…ninge…viscoleste…troieneste…alb, mult alb…
Nu e usor sa inoti prin nameti.Dar macar zapada e alba, curata, o scuturi de pe talpi si dispare.
Sub zapada e noroi…mizerie…mlastina…Cum e sa te tarai prin noroi? Sa simti mlastina cum iti colcaie sub picioare? Daca te zbati, te afunzi mai repede. Daca stai nemiscat si resemnat iti prelungesti agonia. Duhneste a putred si te inghite…
Nu poti sa stii ce e sub zapada.Spera doar sa nu fie o mlastina si bucura-te de albul ei frumos mirositor! Si visele se conserva bine inghetate sub nameti…dorm sub urma pasilor…
Dar pasii unde duc?
O zeama de cuvinte 
Pașii duc la capătul luminiței s-au așa se spune cel puțin. Cei cu vise și le îndeplinesc, cei care n-au nimic, nici măcar gânduri merg sigur spre o lungă agonie…
Mama ei de luminita, ca e din ce in ce mai chioara! Daca n-ai ganduri cred ca esti un zombi, nu simti nici agonia.
Contează unde duc paşii câtă vreme călătoria este interesantă?
Rolling-rolling, dar nici chiar sa te invarti in cerc pana ametesti!:)
Depinde pe ce directie o apuci, de apropie sau te indeparteaza de „tinta” initiala. Functie de sensul de mers, fiecare pas te intareste respectiv raneste, iar odata cu ultimul vei fi ajuns la finalul drumului, oricare ar fi fost acesta.
Nu inteleg de ce tinta asta nu sta pe loc, tot mi-o ia inainte si eu n-o mai ajung…Si dupa ultimul pas tot urmeaza un etc.!Ca sa ma oftic…
In loc sa te bucuri ca s-a astupat mizeria, ca nu mai esti nevoita sa dai nas in nas cu ea la fiecare pas, tu te plangi?
Nu, nu ma plang, dimpotriva! Doar ca daca n-o mai vedem un timp nu inseamna ca dispare, doar se conserva.Parca as vrea sa fie zapada toata viata…