Lacrima de clovn

Standard

claunSigur l-ati vazut la circ cand erati mici! Cand il vedeati intrand in arena cu pantofii lui mari , cu nasul rosu si zambetul pictat larg pana la urechi izbucneati in ras imediat.Era el, claovnul!Caraghiosul!

Haine pestrite, fata vopsita vesel si o explozie de giumbuslucuri fac parte din recuzita lui. El ne aduce bucurie.Menirea lui e sa starga tristetile, sa ridice poveri de pe suflet. Dar daca va uitati mai atent o sa vedeti o lacrima pictata in coltul ochiului.Ea camufleaza o lacrima adevarata care nu trebuie sa straluceasca peste zambetul larg.

Clovnul nu e o fiinta fericita! Dar nefericirea lui nu conteaza, nimeni nu vrea sa o vada.Nici sa o ghiceasca.El vegheaza peste fericirea celorlalti.

Clovnul nu e o fiinta ipocrita! El nu minte,doar camufleaza. Nu vrea sa para altfel decat e, trebuie sa fie altfel decat simte.El n-are dreptul la nefericire. Si regii aveau la curte un clovn, un nebun. Si rolul lui nu era doar de a-i amuza pe curteni cu mersul sleampat si cocoasa lui, el era cel mai cinstit consilier. Pacaleste cu zambetul dar nu minte cu vorba si nimeni nu se poate supara pe el.Cum sa te superi pe cel ce te zgaltaie cand, somnambul fiind, esti pe marginea prapastiei, la un pas de prabusire?

Clovnul e un placebo! Nu te poate insanatosi, dar te poate face sa uiti durerea pentru cateva clipe.Ai zambit cand pe el l-au strans pantofii scofalciti? Asa si trebuie!Tu fii vesel, va suspina el si pentru tine…

Nu-l compatimiti pe clovn, asa a ales el sa traiasca, cu masca fericirii impregnata adanc pe fata! Lacrima pictata poate e falsa, dar lacrima adevarata sfaraie pe inima incinsa, nimeni n-o aude.Si nici nu-l aplaudati, nu vrea sa fie vedeta! Radeti de el sau macar zambiti! Doar zambetul vostru ii da puterea sa traiasca si ziua de maine…

31 responses »

  1. În primă instanţă îmi amintesc doar că m-a speriat teribil un astfel de clovn. Probabil că eram prea mic, posibil să fi fost realmente un clovn urât, amărăştean al vreunui circ sărăcăcios, amintirile nu sunt foarte exacte dar ştiu (mai corect este mi s-a spus când am crescut, deşi vag îmi amintesc şi eu câte ceva) că m-am pus pe bocit şi nu m-am oprit până ce nu am părăsit arena circului. Ulterior, faţa lor mi-a indus un puternic sentiment de tristeţe profundă. Aşa că nu mi-au plăcut niciodată. Deloc.

    • Cei mai multi copii se inteleg bine cu clovnii,le e mai accesibila mimica lor schimonosita decat mimica sobra si inteligenta a celorlalti adulti. Si ce copil nu si-a pictat macar odata fata cu rujul mamei?

  2. Prefer gadiatorii…., ăia chiar mureau spre deliciul publicului…😉
    Acu’ lăsând gluma, de unde ţi-a venit inspiraţia, ai cumva o ziua dintr-aceea în care trebuie să zâmbeşti „circular”, cu gura până la urechi deşi simţi taman contrariul… Îmi par triste rândurile tale de aceea te-am întrebat. Triste şi adânci d.p.d.v. al mesajului, da’ faine🙂

  3. Interesante reflecţiile tale. Le-am asociat cu paginile lui Petru Creţia despre August prostul, citite pe vremea când eram la liceu. Amândouă m-au dus cu gândul la o scenă din „Clovnii” lui Felinii, când, la un spectacol de circ, două personaje se munceau să bată un cui cu un ciocan. Unul ţinea cuiul iar celălalt ciocanul. Bineânţeles că insul cu ciocanul, în loc să nimerească cuiul îl lovea peste deget pe partenerul său. Acela, la rândul lui, se spărgea de râs de neândemânarea colegului şi arăta publicului, ca dovadă, un deget cu o umflătură enormă apărută instantaneu. Nu ştiai dacă să râzi sau să-l compătimeşti pe cel astfel „accidentat”. (Uite ce asociaţii de idei mi-ai stârnit! Mă bucur pentru asta.)

