Am citit articolul lui Hapi despre zborul cu avionul si aventura de pe aeroport.Si mi s-a facut pofta de zbor.
De fapt, eu zbor des, aproape zilnic, doar ca o fac pe aripile imaginatiei. Si atunci sunt si pasager si pilot si insotitor de bord si teroristul care deturneaza avionul cand vreau sa schimb brusc destinatia. Pe bune si in realitate n-am urcat niciodata intr-un avion. Sa ma scuzati, eu mi-s de la tara…Si nici nu cred ca mi-ar placea prea mult avand in vedere ca eu nici in lift nu ma sui.Nu ca as fi claustrofoba, pot sa stau inchisa o zi intreaga in sifonier, dar pur si simplu nu-mi place sa atarn de un fir.Si cum avionul n-are nici macar fir…
Aud pe unii ce senzatie deosebita e la decolare, cand trebuie sa invingi gravitatia. O fi, maica, dar tot asa invingi gravitatia si cand sari coarda, ca doar te desprinzi o secunda de la sol! Si ce superb se vad norii si soarele de la inaltime! Pai tot asa se vad si de jos, ba cred ca perspectiva e mai ampla de la distanta! A, daca m-as intalni in zbor cu un OZN , ar fi altceva! Eu sa le fac martienilor cu mana prin hublou si ei sa-mi trimita bezele. Doar daca n-ar interpreta gresit gestul meu, poate ca un deget s-ar ridica prea mult si atunci mi-ar trimite niste bezele-laser de m-ar integra urgent in absolut!
Pe aeroport am fost de cateva ori, dar doar in postura „persoanelor care au insotit pe calatori la tren”. Pai ce, n-are si avionul tren…de aterizare?Prima data m-am uita ca curca-n lemne, ca nu pricepeam nici cum e cu jetonul de la parcarea cu plata. La prima asteptare la poarta de „sosiri” ma uitam sa-l vad pe Copilu’ cand se deschide usa si ziceam :uite, o sa fie al 1846, 1847-lea calator…pana mi-a zis Sotu’ ca ala e ceasul electronic, tocmai schimba minutele.:)) Acum intru tantosa pe Otopeni de zici ca m-a facut mama navetista pe ruta Bucuresti-Antananarivo!:)
Daca zborul cu avionul nu l-am incercat(inca!) , ma fascineaza in schimb zborul cu parapanta. In localitatea mea e un deal plesuv, destul de inalt, unde vara vin amatorii de zbor cu parapanta. Ma uit cu jind la ei, as vrea sa incerc si eu. Am vazut parapantisti si la Balea Lac, dar pe aia nu i-am invidiat, la cate stanci erau in jur si ce viraje stranse luau.Dar la mine, pe Piscul Domnului, nu pare prea periculos, singurul risc e sa-ti intre un stiulete de porumb in fund la aterizare, ca sunt culturi la baza dealului. Dar cred ca merita sa iei si un supozitor cu boabe, numai sa plutesti pe aripile vantului…
Asa ca m-am hotarat:vreau parapanta! Daca nu-mi aduce nici un mos, nici un iepuras, imi fac singura.Ca iau para dintr-un par si gradina mea se termina in panta.Deci ,daca rostogolesc para pe panta, se cheama ca mi-am mai indeplinit un vis: am parapanta!
Nu va intreb cum v-a placut zborul cu avionul, dar ziceti voi daca n-ati vrea sa fiti Zburatori sau Supermani si sa virati cu mana dreapta intinsa? Wow!!
Cred ca un zmeu ceva tot reusesti sa faci 🙂
Si daca iese mai solid poate te ridica si pe tine 😀
Daca ma apuc eu sa fac zmeu sigur iese balaur! Si trebuie sa-l hranesc cu steroizi ca sa ma poata ridica pe mine.:))
Am rîs cu lacrimi…scuze!
