Un tatic e un mamic?

Standard

art_tatici_adolescenti_bebelusi_nastere_problemeCineva a spus, cu multa intelepciune, ca cel mai greu lucru in viata cuiva este sa se nasca. Asa si e! Ganditi-va ca in primele 9 luni de viata traim intr-un mediu ermetic, intunecat si lichid. Si brusc, niste forte nebanuite ne imping afara, in lumina, in spatiu larg si plin de aer; si noi trebuie  mai intai sa trecem ca un elefant storcosit prin gaura cheii, apoi sa eliminam tot lichidul din plamani si sa invatam sa inspiram, sa tipam, sa ne manifestam, sa relationam cu un mediu necunoscut.Pacat ca nu ne putem aminti clipa in care am venit pe lume!Daca toti avem o apocalipsa cand murim, cu siguranta avem si o revolutie biruitoare cand ne nastem!

Dar femeile cu siguranta nu pot uita momentul in care au nascut un copil! E un miracol cum intr-o clipa tot chinul travaliului de ore si ore, tot efortul din timpul nasterii se transforma intr-o clipa de extaz, de bucurie imensa care sterge toata durerea.Dar nu despre sentimentele proaspetelor mamici vreau sa vorbesc, ele sunt complexe si greu de descris. Ci despre ce simte si cum reactioneaza un proaspat tatic!

 Sigur, bebelusul e vedeta, mama e in rol secundat iar tatal… e baiatul care duce tava, figurantul care trece neobservat in astfel de momente. Daca in sala de nasteri stau in „patratica mea” si ma uit cu un ochi la copil, ca el e pacientul meu si unul la mama, sa nu pierd spectacolul primei impresii, apoi urmeaza spectacolul care ma delecteaza cel mai tare: prima intalnire dintre tatic si pruncul lui. Unii,matahale de 2/2 , duri ca stanca Gibraltarului, izbucnesc in plans langa incubatorul in care o mogaldeata de trei kilograme stramba din nasuc sau flutura din gene.Altii, parca speriati de bombe, se dau un pas inapoi daca incerci sa le pui copilul in brate.Degeaba le spui ca nu musca si nu curenteaza, ei se tem de fragilitatea  puiului de om si aproape ca-si opresc respiratia de spaima daca aud un scancet. Dar sunt si barbati pragmatici, foarte pregatiti sa intre in rolul de tatic, care te intreaba dupa 5 secunde de care pampers sa ia, de care lapte, cand se face baitza, de ce stranuta si cand e bine sa-l scoata prima data din casa.

Si daca proaspata mamica e coplesita de misiuni imediat ce naste, taticului ii revine una singura: sa dea de baut la toata lumea, eventual sa bea cu toata lumea! Sunt tatici foarte nostimi, ametiti nu atat de alcool cat de emotia evenimentului; rad, ar sarut pe toata lumea, sunt foarte fericiti.Unul, odata, era atat de beat, incat se uita extatic la un patut gol si-si admira si lauda cu superlative copilul, care nici nu era in salon.Va dati seama ce prezent era bebelusul in viata taticului daca el, cu ochii mintii, il vedea si unde nici nu era?:))

Altii, foarte dezamagiti, nu trec trei zile pe la maternitate, spre disperarea sotiilor. Am intrebat , cu repros, pe un astfel de tata de ce n-a venit de atata vreme, copilul ar fi trebui chiar sa fie externat dar nu venise nimeni sa-l ia din spital.Si omul, abatut si bine anesteziat de alcool, a ripostat cu naduf, ca e suparat, ca mai are doua fete acasa, ce-i mai trebuia inca una, nu putea si proasta de nevasta sa-i faca un baiat? Sigur ca nu m-am putut abtine si i-am zis:”esti norocos daca o sa ai trei fete cuminti si grijulii ca mama lor care sa te ingrijeasca la batranete decat sa ai un baiat indolent si nepasator ca tatal lui!”.N-a zis nimic, a plecat, dar nevasta mi-a spus, cand mi-a adus lucrurile sa-i externez copilul, ca barbatul ei si-a cerut iertare si i-a adus si flori, ceea ce nu mai facuse niciodata…

O femeie are timp noua luni sa se obisnuiasca cu ideea ca va fi mama, simte treptat responsabilitate ce-i revine(asta in cazul femeilor responsabile, nu a celor pentru care maternitatea e o obligatie prin fisa postului, o corvoada chiar).Dar pentru un barbat lucrurile se schimba brusc.Pleci doi la maternitate si te intorci acasa trei, dintre care ultimul venit devine si cel mai important! Unii se detaseaza imediat, isi muta domiciliul in alta camera; ca ei au job, trebuie sa fie odihniti la munca si oricum nu ei alapteaza sau schimba copilul…Altii, muta patutul copilului cat mai aproape de locul lor de dormit sa poata sari la primul scancet; ei sunt cei care fac baitza, ei spala scutecele, ei canta cantecele de leagan, desi sunt afoni…Acestia sunt taticii ideali, cei care mai tarziu nu doar ca vor aduce copilului o jucarie in ziua de salariu ci se vor tavali zilnic pe covor alaturi de micutii lor in curse de masini cu obstacole. Ei sunt cei care realizeaza ce dar minunat e acela de a-ti retrai copilaria alaturi de copilul tau!

