Sefule, maria ta!

De cand se naste are si romanul o dambla: sa fie sef!

La gradinita ii frige un cot in gura  aluia mai pirpiriu si-i ia jucariile, ca sa stie toata grupa cine-i cel mai tare. La scoala ii sparge ochelarii tocilarului daca nu-i da sa copieze si el tema la mate, sa stie si desteptii clasei cine-i sefu’. Prin liceu deja sa organizeaza in gasti si trebuie sa se impuna ca sef ca el e cel mai tare la agatat gagigi, ca are „texte”, ca tine cel mai mult la bautura si  are jetul cel mai puternic cand face pipi cu bolta pe usa babutei de la parter…

Apoi o ia pe aratura in campul muncii. Oriunde s-ar angaja romanul trebuie sa fie sef, e sub demnitatea lui nationala sa accepte rolul de subaltern umil. Daca doi muncitori cara o scandura de 2 metrii unul e sef si tine de parte din fata, ca GPS-ul e la el, el stie care e calea cea buna. Daca doi incarca cu lopata o betoniera, unul e sef, ca el numara cu voce tare si cu dictie cate lopeti s-au incarcat. Daca intr-un birou sunt trei functionari unul e sef de Xerox, unul sef de calculator si unul sef de antet, ca la el e stampila.  Si daca pe un santier e o echipa de zece oameni, noua sunt sefi si unul e…Dorel! ( Si nu ma refer aici la nasul Dorel care e cel mai muncitor nas din cati exista, ca el si cand nu munceste se gandeste cum o sa munceasca cand o sa se apuce sa munceasca si de ce muncesc rau aia de-ar trebui sa munceasca bine asa ca ii invata el cum trebuie sa munceasca!Saru-mana, Nashule, sa ma scuzi de paranteza lunga dar n-am eu nici o vina ca mama matale te-a intitulat Dorel si eu am vrut sa inlatur orice confuzie sau interprepare tendentioasa! Deci pe Dorel Intaiul, Descalecatorul  Bucovinean il excludem din  dizertatie!)

Nu stiu unde l-au gasit astia pe Dorel, nu credeam ca mai exista si roman care sa nu se agate de un scaun sau o mapa, sa accepte de buna voie sa ia sapa in primire.Am vaga banuiala ca  „functia” de Dorel e prin rotatie, adica accept sa fiu eu azi baza piramidei, dar maine e musai sa urc o treapta si sa-mi ia altul locul, ca n-oi fi prost sa dau la lopata doua zile la rand!

Chiar si eu, om fara aspiratii la functii de conducere,tot am dulcile mele momente de sefie. De exemplu, sunt sefa de tura! Nu ca am dorit, dar am fost votata in unanimitate fiind de altfel singura pe tura!  Eu comand, eu execut.  Ei, ce daca mai am momente cand nu execut „intocmai si la timp” sarcinile primite! Vine sefa de tura si ma cearta? N-are decat, poate sa ma si trimita  acasa si sa lucreze ea in locul meu daca nu-i convine! Doamne, incepe sa semene a schizofrenie, a dedublare de persoana ce spun! Ca sa sune mai plastic pot sa spun ca sunt propriul meu stapan! Asta pana nu apare vreun doctor , vreun manager  sau vreun inspector  care sa se uite critic si sa-mi spuna ca nu fac bine ce fac desi nu stie sa-mi spuna si cum ar fi bine sa fac ca sa nu fac rau si care imi pune o mie de intrebari si ma asculta incruntat de parca ar si pricepe ce-i spun!  Atunci devin si eu un Dorel in pragul isteriei  si parca-mi pare rau ca n-am o coada de lopata la indemana. Mama voastra de sefi cu cravate, cu epoleti, cu diplomate , cu mape si cu  factor de decizie! Si care aveti nasul asa pe sus ca nici nu va uitati ca vi s-au umplut bocancii de noroi si rahati  si care ii priviti pe oameni de la inaltime cu dispret asteptand sa va si multumeasca ca le-ati permis sa stea in/la umbra voastra  de parca i-ati proteja de parjolul radiatiilor solare!

…ca n-am avut si eu parte sa fiu sef de ceva! De spital, de primarie, de prefectura, de parlament, de orice care are un birou impunator si o armata de subalterni.  Ce bine mi-ar fi stat intr-un scaun directorial din piele naturala de vinilin si tastand concentrata pe laptop! Cum s-ar mai fi uitat secretarele cu respect, ca uite, domle, ce munceste sefa, nu scoate nasul din calculator… Ei, daca se prindeau ca nu fac nici un proiect de buget ci frec menta pe bloguri le aratam eu lor! Imediat le dadeam sa faca doua rapotari, trei referate si patru cafele. Sa puna mana sa munceasca, nu sa-si spioneze sefii, ce e obraznicia asta! Ce de-asta am ajuns unde am ajuns, ca nu mai exisata respect pentru superiori!

Bai, ce sefa  competenta as fi fost!  Si ce trafic as fi avut pe blog…