Nu-mi place să zbor chiar cu nimic…doar cu gîndul 🙂
Propun sa ne delimitam culoarele de zbor, sa nu ne ciocnim si sa ne umplem de cucuie.:)
Nu tin sa zbor nici la propriu nici laaaa…figurat. 😉
Adica tu n-ai cantat niciodata „avion cu motor ia-ma si pe mine-n zbor”?:)
Adelina, ador sa zbor… 🙂 sa „sar” de la un avion la altu’, ceea ce fac de peste 32 ani, far’ sa ma satur… poate pen’ca locuiesc în capitala europeana a aviatiei si-a spatiului… 🙂 ma simt formidabil de bine într-un aeroport, de-abia astept sa zbor din nou, în curând… 🙂
– – –
“avion cu motor ia-ma si pe mine-n zbor…
nu te iau, ca esti prea mic si te cheama polonic!” 🙂 – ambii mei copii îsi amintesc aceste versuri, desi nu vorbesc româneste, dar înteleg cam 80%… 🙂
nu mai tin minte, sunt prea batrana sa-mi mai aduc aminte. 😉
Deci tu esti „zburatoare” cu norma intreaga!:) Cum adica copiii tai nu vorbesc romaneste? Dar ce limbi vorbesc?Au cate doua limbi, ca ceasul?
Adelina, copiii nostri vorbesc: franceza, engleza, spaniola, plus chineza si japoneza(fiu’-miu!), desi n-au doua limbi ca… pendula, caci poarta ceasuri electronice… 🙂
Nu as vrea sa zbor si sa virez singura. Sunt atat de buna la orientare incat sigur asdauna grav sanatatii cuiva 😀
Mda, e o senzatie deosebita cand iti tiuie urechile si ti se strange stomacul la decolare 😀
Cand prinzi turbulente puternice e si mai cool. Iti desfasori viata prin fata ochilor dar te uiti la partener cu aerul „ah, ce plictisitor!!!”
Oricum Adelina, sper ca o sa zbori intr-o zi. Cum iti doresti:)
Daca ti se strange stomacul la decolare nu ti se si relaxeaza la turbulente? si nu returnezi ce ai ingurcitat?:)Sigur o sa zbor intr-o zi… macar cu un shut in fund pe scari.:)
si eu zbor des… mai ales cand dorm si nu se compara cu nimic senzatia aia care cazi in gol si poc.
Adica te agiti in somn si cazi din pat? pai ai grija, dormi cu casca de protectie pe cap…:)
Adelina, am zburat. Nu mi se pare mare lucru, nu ma pasioneaza dar nici nu pot spune ca nu-mi place. Ma plictiseste insa toata birocratia din aeroporturi, toate filtrele prin care trebuie sa treci. E foarte enervant. Eu n-am avut vreo senzatie extraordinara cand am aterizat, mi s-a parut ceva atat de firesc de parca mai zburasem de 100 de ori inainte 😉
N-ai ce regreta.
Dar nici parapanta nu ma incanta 😉
Hai ca e frumos cu parapanta, sa-ti fluture vantul prin plete.Chiar, de ce n-or fi si avioane decapotabile?sa poti varsa peste bord, in capul trecatorilor…:)Eu n-am avut probleme decat cu filtrul de cafea.:)
Cu parapanta nu cred sa zbor prea curand, dar cu avionul voi zbura din nou pe 18, ca mi-am luat bilet spre Madrid. O sa-ti transmit impresiile 🙂
Mai, tu iti faci viza de flotant pentru Spania?Sa faci o poza cu aripa avionului pe fundal de cumulonimbusi!:)
E smecherie maxima cu avionul! Incearca macar o cursa cu motorul, se apropie cat de cat!
Poate sa incerc cu motorul masinii de tuns iarba.:))
Sa înteleg ca îti plac „salturile mortale”? 🙂 🙂 🙂
Happy Weekend! 🙂
Da, imi plac senzatiile tari !dar ma multumesc si cu cele taricele.:)
Daca tu vrei sa zbori, eu vreau sa stiu de ce am aripi. :))
Ce iti mai plac jocurile de cuvinte…
Ca doar nu pentru a avea cu ce ventila aerul…:)Pentru aia iti ajungea un evantai.