Cum se risipesc iluziile

Standard

Mesaje-de-despartire.-Mesaje-de-adioIntalnesti un om minunat si-ti zici ca veti sta impreuna toata viata.Sau macar o mare parte din ea…E asa cum l-ai/sau ai visat-o, crezi ca te completeaza perfect.Te crezi norocos ca ti-ai gasit perechea.

Primele intalniri sunt un deliciu, primele zile impreuna sunt de neuitat.Aveti ce vorbi, ce glumi, ce visa impreuna…

Urmeaza testul traiului in comun, simpla convietuire sub acelasi acoperis sau chiar o casatorie in graba, sa nu pierzi nici o zi fara fiinta iubita.Oricat de mica sau saracacioasa e casuta pe care o impartiti vi se pare un palat de clestar, luminat de multele ganduri bune, incalzit de multa iubire…

Dar zi de zi impreuna nu inseamna doar desfatare si relaxare.Umarul pe care ai ras nu poate fi doar umarul pe care poti si sa plangi ci umarul pe care sa te poti sprijini. In ochii celuilalt trebuie sa-ti oglindesti si planurile de viitor dar si defectele. Nu trebuie sa astepti primele reprosuri, trebuie sa le anticipezi si sa nu mai dai ocazia ca ele sa se nasca. Si daca ele au fost rostite ai maturitatea de a le analiza, nu crede ca sunt doar fantasme in mintea celuilalt. Cand un om drag iti reproseaza ceva probabil ca a ezitat mult pana sa iti spuna si nu o faca ca sa te raneasca, doar sa iti deschida ochii, sa nu te lase sa derapezi.

Doare cand persoana iubita te critica? La fel de tare a durut  cand tu ai dezamagit-o.

El sau ea si-a pierdut aureola de sfant?Poate piedestalul pe care ochii tai indragostiti l-au/ sau au urcat-o  a fost prea inalt si prea subred. Si in locul cuvintelor de alint vin cuvintele grele, jignirile? Daca dai frau liber stropilor de noroi va urma o avalansa de mizerie pe care n-o sa o mai poti stavili .Si un alt suvoi de noroi te va lovi din partea celuilalt. Poate si o palma, poate si un pumn…Furia, odata dezlantuita, e greu de controlat. Multa iubire se transforma in multa ura, esti murdarit de ce auzi dar si de ce spui, ajungi sa te rusinezi de vorbele si faptele tale.Cum a putut? Cum am putut?…

De ce toate astea? Pentru ca n-ai avut maturitatea si intelepciunea de a te da un pas in spate si a privi realitate intr-un mod cat mai obiectiv, ai lasat mai intai idealurile si apoi frustarile sa te copleseasca.Si pentru ca n-ai stiut sa pui capat unei relatii pe care simteai ca nu ti-o mai doresti, ca nu ti se potriveste. Sa spui doar „Adio” si sa pui in sertarul cu amintiri lucrurile frumoase care v-au tinut alaturi si sa nu lasi sa se risipeasca totul intr-un razboi degenerat al orgoliilor.

Unde orgoliu e, dragoste nu poate fi!

La icoane te uiti cu evlavie, oricat de prost ar fi pictate; la oameni te uiti cu ratiune, oricat de aproape ti-ar fi!

Si cand dai gres inveti din greseala , te ridici si mergi mai departe.Fiecare pe alt drum…

28 responses »

  1. Asta imi place la francezi. Daca treaba in cuplu merge struna, e bine. Daca apar nelinisti, de comun acord o iau fiecare pe alt drum. Nu pierd ani cu asteptarea, cu amagirea, cu speranta. Spun Adio! si-si continua viata.
    Orgoliul, alaturi de gelozie, sunt 2 mari factori care rod relatiile. Orgoliul e de fapt ceva opus dragostei. De asta nu merge.

    • Francezii au descoperit cat de scurta si pretioasa e viata, nu se risipesc carpind iluzii. Decat doi oameni nefericiti impreuna mai bine doi fericiti separat! Asta pana apar copiii, ca atunci datele problemei se schimba, nu e usor sa le strici lor viitorul numai fiindca tu te-ai plictisit langa cineva, atunci trebuie sa inveti convietuirea decenta.

    • Pe cat de indulgenti suntem cu defectele prietenilor sau iubitilor, pe atat de intransigenti devenim cand simtim ca ne-am sau ne-au inselat!Nu era mai corect sa fim exigenti inainte ca raul sa se intample si sa continuam o prietenie frumoasa si cu fair-play?
      Bun venit in casa mea!

  2. Nu stiu, niciodata nu asa ajunge la asa ceva. Nu sunt omul care sa se certe. Prefer sa pierd eu decat sa arunc cu vorbe grele pe care a doua zi le-as regreta. Nu pot.
    Deci..nu stiu altii cum sunt…dar eu nu-s asa…
    Dar stiu cazuri.

    • NIci eu nu sunt certareata, mi se pare o pierdere de timp si energie sa arunci cu vorbe, sa te duelezi in injurii. Eu spun ce am de spus, pe scurt, intorc spatele si plec. ASta spre dezamagirea celor cu samanta de scandal carora le rapesc placerea de a face clabuci la gura.:) De cate ori m-am despartit de cineva am facut-o decent, chiar cu reverenta, sa nu-i dau nici macar satisfactia de a ma uri!