 Sa fii parinte nu e o corvoada, e o sansa pe care trebuie s-o valorifici la maxim. Un copil e centrul universului dar tu, taticule, esti soarele ce trebuie sa asigure ordine in univers. Fara soare sau cu un soare posomorat universul va fi rece si intunecat iar centrul universului  va tanji mereu dupa lumina, se va ofili incet. Si tot ce ai fi putut da tu mai departe, sansa ta de a nu te risipi in neant, se va pierde…

Pentru toti taticii din lume, fiecare Soare in universul sau si pentru un tatic special, iesit din Intuneric

44 responses »

    • Pai nu vreau sa par carcotasa, dar viata cu corp e cam plina de…esecuri. Poate exista insa si corp astral, sau aura, sau devenim alte forme de energie independent de corp, fericite, cine stie?

    • Revolutie e sa intri in viata, apocalipsa e sa iesi iar intre acestea doua cred ca e un purgatoriu sau o lectie in care incerci sa exersezi ce ai invatat in viata anterioara si sa experimentezi ce vei definitiva in viata viitoare.Daca inveti bine lectia cred ca esti lasat sa treci mai departe, sa evoluezi.Daca nu…nu!

    • Daca e sa vorbim despre exceptii nu imi ajunge spatiul. Poti sa spui tata unuia care bea la carciuma banii de lapte praf, isi bate copilul cu cureaua ca a fost prea galagios , il trimite la cersit sa-i aduca bani de-o tuica sau, si mai groaznic, isi violeaza propria fiica? Astia sunt niste monstrii, nici un copil nu merita un astfel de „parinte”.
      Eu am vrut doar sa-i omagiez pe barbatii care chiar inteleg ce inseamna sa fi tata, cu bucurii si responsabilitati.Si unii chiar reusesc sa tina loc de mama.

  1. e interesanta perspectiva. pentru ca mi-am dat seama ca esti din interior, sper sa nu gresesc, daca am facut-o imi cer scuze. banuiesc ca esti cadru medical. si asa le surprinzi reactiile. si cred ca vezi zeci de cazuri pe saptamana. daca nu ma apucam de meseria asta pe care o am, as fi facut facultatea de medicina. si la moase imi doream🙂.

    • Poate ca punctul meu de vedere e putin subiectiv, dar asta am observat de-a lungul anului.Da, sunt asistenta medicala de neonatologie, deci stau in preajma copiilor si imi pasa de drumul lor in viata, de familia in care intra.Unii au noroc, altii n-au nimic, nici macar o sansa…

  2. Rolul de parinte este unul deosebit, pentru care nu esti niciodata pregatit cu adevarat. Poti citi carti, poti vedea filme … da, ajuta, dar nu elimina socul pe care-l resimti cand „botul” de om intra in viata ta, responsabilitatea care-ti apasa umerii, sentimentele nebanuite care se nasc odata cu el. Totul e nou, surprinzator si sublim.
    Copilul face ca viata sa merite a fi traita … Simti ca ai un obiectiv major pentru atingerea caruia orice este efort este justificat.

    • Nu e cel mai minunat si important rol din viata ta? si nu e si cel mai dificil? Dincolo de cariera, finante, sarisfactii profesionale sau de alta natura, dincolo de zbuciumul de zi cu zi, rolul de tata trebuie sa fie pe primul loc.Degeaba ii asiguri fiului masinute cu telecomanda si apoi masini adevarate de firma, daca nu te-ai jucat niciodata cu el, n-ai asamblat impreuna un lego, niste cuburi, orice…Dar daca fiul se uita la tine ca la un model esti fericit si stii ca a meritat orice sacrificiu.

