Poveste de vara

Standard

Iar ne-a luat iarna pe nepregatite! Cativa se bucura ca niste copii dar cei mai multi deja carcotesc ca e zapada, se circula greu, vine viscol, vine ger…Mai e pana la „vine, vine, priiiimavaraaaa”…

Ca sa nu ma doboare melancolia hibernala, ma gandesc la vara.La o vara torida si la evadarea spre racoarea muntelui.Sau macar a dealului…

Mi-a venit in minte un concediu de acum ceva ani petrecut in semi-salbaticie.Va fac un rezumat si voua, sa mai uitati de nametii care v-au acoperit masina.

cosnaHotarasem sa facem un concediu mai deosebit, cautam liniste deplina si relaxare, farmec rural(pe atunci locuiam inca pe litoral)Voiam pur si simplu sa „behaim” fara nici o grija si sa nu ne deranjeze nimeni, sa uitam de oras si de civilizatie.Nasu’ a venit cu o propunere:sa mergem in Moldova, intr-o localitate destul de izolata, unde ne oferise cineva o casa de vacanta.Wow! parea vacanta ideala asa ca am zis imediat da.

Si am pornit spre Cosna, o localitate nu prea departe de Vatra Dornei.Nu stiam locatia, nu era moda GPS-ului pe atunci, asa ca ne-a asteptat un var de-al nasului, sa ne deschida calea. Nu stiam ca respectivul facuse scoala de soferi cu Schumacher.Am crezut ca suntem la raliul Paris-Dakar sau ca am nimerit in toiul misiunii „Furtuna in desert”, ca ne-a dus intr-o tromba de praf de nu s-au mai putut curata gastele din drum o saptamana.Si am invatat si o strigatura populara de la el: Lele, nu-mi fura papucii/Ca-ti dau una de-ti sar mucii!(folclor adevarat!)

Si ajungem la poarta proprietatii! Cand am zis casa de vacanta sper ca nu v-a zburat gandul la ceva impunator, cu piscina si jacuzi.Era o casa traditionala de lemn insumand ca varsta ceva mai mult decat varstele noastre cumulate.Avea unele imbunatatiri facute, un minim de confort, chiar si o imitatie de semineu in care am facut focul desi eram in august.

Satul mi s-a parut foarte ciudat, casele razlete, fiecare cu dealul ei. Ii spuneai „vecin” aluia de-l puteai zari cu binoclul.Curtea si gradina erau imense, faceau Arena Nationala de rusine. Si numai iarba! Cea mai verde iarba pe care am vazut-o vreodata!(acu inteleg de ce inghetata Betty e cea mai buna, daca vacile care dau lapte pasc asa o iarba grasa!).Toti aveau vaci dar le tineau departe de casa, in mijlocul cate unei pajisti proprii, se duceau doar sa le mulga.N-am vazut nici una mov, nu aflasera ca asa e moda prin Alpi.

Ne-am cazat in doua camere ce comunicau intre ele printr-o bolta larga.A fost singura data in viata cand am regretat ca nu sunt miriapod! Caci daca as fi avut muuulte picioare as fi avut si muuulti papuci pe care sa-i arunc noaptea in Nasu’, care sforaia cat tot corul Madrigal.Dar e Nasu’, se permite!:)Si se asulta cu veneratie!

La etaj, adica in pod, am desoperit o camera cu balcon de unde vederea era superba.La exterior vedeai muntii impaduriti si numarai sutele de vagoane ce duceau cherestea romaneasca la export.La interior, pe toti peretii, erau poster si decupaje din reviste deocheate.Ei, sigur ca nu erau cu academicieni si nici cu poze din „Cartea junglei”! Asa ca nu stiu cine a numit-o „camera de ejaculare”!:))Daca a folosit-o sau nu cineva, nu vom afla in veci…

Mancarea se gatea in tuci, pe pirostrii, ca haiducii.Da, dar si haiducilor le mai trebuie o paine, o bere, o eugenie, ceva, asa ca am intrebat pe cineva unde gasim un magazin.”Aci, aproape”,ne-a zis; coborati dealul asta, traversati pasunea, treceti raul, o luati pe drum la dreapta, treceti de trei gatere si prima pe dreapta!Aha! Asa am aflat cat de relativa e notiunea de „aproape”.Totul e sa n-ai platfus si sa fii antrenat pentru maraton.