    • Nu m-am gandit si la degetele strivite, sau poate m-am gandit cand am zis de pantofii care-l strang.:)
      Poate chiar e rasul o terapie, o anesteziere a durerii.Doar ca atunci cand publicul pleaca nu stiu cine mai rade de un deget umflat…

  4. @”asa a ales el sa traiasca, cu masca fericirii impregnata adanc pe fata!” – da, masca fericirii, adica o fatzada, o aparentza… se pare ca (mai) toti clowns-ii sunt extrem de tristi dupa ce-si dau masca jos…
    – – –
    Un weekend senin si vesel, Adelina!🙂

    • Daca esti trist dar faci lumea sa rada esti clovn.Daca esti vesel si faci lumea sa rada esti comic.Cine e mai mare artist ? Cine e mai ipocrit? Nici nu conteaza. important e ca lumea rade!

    • Multora ne e frica sa zambim si cand chiar suntem fericiti; parca n-am vrea sa-i ofensam pe cei nefericiti cu bucuria noastra.Asa-i ca sunt din ce in ce mai multe zambete pe strada? Si din ce in ce mai multe ranjete dupa perdele…

    • Cand eram mica credeam ca clovnii sunt prosti, asta era singurul motiv pentru ii simpatizam, ca paream eu mai isteata.:) Dar acum, la maturitate, ma gandesc mai mult la dramele din spatele zambetului vopsit.Nu avem toti zile in care suntem clovni pentru a-i insenina pe altii?

  5. Aveam doua bucurii la Circ (de fapt trei !) – clovnul, dresura de elefanti si vata de zahar (dar asta nu-i numar de circ). Zambind pana la urechi, impiedicati, zgomotosi cu trompeţeala in loc de cuvinte, cu botosii ala interminabili si scalciati, hainele alea super-xxl cu buzunare din care scoteau tot felul de obiecte cate si mai cate, ca dintr-un sac fara fund – distractie mare, ei tristi, lumea radea cu pofta. Eram copil.

    Acum nu mai sunt copil, vad alti clovni, tot zambind pana la urechi, tot impiedicati, tot zgomotosi cu trompeţeala in loc sa vorbeasca. Singura diferenta este ca hainele le vin ca turnate (deh, Armani, Ralph Lauren, Calvin Kleine) iar buzunarele, tot fara fund, nu mai sunt burdusite cu fluiere, claxoane si viori ci cu fabrici, combinate, banci. Si nu se scoate nimic din buzunare, se burduseste incontinuu … si mai este o diferenta : acum ei rad cu pofta si lumea este trista.

    Era mai bine cand eram copil, vedeam altfel lucrurile.

    • Clovnii de azi iti iau pofta de viata si nu-ti lasa decat vata de zahar.Observi ca si vata asta e ca o himera? E mare, umflata, apetisanta, crezi ca vei manca multa vreme din ea dar imediat ti se lipeste de degete, se topeste, te murdareste la gura si…dispare! Pana sa o savurezi si sa te saturi ai ramas doar cu batul in mana.Cred ca s-ar putea scrie un articol si despre simbolistica vatei de zahar!
      Clar era mai bine cand eram copii, nu degeaba se zice „fericiti cei saraci cu duhul”.Duhul nostru inocent(sa nu-i spun sarac) se bucura de saracia peticita a clovnului.Acum vedem numai peticele…

  6. Nu-mi plac clovnii, ba chiar îmi dau un pic de teamă pt că masca aia e impersonală, falsă, exagerată şi ascunde faţa omului. Mimica feţei celui care îţi vorbeşte e foarte importantă pentru a primi mesajul.