  3. Aoleu, ce m-ai atins la punctul sensibil…parca descriai exact ce mi s-a intamplat in ultima mea relatie cu o corporatie de a trebuit sa ne despartim, si zau daca nu a ajuns la nivel patologic, de si acum mi-e cam jena ca nu m-am comportat mai demn si mai distant, si m-am intrebat asa emotional imatur si chiar pattetic o vreme, „vai, dar cum a putut ? vai, dar cum am putut si eu ?” Zau, a fost mai rau decat atunci cand m-am despartit de Eric, o persoana simpla, ca atunci dooar mi-am zis scurt, „ce dobitoc am fost ca nu am ascultat de maam, tata, plus si unchiul, care toti imi voiau binele, nu ca am de gand sa ii ascult in vreo viitooare relatie sentimentala, dar macar bine ca am luat nota ca totusi au avut dreptate”….si uite, desi sfaturile lor plus acest fel de comportament realtiv demn de asumare de responsibilitate personala din partea mea s-ar fi potrivit chiar bine si in relatia mea cu corporatia respectiva, totusi in fata ei nu am reusit sa ma comport la fel de demn, si chestia asta inca ma roade, cum de naiba m-am putut eu lasa afectat asa emotional de o corporatie mai mult decat in relatia me acu un om individual ff sexy si iubit de mine la vremea respectiva ? Zau daca nu sunt total pe dos de cum ar trebui sa fiu !! Insa morala este ca totusi e bine sa ascultam de parintii nostri care ne vor binele atat in ceea ce priveste pierderea iluziilor in relatiile noastre intime personale cu alti semeni, cat si pierderea iluziilor in realtiile noastre cu alte entitati juridice de tip firme si companii si corporatii…desi stiu ca ff multi din noi nu o vom face niciodata.

    • In razboiul cu o corporatie poate te-si simtit depasit numeric, ai simtit ca trebuie sa ai o riposta mai ferma sa-i poti ingenuchia. Dar in „lupta corp la corp” , adica fata infata cu un singur adversar, mai ales fost iubit, e total neprofitabil sa fii agrsiv si mitocan, iti murdaresti toate amintirile frumoase, mereu momentul despartirii va iesi la suprafata ca undelemnul.Ca te desparti de cineva e greu dar sa-ti ingropi si trecutul frumos impreuna e si mai greu.
      Cati copiii stii tu sa asculte de parinti in totalitate? si apoi fiecare are dreptul sa invete din propriile greseli!

  4. E foarte foarte greu cateodata sa ne amintim la nervi de tot ceea ce apreciem la persoana de langa noi dar pana la urma asta e medicamentul in orice cuplu.
    Fiecare avem parti bune si rele.

      • Si eu cred asta . Dar , e un pas inainte sa constientizam cat de greu e sa iubim cu adevarat pe cineva!
        Dupa ce trece focul din asternuturi

    • Pai daca ar fi mereu asa nici nu ne-ar mai trebui coafor, am tine-o intr-o paruiala generala!Avem asa putine lucruri si amintiri frumoase incat eu nu vreau sa le risipesc sau sa le murdaresc.

  5. din pacate, in multe relatii incercam si toleram amagindu-ne. Punctul despartirii e deja prea incarcat de regrete si frustrari – cred ca de aici izbucnirea de final, certurile grele: lucrurile inghitite si ascunse mocnesc.

    • Nu avem curajul de a spune in fata ce ne deranjeaza, suportam in tacere, toleram din ce in ce mai greu si intr-o zi explodam dintr-un fleac, un lucru minor.Dar nu-i acela motivul, e doar scanteia ce aprinde butoiul de pulbere pe care stam de multa vreme…

    • Și cum mie îmi lipsește înțelepciunea zilele astea, mai bine nu mai spun nimic🙂 Adică s-ar putea să fiu de acord cu Adelina, cu mențiunea că toți membrii unui cuplu trebuie să facă echilibristică pe aceeași sârmă

      • Tocmai aici e arta! ca sarma e subtire, vibreaza la orice zdruncinare si cand unul se dezechilibreaza il darama si pe celalalt! Greu sa contrabalansezi…

  6. Orice om simte sau ar trebui sa simta momentul in care relatia a murit, cand nu se mai poate face nimic pentru a o resuscita. In acel moment ar trebui sa plecam, fara tipete, fara isterie, fara regrete. Dar cel mai bine ar fi sa ne respectam si iubim partenerul ca la inceput, pentru a nu ajunge la despartiri.

    • De simtit cred ca simte dar nu recunoaste din orgoliu, cel mai adesea asteapta sa-l prinda pe celalalt pe picior gresit ca sa aiba cui arunca reprosuri. Am vazut putine despartiri amiabile, din pacate.

      • cred ca sunt mai mult factori aici, si presiunea din exterior, si idei preconcepute, bine infiripate din copilarie „sa aiba si copilul un tata”, „femeia sa indure”, „ce daca o amanta, tot la sotie sa se intoarca” ,”te bate asa rau de il lasi?”, „hai ca nu e betiv! ca alalalt”, adaug cazurile de dependenta, psihica, financiara, de faptul ca societatea romaneasca nu da sanse mari unei femei singure cu copii, etc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s