Lacatul pe usa

Standard

lacat pe tastaturaSe intampla ceva ciudat. Bantuie o epidemie prin blogosfera, un virus ucigas.

In ultimele zile trei posesori de blog din cei pe care eu ii citesc zilnic au anuntat ca renunta la scris.Trag obloanele, pun lacatul pe usa. Plus cativa care n-au scris un rand de cateva saptamani…Unii au motivat alegerea facuta, altii au disparut brusc, fara nici o explicatie sau cu un laconic „la revedere”.E dreptul fiecaruia sa scrie sau nu, sa citeasca sau nu, sa renunte sau nu la o pasiune. Mi-e greu sa inteleg alegera lor.Parca ma si enerveaza sa o accept, ma simt de parca mi s-ar tranti in nas o usa pe care ma obisnuisem s-o gasesc mereu deschisa.

Am avut si eu momente de cumpana daca sa mai acriu sau nu. Am zis ca primul bilant mi-l fac la trei luni de la lansarea in eter. N-am fost aleasa blogerrul anului, dar am iesit pe plus. La sase luni deja parca scriam de cand lumea, mi se crease o dependenta din a deschide calculatorul zilnic. Am zis initial ca scriu pentru mine, ca o refulare. Apoi am descoperit placerea de a-i citi pe ceilalti, de a ne confrunta ideile. Nu stiu daca exista un magnet intre oamenii din mediul virtual. Dar un fel de GPS m-a condus exact la persoanele potrivite, mi-am facut un traseu zilnic , ca un autobuz de navetisti, pe la cei care au devenit niste statii obligatorii. Cobor cuvinte, urc cuvinte, duc cuvinte mai departe, la urmatoarea statie…Si conduc dupa reguli proprii de circulatie, mi se falfaie de radar si de agentul constatator.

Daca nu-mi merge netul trei zile ma cuprinde jalea. Sa nu stiu cine ma asteapta in statii? Sa nu pot sa-mi ridic pachetele si cadourile de informatii? Sa nu zambeasca nimeni cu mine?

Si cand merge netul si trec pe la cei care si-au declarat falimentul sau insolventa iar ma apuca jalea. O statie goala e trista. Dar tot trec pe acolo, precum cainele lui Pavlov la aprinderea becului chiar daca nu primeste nimic…

Ce s-o mai lungesc! E dreptul vostru, prieteni, sa renuntati. Cand te apuci de un blog cred ca e ca un concubinaj hotarat ad-hoc, Te fura peisajul, ai multe de daruit si mult entuziasm. Ca o iubita devotata te straduiesti trei zile, faci oale de mancare si tavi de prajituri, umpli umerasele de camasi calcate, freci dusumele pana lucesc. A patra zi incepi sa obosesti, mai speli trei cosuri de rufe, mai stergi praful si mai arzi mancarea. A cincea zi deja te dor mainile si ti-e lene sa te mai scoli din pat, esti obosita si vrei sa renunti.Ti-ai consumat prea repede si prea intens energia.

Sau, tot ca in cazul mutatuli in comun, esti obisnuita ca fii rasfatata, sa ti se aduca zilnic flori si crezi ca asa va fi si de acum incolo. Doar ca tu te spetesti muncind apoi te gatesti si te parfumezi sa-ti impresionezi iubitul iar el, in loc de trandafiri, vine cu o plasa de cartofi si trei kile de peste pe care tu trebuie sa-l cureti. Ca s-a zgarcit sa cumpere peste file! Si descoperi si ca sforaie, ii miros picioarele si nu coboara capacul la wc. Deci ai sperat prea mult si n-ai primit tot ce ai asteptat…

Nu-ti rup cititorii usa cu comentariile? N-ai facut mia de vizualizari zilnice? Ce, esti la norma? Platit in acord global? Daca te simti bine cand scri, daca cineva te citeste cu interes si te apreciaza inseamna ca nu urlii in pustiu. Poate azi esti ocupat, racit, obosit sau fara inspiratie.N-ai fisa de pontaj, poti sa tragi chiulul. Eu o sa te caut si maine.Important e sa te stiu acolo!

In concluzie, fara a-mi permite sa fac critica sau morala, va rog sa nu abandonati cursa. Nu cred ca asta o sa va faca mai fericiti, nici n-o sa va dea vreo satisfactie in plus.

