Intre profesie si pasiune

Standard

intrebareProvocare de la Rudolph(ca nu pot sa-i zic leapsa):

Ce activitate sau hobby am desfasurat eu mai mult de un an si cu ce m-am ales(asta tradus pe scurt, ca el dezvolta subiectul pana uiti ce te-a intrebat!)?

Am avut o singura profesie in viata mea si o practic de vreo 28 de ani, cu mici intreruperi: sunt asistenta medicala de neonatologie.Nu o fac nici din vocatie, poate nici cu multa pricepere dar asa a fost sa fie, platesc pretul unei incapatanari adolescentine cand am hotarat sa fac asta ca sa-mi arat independenta fata de parintii mei care credeau ca voi face cu totul altceva. Ce am invatat? Cat de firava e puntea care leaga viata de moarte, cata nevoie ai de un zambet si o vorba buna atunci cand suferi si esti disperat si ca oricand pot sa fiu si eu pe un pat de spital si nu mi-ar placea sa fiu tratata cu aroganta sau indiferenta.

Asta e, sunt saraca in experiente profesionale multiple, nu sunt policalificata! Da, am regretul ca n-am facut altceva, ca nu mi-am cautat si urmat vocatia. Cred ca Dumnezeu da fiecaruia un har, un talent si e pacat sa nu-l valorifici sau sa-l risipesti. Poate ca Dumnezeu ma va ierta ca nu i-am urmat indemnul si am ramas cantonata in meseria asta cand el ma trimesese poate cu alt scop…

Hobby? Nimic spectaculos, nimc ce poate fi pus la panoul de onoare:lecturi ciudate, ingrijit animalute, ceva goblen,ceva jocuri pe calculator, ceva mazgaleli cu rima sau fara si multa visare…Banal.

A doua intrebare se referea la activitati sau hobbyuri in care n-am fost niciodata implicata dar pe care mi le-as dori. Aici e mai simplu. In teorie simplu, ca in practica e greu spre imposibil!:))

Imi doresc sa fac voluntariat la un adapost pentru animale, astept sa se dechida unul in zona.

Imi doresc sa scriu o carte.

Imi doream sa-mi fac o casa dupa planurile mele si tot de mine decorata; stiu exact si unde trebuie sa fie instalatiile de apa si ce culoare vor avea perdelele dar n-o voi construi niciodata.E bine si in cea in care stau, e locul meu de refugiu, lumea mea condensata intre patru pereti…

Imi doresc sa vad lumea.Lumea pe care am vazut-o pana acum se intinde de la Suceava la Caracal si de la Sapanta la Vama Veche cu o usoara extensie pana la Varna.Dar ma uit des pe atlas…

Am venit pe lume probabil findca altcineva a refuzat sa vina ; am intrat in teren fiindca arbitrul a strigat numarul meu de pe tricou.N-am ales eu sa vin si nici n-am prea stiut sa aleg cum sa traiesc.Dar sigur se putea mai rau!:))

La punctul trei, bine ca e facultativ, ca nu stiam ce sa raspund.:)

Atat! Cum spuneam…banal!

Mai vrea cineva sa se spovedeasca?:))

 

Anunțuri

22 de răspunsuri »

  1. Sunt convins ca mulți din foștii tai pacienti au văzut daruire si talent acolo unde tu vezi mai degrabă rutina si banalitate. Hai sa-ți povestesc o istorioara numai pt tine.
    Un somer din branșa ta, aici in Suedia, îi povestea unui reporter despre demersurile lui de a-si găsi o slujba. I-a insirat toate locurile unde a căutat si câte cerereri a făcut… Pana intr-o buna zi, o instituție s-a arătat interesata de calificarile lui. Omul a contactat-o pe funcționara de la cadre care l-a asigurat ca era vorba de un loc de munca atractiv: „E o munca interesantă, creativa, stimulatoare…”
    – Asa, mi-a descris-o persoana respectiva, a explicat omul reporterului.
    – Si tu ai crezut-o!
    – Am crezut-o, ce era sa fac!?
    – Ai fost convins ca era vorba de o munca interesantă, atractiva, stimulatoare…
    – Da!
    – Si in realitate ce-ai găsit?
    – O grămadă de pacienti care nu se mai terminau!

    • Multumesc de ridicarea moralului.Candva credeam si eu ca pacientii nu se mai termina si ca ambulantele merg in convoi, vin toate spre mine.Recordul meu profesional e de 5 nasteri(2 cezariene si 3 normale) intr-o ora.Eram un fel de Speedy Gonzales.Acum au cam intrat berzele in somaj.Dar inca e interesant, creativ si stimulator!:))Daca exista macar un singur copil care traieste fiindca eu n-am plecat in jurul lumii si nici n-am stat sa scriu carti, e bine, nu m-am risipit fara rost…

    • @Daniel: chiar exista o asa aglomeratie reala de pacienti per lucrator sanitar in Suedia ? Ca in Norvegia raportul pare a fi invers, plus cu majoritatea din acei lucratori tinzand catre posturi de management din cauza ca tot li se pare ca au prea multi pacienti ! Intreb deoarece am cam inceput si eu sa-mi dau seama despre diferentele culturale intra-scandinave, desi recunosc ca uneori ma prefac ca nu stiu despre ele si utilizez cuvantul Scandinavia asa in bloc ca sa enervez pe unii care si ei ma enerveaza !! (mai mult in real life, nu on-line, ca totusi nu sunt troll !)

