam mult si fara folos, trecem la metode radicale.Facem strategia:eu ma asez in spatele nebunei, colega in fata si-i da vant spre mine;eu o prind(asa sper) si o pun jos, timp in care ceilalti participanti la joc trag fiecare de cate-o cisma si de izmene.Planurile fiind puse la punct, actionam in forta! Pun gravida jos, socata de ce i se intampla, dar…Mai departe nu prea ne-a mai iesit.Mai exact, copilul a iesit val-vartej, odata cu o cascada de lichide(amniotice si din vezica mamei supusa la presiuni) care ne-au udat zdravan.In spatiul delimitat de bazinul mamei, pantaloni,picioarele noastre, campuri sterile, campuri noroioase, s-a format o adevarata piscina in care inota mogaldeata.L-am recuperat repede, el ne-a saluta cu niste tipete triumfatoare si ne-am continuat treaba ca la carte.Succesuri pe toata linia! Mai putin gustul sarat pe care ne-am prefacut a-l recunoaste ca e lichid amniotic, sa nu zicem ca e altceva…:))

Cand totul s-a terminat cu bine, copilul era in incubator, mama la pat si noi ne dezinfectam de zor, am facut haz de necaz: n-avem noi nastere sub apa, dar nici altii n-au nastere tip pick-nick!:)Se spune ca ai mare noroc atunci cand calci in unele materii organice.Dar daca-ti sar si-n ochi, ar trebui sa-ti mearga fabulos! Inca mai astept marele castig la Loto!…

Astea sunt doar cateva povesti cu nebune la maternitate.E minunat sa actionezi dupa reguli si protocol, doar sa ai cu cine te intelege.Cine n-a avut de-a face cu nebuni nu-si poate imagina cate astfel de reguli trebuie sa incalci ca sa salvezi viata unui copil si cat esti obligat sa improvizezi ca totul sa se termine cu bine.Intr-un spital, totul trebuie sa decurga dupa un plan.Dar, ca si pe front, trebuie sa ai mereu pregatit si Planul B!…

37 responses »

  1. Incercam sa-mi inchipui scena…mi s-au cam intors matele pe dos.
    M-am intrebat apoi…cum mai poti manca dupa o chestie ca asta. Cred ca n-as mai putea pana n-as simti ca mor de foame…
    Ori poate deja te-ai mai obisnuit…

    • Teoretic si la mine ar trebui sa fie munca sterila.Dar practic…te mai alegi si cu „nesteril” sub unghii.:))Si eu rad uneori cand incerc sa vad lucrurile din afara, dar cand sunt implicata nu prea am timp sa rad, ca sunt concentrata pe injuraturi.:)

    • Ce sa ma plictisesc! E ca in linia intai pe front!:)Nici nu stii din ce parte vine glontul…Ai crede ca la spitalele mici e mai liniste, dar tocmai aici e mai complicat, ca e personal putin, conditii limitate si ai nevoie de imaginatie.

  2. Incepe sa imi placa seria asta de amintiri. :)) Te-am vazut tinand nebuna din spate, te-am vazut si stropita de toate mizeriile alea. Dar cel mai mult mi-a placut faptul ca faceti tot ce va sta in puteri pentru a ajuta copilasii. Din pacate, putini dintre ei vor avea viata buna.

    • Semanam uneori cu „cascadorii rasului”.Pacat ca n-avem si camera de supraveghere, as fi postat un videoclip fabulos, bateam recordul de vizualizari.:))Haiosi au fost si cei de la ambulanta cand ne-au povestit cum au venit cu nebuna pe drum, urla mai tare ca sirena, de i-a speriat si pe ei, cred ca au venit cu viteza lumini.:)

    • Baga tu forfecele printre picioarele nebunei!:)E ca si cum ai vrea sa tunzi o vaca muscata de un taun.:)) Plus ca ne dadea in judecata ca i-am stricat garderoba, colectia hais-cu-tur…Odata a trebuit sa tinem 12 insi o femeie pe masa(cu portar, instalator si toti barbatii pe care i-am gasit in curte; si n-am scapat niciunul nemuscat si fara vanatai…:))

      • Sa-i fi dat si un pumn intre ochi?:) Ca alta anestezie nu se face, decat local cu xilina.Iar asta deja terminase travaliul, era in expulzie, ce sa mai ametesti? Ne-a ametit ea pe noi cu aromoterapia.

  3. Radem, glumim, dar – in esenta – povestea e destul de trista.
    Oricum, te admir sincer. Mereu am fost de parere ca intr-un sistem medical precum cel romanesc, doar oamenii care au o chemare catre ceilalti oameni pot rezista.