Mai, lumee, daca m-am chinuit atata sa fac un blogroll de ce-mi stricati acum socotelile?Daca sunteti pe foaia de parcurs de ce ma faceti sa-mi schimb traseul? Nu-mi stricati rutina ca ma bulversati…

P.S. Cine-si mai inchide blogul si ma lasa suspinand si cu ochii-n soare o sa-i iasa o buba-n cur si un neg pe nas!Am zis!:)

67 responses »

    • Esti, maestre! Nu pe cel la vedere, pe cel la secret dar trebuie sa te trec dincoace ca mi se cam elibereaza locuri.Multumesc de pontaj!Pe langa trufe si aguride n-ai si trufe in ciocolata? Ca eu sunt consumatore…:))

  1. Poza e de pe net, ca inca nu stiu sa-mi descarc singura poze:) (asa de priceputa sunt! de-aia nici nu renunt, ca am multe de invatat). Tu chiar esti foarte activ, nu pot sa-ti pun absenta niciodata! Eu mai chiulesc cate o zi dar a doua recuperez, depinde cat timp am la dispozitie.Tu ai avantajul ca poti sa scrii comprimat, mie…imi explodeaza cuvintele si se tot imprastie.:)

  2. Deocamdata nu te las cu ochii în soare sora mea de suferinta! Doamne ferste, vrei sa faci conjuctivita sau alte alea! :)) Doca o fii si o fii îti trimit anticipat ochelari de soare si batist sa-ti suflii nasul! :))

      • Noi sa fim sanatoase! Ca nu se poate sa ne iubeasca si sa ne dea dreptate toti.Am vazut ca ne combate lumea, chiar ma bucur ca exista si alte pareri dar prefer sa nu intru in polemici pe aceasta tema.Fiecare percepe si isi exprima credinta in felul lui. E mai bine sa crezi in ceva gresit sau imperfect decat sa nu crezi in nimic iar daca unii au nevoie de indrumatori in credinta e treaba lor, nu a noastra.

  3. eu unul am tot zis de vreo 3-4 ori anul trecut că las baltă blogul, dar nu mi-a ieşit nicicum, ceva mă chema îndărăt în faţa tastaturii. acuma am un motiv în plus să nu îl abandonez, că doar nu vreau bună-n cur şi neg pe nas🙂

    • Daca rezisti eroic de atatia ani probabil ca ai devenit dependent, nu poti renunta usor.Dar nici un neg pe nas nu te-ar avantaja!:)la tine e mai rau daca iti iese in ureche, ca-ti strica auzul perfect.

  4. Nu ma risc la bube-n cur….e dureros , ca stiu si de astea.
    Lasand la o parte motivele de citit,comentat si rating….exista si alte motive , cred eu.Ma gandesc la mine si crede-ma , uneori e greu sa suporti haituiala virtuala de la cei ce zic ca te iubesc si se mai si bat cu pumnul in piept pe chestia asta.Sa nu poti scrie ce , cum si cand doresti , unde doresti , la cine doresti…sa ajungi sa iti masori cuvintele astfel incat nimeni sa nu se simta cu musca pe caciula….pentru ca oameni , la modul general vorbind , iau totul mult prea personal.Dovada vie sunt eu , acum , in comentariul asta😀 Si cand ma refer la cei dragi , nu ma gandesc la prieteni , cunostinta , colegi si oameni cunoscuti intamplator via world wide web ,neaparat , ci chiar si la cei ce iti sunt alaturi la bine si la greu , pana cand moartea va fi motiv de despartire [bine ca nu am jurat chestia asta]. Gata , ca ma starnesc si nu ma mai opresc….si dracu stie ce ma asteapta.😀
    Hai , nu fi suparata…ai vazut mailul ala cu oamenii care vin si pleaca? E foarte frumos scris si foarte emotionanat.Din pacate eu nu il mai am….
    Sa ai un sfarsit de saptamana placut , atat cat se poate!🙂

    • Cateodata si eu regret ca nu m-am apucat de blog sub rezerva anonimatului.Ce era daca in loc de adelinailiescu eram blondasupersexycuiq200?nu era adevarat dar suna promitator si puteam sa scriu mai lejer, fara teama ca as leza pe cineva.
      De oameni ma atasez mai greu, dar de scrisul lor ma lipesc mai repede.De asta mi-e ciuda cand dispare un blog pe care il citeam, parca mi-a furat cineva o prajitura de pe farfurie…

  5. Da, eu un sentiment foarte ciudat sa vezi bloguri inchise sau abandonate. Mai ales atunci cand urmareai cu placere insemnarile zilnice postate acolo… Descopar zilnic oameni talentati care scriu frumos si care au ceva de spus. Poate nu au blogul cel mai ordonat/aspectuos, poate n-au cea mai buna promovare, dar ghicesti la ei placerea de a scrie, de a impartasi cu ceilalti trairile si experientele lor. Si ma intristeaza atunci cand, in fata calculatorului, la cafeaua de dimineata, nu-i mai gasesc…