  2. Ai cam „pus caruta inaintea cailor” … adica insiri mai multe dorinte, dar nu si pe cea care ti le poate indeplini pe toate, toate : sa castigi premiul cel mare la Loto !

    Muncesc – butonez, fac ceea ce imi place. Uneori „dau pe-afara”, alteori ma si mir cum se face de fac atat de putin. Dar, una peste alta, fac ceea ce imi place si trag sa fac si mai bine ceea ce fac bine – chiar sunt pasionat de ceea ce fac. In general nu am facut mofturi – trebuie sa imi castig existenta si, din acest punct de vedere, consider ca nu exista munca „umilitoare”. Am gasit in tot ceea ce am facut cate ceva care sa ma motiveze sau, cand a fost cazul, m-am motivat eu singur.

    In rest … nu sunt policalificat, dar am cam facut … am scris cate ceva, am decorat cate ceva, am cumparat si vandut cate ceva frumos, am reparat cate ceva, am construit cate ceva, totul fara fuşăreală – daca stii si poti, te bagi, daca nu, stai deoparte. Am vazut o mica parte din lume, mica, dar nu tin sa o vad pe toata – nu tin sa fiu surprins, socat, privilegiat, nu astept sa cad in extaz cu gura cascata, vreau doar sa ma simt bine si daca am gasit un loc, il „batatoresc” zdravan. Asta nu inseamna ca nu am spirit de aventura – am, dar imi lipseste dramul de nebunie care ar face din mine un explorator. Dar totusi “explorez” : intr-un oras pe care nu il cunosc ma sui in tramvai (autobuz, etc.) si merg cap – cap fara sa stiu de locurile respective. casc ochii, urechile si mintea.

    Dorinte de viitor ? Sa “merg” pe acelasi drum si nu cu capul in pamant. Si sa castig la Loto premiul cel mare. Si nu odata cu tine ! Ca nu am de gand sa-l impart din prima … mai intai imi “achit” alea-alea si din ceea ce mai ramane, mai vad (eu ma gandesc la un azil pentru batrani).

    Ca sa te copiez cu „terenu'” (a facut-o, el, ditamai prim-ministrul, ce sa ceri de la un biet alegator ?) am intrat in teren, dar daca tot sunt aici, vreau sa joc cat mai bine, nu ca sa ma aclame tribunele si peluzele, ci pentru ca poate voi mai fi convocat la lot :)).

    • Ca am vorbit, da’ n-am raspuns …
      1) Sport – autodepasire; forta gandul este mai puternica decat forta fizicului, dar este mai lenta – combina-le.
      2) Nu pot sa ma astept la ceva atat de concret (invatat sau asimilat ca ajutor in viata) de la ceva atat de abstract (o activitate in care nu am experienta) – ar insemna sa fabulez, sa raman „la suprafata” … Mai intai practic o activitate si asta imi deschide „usa” intelegerii dincolo de aparente.
      3) Habar nu am. Cum spuneam, nu tin neaparat sa fiu surprins, socat 🙂

    • Ma bucur cand vad cati oameni normali sunt in jur. Incepusem sa am complexe, ca numai eu n-am dat lovitura in viata, n-am urcat pe podium.Lumea asta mare poate sa ma mai astepte, intr-o viata -doua tot o sa o vizitez.Cat despre loto…tu mai si joci sau numai speri?:))
      Data viitoare nu stiu daca vom fi convocati in aceeasi echipa dar sigur vom sta pe aceeasi banca de rezerve!

  3. Păi o carieră reală este o carieră reală, iar cariera din vis o îmbunătăţeşte până la urmă pe cea reală. Amândouă sunt la fel de importante, în final. Îmi place cum ai scris.

  4. Cred ca ai si pasiune pentru meseria ta ca altfel nu cred ca puteai sa stai acolo 28 de ani 🙂 Asa ca eu zic ca e ok si ca trebuie sa fii mai mult decat multumita. Nu pot sa imi imaginez cum trebuie sa fie sa vezi zilnic fericirea aia a mamei cand isi vede copilul pentru prima data…fericirea aia e ceva sublom si absolut. 🙂

  5. Nu am azi dispoziție de spovedit 🙂
    În orice meserie sunt bune și rele, dar când mă gândesc la neonatologie, nu știu de ce, da-mi vine să zâmbesc larg, ca o draperie trasă

    • Uite , acum realizez ca lucrez in singura sectie dintr-un spital unde nu e vorba de boala si suferinta inutila ci de viata si bucurie!Parca e mai mult templu decat spital.Doar ca aici trebuie sa te cracanezi pe altar…:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s