Vreau sa zbor

Am citit articolul lui Hapi despre zborul cu avionul si aventura de pe aeroport.Si mi s-a facut pofta de zbor.

De fapt, eu zbor des, aproape zilnic, doar ca o fac pe aripile imaginatiei. Si atunci sunt si pasager si pilot si insotitor de bord si teroristul care deturneaza avionul cand vreau sa schimb brusc destinatia. Pe bune si in realitate n-am urcat niciodata intr-un avion. Sa ma scuzati, eu mi-s de la tara…Si nici nu cred ca mi-ar placea prea mult avand in vedere ca eu nici in lift nu ma sui.Nu ca as fi claustrofoba, pot sa stau inchisa o zi intreaga in sifonier, dar pur si simplu nu-mi place sa atarn de un fir.Si cum avionul n-are nici macar fir…

Aud pe unii ce senzatie deosebita e la decolare, cand trebuie sa invingi gravitatia. O fi, maica, dar tot asa invingi gravitatia si cand sari coarda, ca doar te desprinzi o secunda de la sol! Si ce superb se vad norii si soarele de la inaltime! Pai tot asa se vad si de jos, ba cred ca perspectiva e mai ampla de la distanta! A, daca m-as intalni in zbor cu un OZN , ar fi altceva! Eu sa le fac martienilor cu mana prin hublou si ei sa-mi trimita bezele. Doar daca n-ar interpreta gresit gestul meu, poate ca un deget s-ar ridica prea mult si atunci mi-ar trimite niste bezele-laser de m-ar integra urgent in absolut!

Pe aeroport am fost de cateva ori, dar doar in postura „persoanelor care au insotit pe calatori la tren”. Pai ce, n-are si avionul tren…de aterizare?Prima data m-am uita ca curca-n lemne, ca nu pricepeam nici cum e cu jetonul de la parcarea cu plata. La prima asteptare la poarta de „sosiri”  ma uitam sa-l vad pe Copilu’ cand se deschide usa si ziceam :uite, o sa fie al 1846, 1847-lea calator…pana mi-a zis Sotu’ ca ala e ceasul electronic, tocmai schimba minutele.:)) Acum intru tantosa pe Otopeni de zici ca m-a facut mama navetista pe ruta Bucuresti-Antananarivo!:)

Daca zborul cu avionul nu l-am incercat(inca!) , ma fascineaza in schimb zborul cu parapanta. In localitatea mea e un deal plesuv, destul  de inalt, unde vara vin amatorii de zbor cu parapanta. Ma uit cu jind la ei, as vrea sa incerc si eu. Am vazut parapantisti si la Balea Lac, dar pe aia nu i-am invidiat, la cate stanci erau in jur si ce viraje stranse luau.Dar la mine, pe Piscul Domnului, nu pare prea periculos, singurul risc e sa-ti intre un stiulete de porumb in fund la aterizare, ca sunt culturi la baza dealului. Dar cred ca merita sa iei si un supozitor cu boabe, numai sa plutesti pe aripile vantului…

Asa ca m-am hotarat:vreau parapanta! Daca nu-mi aduce nici un mos, nici un iepuras, imi fac singura.Ca iau para dintr-un par si gradina mea se termina in panta.Deci ,daca rostogolesc para pe panta, se cheama ca mi-am mai indeplinit un vis: am parapanta!

Nu va intreb cum v-a placut zborul cu avionul, dar ziceti voi daca n-ati vrea sa fiti Zburatori sau Supermani si sa virati cu mana dreapta intinsa? Wow!!