    • Cred ca se inchid zilnic multe bloguri dar daca nu erau din cele citite de mine nu m-a deranjat.dar acum trei in nici o luna mi se pare mult. Locurile goale ma deprima, am ce pune in loc dar le las asa, poate se razgandesc oamenii si revin.Eu ii astept…

  6. Adelina, nu stiu cine-s ceilalti, dar am aflat mai devreme ca talentata Ioana-K pune cheia blogului sub pres… Când e vorba de persoane pe care le cunosti si dincolo de blog, întelegi, „digeri” mai usor optiunea lor, dar când suntem doar virtuali, chiar ca ramâi cu ochii-n soare…🙂 Oricum, în ambele cazuri, din moment ce nu mai au chef-chemare, nici fun, le respectam alegerea si hotarârea, what else?!… Btw, iata ce-am scris asta-vara despre acest subiect:
    http://incaunipocrit.wordpress.com/2012/04/26/google-error-not-found-the-requested-blog-was-not-on-this-server-melanie/
    – – –
    Dupa cum vei fi remarcat, pentru mine blogu’ si blogareala sunt un loc de joaca, de amuzament, de infos, de dialog & comunicare, auto-deriziune, „far-away from the madding crowd”(realitatea reala, sic!)…🙂
    ===
    Sanatate si la cât mai multe posturi „adelinesti”, dar… atentie la copyright!🙂

    • Pai de la Ioana m-am starnit si eu! Sigur ca-i respect decizia, stie ea mai bine de ce a hotarat asa.Acum vorbeam de mine si de supararea mea pe usa inchisa, nu pe omul care a decis sa puna lacatul.Intr-o forma sau alta se va intoarce, are scrisul in sange si o sa inceapa s-o manance in varful degetelor.:)acum poate are alte prioritati , blogul e tras temporar pe linie moarta dar o sa-l puna in circulatie cand va simti ca are ceva de spus.

    • Poti sa ai o agenda prea incarcata sau sa nu te simti bine din punct de veere al sanatatii si blogareala iti ia timp si energie.cred ca poti lua o pauza, mi-e greu sa cred ca pui punct definitiv.Uneori dezamagirea naste ambitii si mai mari si te impinge s-o iei de la capat dar cu o alta abordare.Nu stiu cum e cu scopul material, n-am incercat sa vad daca rentabilitatea chiar da satisfactii!:)

  7. Dintre persoanele pe care le citeam la inceput (acum 4 ani ) si care ma vizitau si cu care formam o mica comunitate mai are blog doar una singura dar si acela e abandonat, si din urmatoarea grupa de prieteni mai are blog doar Ana Maria, restul toti au inchis portile… Ana Maria (amalgam de ganduri) si cu mine inca ne incapatinam sa rezistam ! :))))))))))

    • Pai atunci sa rezistam! ca partizanii in munti.:))
      N-ai simtit un gol dupa fiecare? E adevarat, omul poate sa-si schimbe si 7 neveste, d-apoi prietenii virtuali, nu e o tragedie, e doar o dezamagire in plus.
      Hai sa ne intalnim peste inca 4 ani, tu cu o expertiza super-mega-ultra profesionista in salata boeuf , Ana Maria cu ceva tavi de dulciuri si eu cu ceaunul meu de zeama.Dau si-o bere cu lamaie!:))

      • Ba da, Adelina, dupa fiecare simti un gol mai ales daca simteai ca este un prieten sincer, dar cand tot ce stii despre un prieten este o adresa de net trebuie sa-ti asumi si varianta ca intr-o zi cand treci pe la blogul prietenului tau blogul lui sa fie inchis si din el sa nu mai ramana nimic decat amintirea unor cuvinte frumoase spuse candva, in rest nimic, nici macar un chip pe care sa-l privesti si sa iti amintesti de el peste timp…

        Imi amintesc noptile intregi de discutii dintre mine si o profesoara din Galati si care intr-o zi si-a inchis blogul si a disparut… nici o adresa inafara de Messenger si Blog nu am avut de la ea si nici acum nu stiu ce s-a intimplat cu ea… de ce a disparut, sau de ce si-a inchis si E-mailul si Blogul…😦