  3. Pingback: Discover new blog

  4. Așa bocea și 2/2-iul meu lângă pătuț… și de unde aveam niște nervi pe el de l-aș fi mâncat în clipele alea, a reușit să mă înmoaie și pe mine…🙂

    • Orice Gigi Durul se face muci langa o mogaldeata ganguritoare!:))A schimbat si pampersi?Si mai au taticii un „tic”: primul lucru pe care il fac numara degetele de la maini si de la picioare!:))cred ca asta e tot ce stiu ei despre bebelusi, ca trebuie sa aiba tot cate 10 degete …

  5. Pentru mine, nasterea lui Flippy a fost un moment critic… Inca nu l-am depasit, dar sunt toate semnele pentru un viitor reusit… Vorbesc acum din perspectiva experientei preexistente cu V. si a ideii mele ca la nastere se joaca mare parte din viitorul unui copil…

    Revenind la lucruri mai luminoase… chiar ma pregateam sa te intreb daca faci vreo aluzie la ceva/cineva… cand am citit si ultimul rand. Multumesc frumos pentru dedicatie si gandurile bune!😀

    • Stiam ca pentru tine nasterea micutei presupune o temere in plus.Eu stau cu pumnii stransi la fiecare nastere pentru ca stiu ca totul se poate schimba in doar cateva clipe.DAr natura isi face bine treaba cam de fiecare data.
      Nu prea fac aluzii, de ce sa bat saua sa priceapa iapa daca pot sa bat direct iapa?:))

      Fericire, sanatate si rabdare va doresc!Si cand te vor coplesi grijile poti sa ceri ajutor, „consuliera” e la datorie!:)

    • O, felicitari!Atunci e o implinire dubla: a voastra ca parinti care stiti exact ce v-ati dorit si a copilului care s-a nascut sub o stea norocoasa daca cineva l-a adus intr-o casa in care e iubit si dorit!Sa aveti parte de o aventura minunata impreuna!

  6. Tatal copilului meu s-a imbatat in fiecare dintre cele patru zile pe care eu le-am petrecut la maternitate, apoi a spus ca el trebuie sa se odihneasca, pentru a fi apt la serviciu, deci eu sa fac bine sa potolesc plansetele copilului, iar de educatie spunea ca se va ocupa dupa ce copilul implineste 7 ani, ca pana atunci era doar treaba mea. Nu i-am dat sansa de a-mi dovedi ca poate educa un copil. :))

    • Deci tu cunosti partea urata a povestii! BIne ca ai avut taria sa dovedesti ca poti fi si mamic si tatic si l-ai scutit de fiul tau de un exemplu nefast!E greu fara un tata in primii ani dar e si mai greu cu unul care iti mutileaza copilaria…

  7. Știi pentru ce mă felicit, deși n-am niciun merit, dar tot mă felicit? Pentru tăticul de care le-am făcut rost pruncilor mei!🙂
    Ai scris minunat, pe sufletul meu.

  8. Foarte de suflet ai scris. Pupici.🙂
    Al meu sot, i-a zis doctoritei in sala de nastere ca el se face gay dupa ce a asistat la nastere live.😆 Se scarpina pe crestet amuzat in timpul travaliului meu, si zicea mie si asistentelor ” Cum e posibil ca intre scremeri si impinsaturi, voi sa faceti conversatie de sueta ? ”😆

    • Pe la noi nu se poarta chestia asta cu taticii prezenti la nastere(desi n-ar fi deloc rau) dar atunci as avea o bucurie in plus si un motiv de amuzament.Sau m-ar pagubi de multe perechi de palme sa-i trezesc din lesin.:))

  9. mi-a trebuit ceva timp sa pot citi articolul asta pana la capat….
    E minunat sa ai parinti care te iubesc… nu stiu cu este dar
    am vazut copii care aveau parinti care se jucau cu ei si ai iubeau si mereu i-am invidiat !

  10. Excelenta postare. Parca il vad pe Marius cand s-a nascut fetita noastra. Nu a fost acolo cand am nascut pentru ca s-a intamplat prea repede (am nascut in Bucuresti) si cand a venit…se uita la patutul-cutiuta cu niste ochi cat cepele. N-a plans atunci, a plans cand s-a intors acasa cu pozele cu ea. Se uita la ea de parca atunci vazuse singura si prima data in viata lui un copil. Sau aurul. Sau…un extraterestru. Cand am ajuns cu ea acasa a inceput sa discute cu ea…”ce faci, ma, grauntele lu’ tati? cum esti ma asa mica?”…Apoi a preluat el sarcina de a dormi cu ea in fiecare noapte si a o hrani si schimba noaptea. Atunci am stiut ca am ales un tata.

    • Oricat de duri, de insensibili par uneori barbatii descopera brusc ca menirea lor in viata nu e de cuceritori ci de ocrotitori. Si un copil asa firav scoate tot ce e mai bun in ei, isi descopera ei singuri talente nebanuite. ASta e valabil in cazul barbatilor responsabili, nu in cazul lichelelor care isi bat si nevasta si copilul ca e prea galacie si nu-si pot ei trai mahmureala in liniste. Dar e si vina mamelor care accepta traiul langa astfel de brute si-si pun copiii in pericol.
      Daca ai ales bine, felicitari!:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s