Si am mai aflat ceva: ca eugenia de la magazinul satesc(care era si carciuma) e perfecta ca munitie pentru prastie sau daca ai nevoie de un motiv sa-ti schimbi dantura!

V-am plictisit? cea mai frumoasa parte a concediului abia acum urmeaza.

Veneau doi vecini, tocmiti cred de gazda noastra, sa coseasca iarba.Drept e ca era multa iarba, dar si daca o taiau cu foarfecuta tot ar fi terminat mai repede.Noi, fetele, adica eu si Nasa, am zis ca isi fac drum sa-i mai serveasca baietii cu cate un whisky sau o vodca.Baietii sustineau ca scopul vizitelor dese am fi noi, singurele purtatoare de pantaloni scurti pe o raza de zeci de kilometrii. Pai daca vin sa-si clateasca ochii, atunci sa le mai facem o bucurie:si am pus pe sarma de rufe toti budigaii cu dantelute pe care ii aveam prin geamantane.Ba ne gandisem sa agatam o pereche de tanga si de manerul de la fantana, ca prea erau insetati, toata ziua scoteau apa.Sigur, tocmai cand faceam noi plaja…:)

Dar erau foarte saritori oamenii.Am zis ca am vrea si noi niste lapte, pac! galetile cu lapte.Ca am vrea niste oua, pac! ‘jde oua, care mai de care mai clocite, cred ca le-au adunat si pe cele de sub closca, numai sa faca impresie buna…

In concluzie, liniste am vrut, liniste am avut! Adica nu prea, daca ma gandesc la caseta cu manele pe care am ascultat-o pana am invatat-o pe de rost.Dar era singura care mergea, pana am luat una cu Aurel Tamas, „Trup de vant”(asta a fost singurul suvenir adus din concediu)

Hai, ca de cand cititi(daca n-ati abandonat de mult) cred ca s-a topit si zapada, s-a oprit si crivatul, deja miroase a primavara.:))Nu va miroase a iarba verde? nici a vacute la pascut?nici a tochitura haiduceasca cu mult vin? E clar, aveti nasul infundat, ati racit ieri la deszapezire…

Salbaticia e frumoasa dar numai pentru cateva zile.Mi-a placut experienta dar n-o sa o repet prea curand.Si la Cosna ma mai duc cand or asfalta si cand or deschide cofetarie si supermarket! Si cand la coasa vor veni flacai cu muschii bine lucrati la sala, nu caw-boy cu pectoralii flescaiti si cu zambetul mult prea larg, nestingherit de dantura…

Anunțuri

29 de răspunsuri »

    • Pe acolo cred ca „Regina Satului” e desemnata cea care da cel mai mult lapte la o mulsoare!:))Dar cred ca noi, cele mai plinute , avem mai mare trecere pe acolo, corespundem mai bine idealului local de frumusete.:)))

  1. La țară în astfel de zone nu cred că ai să găsești ce ai cerut nici în 20 de ani, dar ce-i drept se merită să mergi în sălbăticie pentru câteva zile de liniște și relaxare.

  2. Daca treceati dealul inspre Campulung Moldovenesc, ma gaseati pe mine cam in aceasi costumatie, numai ca fiind intr-o familie de nemti bucovineni, „budigaii” se numeau „strupfhosen”…pe romaneste un fel de „strampi”; „Lelea” cred ca era comuna in obcinele acelea, telefonista din Gura Humorului vorbea cu cea din Fundu Moldovei, glasuind: ” Alo, Fundu ? Aici Gura! ” iar in hora romano-germana, flacaii erau sfatuiti de „nachbarii” (megiesii) cu stramosi in Croatia austriaca, „nu-nvarti pe Lelea iute, ca se (scuzati!) fasaie si pute!”

  3. Am citit si m-am cam minunat. Nu m-as duce intr-un loc atat de salbatic….de ajuns ca o sa merg la final in locul ala cu verdeata. Mi-e suficient.
    Chiar in vacanta, prefer agitatie, multa lume in jurul meu, lume necunoscuta. De aceea niciodata nu m-am dus in vacante cu vreo familie. Pe cunoscuti ii vad suficient in restul timpului. Vacanta e numai a mea… 😉

  4. Pingback: Leapsa cu optiuni | Probiu.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s