    • Sa mori tu?:))
      Eu cand vreu sa scap de cineva ii fac o tocanita de ciuperci netestate.Pentru prieteni n-am decat zeama asta de cuvinte pe care o impart cu drag, cand mai rece cand mai fierbinte, cand mai acra cand mai dulce.Nu stiu ce consuma donii dar pot sa ma adaptez din mers.:)

  8. am incercat si eu asta, nu mi-a iesit. mi-am schimbat si blogurile, am facut pauze, dar tot la blogareala asta m-am intors. Nu infiecare zi ai parte de inspiratii, muze si idei marete. trebuie sa astepti momentul. fiind un domeniu free cu host la fel de free, cred ca a sta un blog pe tuse, nu este nimic grav. autorul se poate intoarce si peste 3 luni sau chiar ani. blogul, nu cere de mancare, nu se pune praful pe el si nu costa nimic. Ii trebuie decat atentie, rupere de degete, multa plimbare prin blogosfera, este uimitor de ce poti da pe alte bloguri. nu ceda niciodata.

    • Adica nici robotii nu pot fi programati sa se opreasca?:)eu sunt prea noua in bransa sa stiu cum e cu oboseala.n-am facut pauza mai mult de 4-5 zile cand n-am avut net. in rest…pe baricade! Plus ca inca nu mi-am terminat repertoriul…:)
      Bine ai venit in casa mea!

  9. Eu am avut momente din astea,am revenit,am reformulat blogul,aspectul,etc. Am simtit ca ce scrisesem acum un an nu mai era relevant, nu mai era de impartasit cu lumea. Am sters, am trecut la altceva. Poate te plictisesti si gata. Cred ca si bloguitul asta poate fi o faza,ca multe altele din viata,daca simti ca i-a trecut timpul,asta e.Poate ai vrut doar sa vezi ce inseamna, poate ai crezut ca ai ceva de zis sau de aratat, si intr-o zi nu mai simti la fel. Daca simti sa revii intr-o alta zi,bine.Daca nu,inseamna ca ai altele mai importante sau mai interesante de facut.Nu? Nothing lasts forever🙂

  10. depinde de prioritati. un blog necesita timp. de obicei timpul e sacrificat pentru a aduce bani, bani din blog nu ies deci logica elementara conduce spre o urmare a prioritatilor.

    • Am auzit ca blogul poate fi o sursa de venit dar cum mie nu mi s-a intamplat prefer sa-l consider doar o pasiune, un „hoibiu”.Si la asa ceva nu pot renunta. Si sa mananc ciocolata imi ia timp, imi strica dantura si silueta, dar tot nu pot renunta.:)

  11. Ce blesteme ai în tine🙂
    În ce privește retragerile – fiecare își are motivele sale, sunt convinsă, forțați de împrejurări sau nu. De revenit pot reveni oricînd, căci, așa cum ai subliniat, blogul nu cere de mîncare (dacă e pe wordpress sau blogger😀 )
    Ne lipsesc, firește, cei pe care îi citim cu plăcere.

  12. am verificat: eu nu-s in lista, deci pot sa nu.
    cred ca acu’ ceva vreme gândeam oarecum cam pe-acolo,de la o vreme insa, incep sa cam gâfâi.
    nu-i nimic, nu-i nimic, promit sa te bantui in continuare cu constiinciozitate, iar peste vreo 2-3 ani sa-ti amintesc sa pastrezi tempo-ul si sa nu-ti uiti mânia de-acuma😀

    • Esti in lista secreta.:)Cred ca ai inceput sa gafai tot punand seminte in pamant, nu scriind.Sa ne bantuim sanatoase si sa ne depanam amintiri peste ani(daca nu ne sclerozam definitiv pana atunci, mai ales noi, astia care nu mancam ecologic:))

  13. Da…am intalnit si eu cazuri. Dar cred ca fiecare are motivele sale. Daca o fi lipsa de timp…ca la mine mai nou, chiar ca inteleg.

    • Lipsa de timp chiar e o problema, dar o avem mai toti.Si eu am zile in care abia apuc sa scriu cateva cuvinte si nu reusesc sa citesc pe toata lumea.Nimeni nu zice ca trebuie semnata condica, doar bifata din cand in cand.

  14. Eu sunt inca in stare de soc din cauza Ioanei. Era printre preferatele mele, avem mereu senzatia ca ma potrivesc foarte bine cu ea la idei. Inca mai sper sa se razgandeasca, sa revina, pentru ca imi va lipsi. Si, la fel ca tine, simt uneori impulsul de a-i da un sut in usa. Dar o stiu sensibila si nu vreau sa o fortez (nici nu as putea). O astept rabdatoare. :((

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s