    • E de ras caci s-a terminat cu bine.Altfel, era de plans si ne mai vedeam si la ProTv ca n-am actionat conform protocolului.Nu stiu daca trebuie sa ai chemare pentru meseria asta( eu, una, cred ca nu prea am si nici nu-mi place prea mult ce fac, recunosc sincer!) dar trebuie sa te gandesti mereu ca poti fi si de partea cealalta a baricadei, ca poti fi tu pacientul si altcineva sa te ajute…sau nu…Daca il apreciezi pe cel din fata numai prin prisma „atentiei” pe care ti-o poate oferi, intr-o zi si altcineva se va uita asa la tine.Si poate ca in momentul acela de cumpana n-o sa ai ce oferi si ti se va intoarce spatele cu indiferenta.Eu asa cred ca trebuie sa vedem lucrurile.

      • Eu n-am spus „chemare catre meserie”, ci „chemare catre oameni”. E o diferenta… Iar tu te incadrezi exact in ceea ce spuneam eu. Fie doar si pentru faptul ca rolurile se pot inversa, te uiti la omul din fata ta, nu la portofelul din fata ta.

      • Daca portofelul meu e destul de gol sa astept sa mi-l umple cineva mai amarat decat mine? Asta ar fi prea meschin.Pana la urma nu-i facem omului nici o favoare, asta ne e datoria.Si vreau sa cred ca voi gasi si eu oameni corecti cand voi avea nevoie!Si daca cineva mai „pricopsit” mi-ar da o „atentie” m-as simti cumparata, eu vreau sa ma port la fel cu toti pacientii, nu vreau sa fac favoruri.Imi e mult mai bine de cand am decis sa nu primesc nimic, de la nimeni.

  4. Imi plac poveștile din spital, povești adevărate, că doar viața bate filmul! Și am mai zis-o, știu că mă repet: ai o meserie grea, care cere vocația de a ajuta oamenii, pe care tu o ai. Altfel n-ai avea ce povesti!

    • E o meserie grea pentru ca lucrezi cu oameni si suferinte, nu cu registre si cifre, sa mai poti corecta cand gresesti.Si e grea pentru ca nu-ti ofera conditii optime, inca e nevoie de multa improvizatie.Si sper intr-o zi sa scriu macar o carticica despre viata pe holuri de spital.Dar pana atunci va mai plictisesc pe voi.:)

  5. Pingback: Leapsa secretoasa | Probiu.ro

  6. Nu stiu cum reusesti sa rezisti … trebuie sa fii croit pentru un job ca al tau😀
    Apropos, ai citit „Hotii de frumusete”? De tine-mi amintesc anumite aspecte ale cartii🙂

    • N-am citit-o, dar daca mi-o recomanzi o sa o caut, sa vad cu cine seman.Sper ca nu cu vreo cotoroanta:)NIci eu nu stiu cum rezista cineva 8 ore in fata unui ghiseu, tot dand explicatii, sau cineva care face 8 ore suruburi sau toarna asfalt…Daca n-am avut noroc de un loc bun de odihna in parlament…:)

  7. si la noi sunt nasteri in apa.
    numai ca e al naibii de scump.
    Doamne, cum reuseau pe vremuri femeile sa nasca fara asistenta de specialitate nu stiu…
    Asa si tu, daca-ti vine sorocul sa nasti baga-te in cada cu apa calda. si nasti fara multe probleme.
    e acelasi rahat…

  8. Pai nasterea e ceva natural de milenii.De nascut se poate naste oriunde, doar ca scapa cine poate.Se numeste selectie naturala!Cand ma bag in cada(daca o fi sa mai nasc vreodata), sa-mi iau si ratusca cu mine?:))

  9. Fereasca Sfantu’ Adelino.😆 Am si ras dar am si ramas masca la povestirea ta. Voi trebuie sa fiti nominalizate pentru premiul ala „CNN Heroes” mai fata.😆

    • Iti dai seama ce comedie savuroasa ar iesi daca am scrie noi scenariul dupa ce ni se intampla in spital cand avem pacienti ciudati?La sfarsit ne amuzam si noi dar e mai mult haz de necaz ca pana ce se termina totul cu bine ne cam tremura sufletul.

  10. Data viitoare sa aveti un foarfec acolo. De taiat pantalonii pe verticala, cu tot cu chiloti, de la glezna pana in talie. Pe o singura parte, e suficient😀
    Am apelat la asta cand i-am pus un body copilului pe cap, si pempersul… a fost depasit de situatie. Am incercat metoda clasica, si umplut pat, miini, copil pana la gat de …😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s