Vieti pe holuri de spital

Se iubeau mult.Nu mai erau chiar foarte tineri, casnicia lor trecuse de mult de luna de miere. Aveau tot ce le trebuie si multa armonie in familie. Un sigur lucru le lipsea:un copil. Mersesera prin doctori, prin spitale, facusera toate investigatiile posibile, incercasera tot ce li s-a recomandat.N-au precupetit nici timp nici bani sa-si indeplineasca cea mai mare dorinta, aceea de a fi parinti.

Si cand nu mai aveau nici o speranta aproape, cand se gandeau ca poate ar trebui sa infieze un copilas, s-a intamplat minunea:Ea a ramas insarcinata! Toti ingerii din ceruri s-au bucurat pentru ei si nu existau oameni mai fericiti pe pamant.

Sarcina mergea bine, burtica se rotunjea din zi in zi si viitoarea mamica se simtea minunat, mai bine decat oricand in viata.La toate controalele medicul ii anunta ca vor avea un copil sanatos. Dar El era din ce in ce mai palid si mai slabit.Nu prea lua in seama nici ametelile nici usoarele greturi, ba chiar glumea ca a preluat el partea urata a sarcinii. Dar intr-o zi, mergand cu sotia la medicul de familie, acesta i-a sugerat sa faca si el niste analize.De gura sotiei a acceptat. Au mers la policlinica, au recoltat analizele, le-au luat in aceasi zi si au mers la medic sa le interpreteze. Ea era in perfecta stare de sanatate, sarcina ii pria de minune, El…ceva nu era in regula, rezultatele erau dubioase. Doctorul i-a dat sa repete testele. Aceleasi rezultate. Verdictul? O forma foarte agresiva de cancer, o leucemie galopanta!

Cerul s-a prabusit peste ei.Cand credeau ca au intrat in cea mai frumoasa perioada a vietii lor, cum sa accepti asa ceva? El a inceput terapia. Multe internari, chimioterapie greu de suportat, starea sanatatii deteriorandu-se din zi in zi. Ea isi oprea cu greu plansul, lacrimile de bucurie s-au transformat in lacrimi de suparare si neputinta.Aproape ca s-au mutat cu totul in spital. El, topit ca o lumanare ce abia mai palpaie, Ea veghindu-l tot timpul.Si rugandu-se pentru o alta minune.

In ziua in care El a cazut in inconstienta pe Ea au apucat-o durerile de nastere, cu vreo 2-3 saptamani inainte de termen. Stresul si oboseala isi spusesera cuvantul.Au internat-o la maternitate dar lucrurile n-au mers ca la carte, la un moment data doctorii s-au temut atat pentru viata ei cat si pentru a pruncului. Au decis sa-i faca de urgenta cezariana. Tarziu in noapte, dupa ore nesfarsite de chin, a venit pe lume un baiat frumos si sanatos ce a trezit tot spitalul cu tipetele lui viguroase. Mama, la limita dintre viata si moarte, nici n-a putut sa-l tina in brate, doar si-a lasat lacrimile sa curga in voie cand l-a auzit. Ca erau lacrimi de bucurie sau de durere, numai ea stia…

Spun cei ce-l vegheau pe El ca aproape de miezul noptii s-a petrecut ceva ciudat;desi in coma, pe obraz i-au curs lacrimi si parca ar fi zambit.Poate stia si El ca a devenit tata! Spre dimineata a plecat spre zari albastre,linistit si fara chinuri. Rezistase din toate puterile cat sa poata avea baiatul lui doi parinti vii trecuti in certificatul de nastere. Asa cum si fiul se grabise sa vina pe lume cat sa prinda ultima suflare a tatalui sau, ca o binecuvantare…

Ea a stat doua zile in reanimare.Nici vorba sa se poata da jos din pat, era foarte slabita, abia isi putea imbratisa puiul pentru cateva clipe.Dar in ziua inmormantarii sotului ei s-a rugat cu cerul si pamantul de medici sa-i permita sa mearga la inmormantare.A semnat toate actele si-a asumat toate riscurile, a platit o salvare privata si s-a dus sa-si conduca omul drag la groapa.Au dus-o aproape pe brate pana la mormant.Nici o lacrima nu i-a curs.Poate ca era sedata, poate ca secase izvorul lacrimilor…A aruncat un pumn de pamant peste cosciug, si-a luat ramas bun si a plecat.Petre al ei cel bun era in ceruri sa vegheze.Petrisor cel mic era la spital si isi astepta mama…

Uneori in viata platesti un pret prea mare pentru  o dorinta .Soarta iti da un dar nepretuit dar iti ia altceva, la fel de drag, in schimb.De ce nu le putem avea pe toate?