Sfintirea apelor

Ieri a fost o zi importanta. Am sarbatorit botezul lui Isus( oare cand se serbeaza taierea motului?) prilej de sfintire a apelor.Asta cu sfintirea nu e lucru simplu. Mai intai ca trebuie sa cari tone de apa, sa pui in butoaie sau direct in pet-uri, sa dregi cu busuioc si sa spui formule magice. Rezultatul? Aghiazma mare, panaceu universal !Mai buna decat ceaiul de paducel pe care ni-l recomanda un consilier prezidential ca alternativa la sistemul sanitar din Romania…

Si poporul roman si-a dat iar masura credintei si pioseniei. Dupa ce cu o zi inainte se inghesuise cu huiduieli si revendicari la scriul maestrului Nicolaescu acum si-a exersat iar sportul national al inghiontirii in pragul bisericii. Ca e cu moaste , apa sfintita sau sarmale de hram, nimic n-are farmec si valoare daca nu te lupti pentru un loc mai in fata, daca nu dai din coate sau chiar din pumni, daca nu-l calci pe picioare pe enoriasul de alaturi si nu-l blagoslovesti cu niste vorbe  de duh, dar nu de duh sfant.Ca e destula sfintenie in jur, ai antidot la indemana, poti sa porcai si sa spurci linistit!

Dar cireasa de pe tort, sau mai exact bomboana pe coliva (ca sa raman cat mai aproape de subiect) am vazut-o la Timisoara. Nu stiu ce duhuri sfinte i-au indemnat pe mai marii locali ai bisericii sa evite imbulzeala la apa sfintita asa ca au decis sa sfinteasca apa direct la…castelul de apa, rezervorul din care se alimenteaza cu apa potabila tot orasul!! Dracu’ a mai vazut apa sfintita la robinet!?!

Si poate ca n-ar fi fost un lucru rau, nu sunt eu carcotasa si beu apa de care o fi, fara giardia sa fie. Dar cei de alta religie din oras ce au facut? Au rabdat musulmanii de sete? Plus ca. din cate stiu eu, aiazma, mai ales aiazma mare, cea sfintita in ziua de Boboteaza, nu se poate bea decat dimineata, pe nemancate. Pai si ciorba de la pranz cu ce apa s-o mai fac? Si cum ma spal eu seara pe dinti si apoi sa scuip sfanta apa in chiuveta? Ca sa nu mai spun de sacrilegiul de a-mi baga piciorul in apa sfintita pentru inlaturarea jegului dintre degete…

Dar eu cred ca preotii s-au gandit la asta si toata populatia a fost avertizata sa nu cumva sa traga apa la WC! Ca rufe sigur n-au spalat fiindca era oricum mare sarbatoare(desi merita incercat experimentul, nu cred ca mai era nevoie nici de detergent nici de Calgon, aiazma ar fi scos rufele de un alb imaculat, chiar si pe cele colorate!).

Bine ca nu sfintim apele mai des! Daca s-ar fi gandit preafericitul (contra cost, bineinteles) sa sfinteasca izvorul mineral de la Borsec, de exemplu? Va dati seama ce incasari ar fi facut in supermarket?Parca vad cum ar fi lasat babele coada la tigai si s-ar fi inghesuit sa ia vreo 2-3 baxuri de apa…

Apa sfintita a ajuns mai pretioasa decat o oaza in desert.Nu pot sa nu-mi apuc aminte de imaginile cu japonezii dupa cutremr si tzunamul de la Fukushima cum stateau civilizat la cozi pentru o sticluta cu apa fiindca nu aveau alta sursa; nimeni nu se inghesuia, nu incerca sa fenteze coada. Off, parca as vrea sa zic Sayonara in loc de „Doamne ajuta!”…