    • Acu, daca stai sa gandesti la rece pot fi si clovni care sa-ti infiga un cutit in inima cu acelasi zambet pictat pe fata. Eu ma refeream doar la cei care isi ascund tristetea sub farduri, nu la cei care poarta zambetul vopsit ca pe o cagula de infractor.Sunt in filme o gramada de clovni care jefuiesc banci.

  7. Eu am devenit curios oare cand s-a nascut conceptia despre clovni ca fiind personaje posibil triste in loc de jucause gen jester, „nebun”, sau chiar mai „horror” mai recente, (ca uite, de ex bloggerii Vladen si Kadia, sot sotie, care mai comenteaza pe blogul Vienela au zis amadoii recent ca nu pot suferi clovnii, avand sentimente probabil de tip horror/dezgust fata de ei, o posibil numita neoficial coulrofobie, cuvant care etimologic de fapt vine de la cei ce mergeau pe catalige in Grecia antica si amuzau dar si speriau un pic lumea).

    Asa ca am facut ceva research si am aflat ca e posibil sa fi fost chiar ff recent, de sec 19, artistii simbolisti fiind raspunzatori mai mult pt asta, ei incepanda sa vada personajul Pierrot anterior din Commedia dell’ Arte, care fusese de cel putin 200 de ani un fel de bufon in general naiv, etern indragostit de Colombina, incet incet devenind un suflet trist de „prea multa sensibilitate”. Dej achiar dinainte de simbolisti, dl Theophile Gautier, un romantic clasic (totusi oarecum precursor al simbolismului si decadentismului si modernismului ulterior), incepuse sa vada in Pierrot nu un naiv nebun oarecum ridicol, ci un posibil om care se zbate post-revolutionar (francez) sa isi gaseasca si el locul in acea burghezie, si e cam greu, dupa cum probabil e greu si in Romania post-revolutionara de azi, desi in alt fel poate. In Commedia dell’Arte mai era un personaj posibil clovnesc de alt gen, Arlecchino, chiar mai rautacios, care chiar dadea cu bastonul pe spinarea altor personaje, si de la el s-a si dezvoltat ideea de comedie de gag slapstick, si poate ca tot de la el ulterior s-a ivit si mitul clovnului de tip horror mai recent.

    Iata si un scurt documentar in lb engleza in care 3 clovni vorbesc despre ei insisi, ca sunt clovni oarecum diferiti, cu caractere diferite (desigur atat ca om individual, dar si ca personaj de scena) si despre mitul tristetii clovnilor: http://www.pbs.org/opb/circus/video/sad-clown-myth/

    • Ei, nu cred ca totusi chiar totul e proiectie, uneori mai apar si gropi si felinare in calea noastra si cadem direct in ele sau ne izbim cu nasul de ele (cel putin mie asta mi s-a mai intmaplat, mergand asa visator pe strada gandindu-ma la diverse proiectii in mod proiectiv) ! Dar chiar si in legatura cu alti semeni oameni, unii chiar sunt natarai sau prosti, desigur, nu doar ne inchipuim noi ca sunt sau ca nu sunt (tot din experienta personala zic asta, deoarece mie mi se intampla inversul mai des, adica unii chiar sa ma creada chiar mai inteligent decat sunt, si ulterior sa se simta chiar dezamagiti, cand iese la iveala cat de mediocru sau chiar sub-mediocru in anumite domenii sunt, desi eu incerc sa le zic de la inceput sa nu isi faca iluzii, dar ei cu proiectiile lor in cap…ce naiba poti sa le faci ?!)

      • Rudolph, dacă ne-am fi născut amibe și nu oameni, nu am fi avut discuția asta despre felinare și oameni care te supraapreciază, nu?
        Tot ce putem percepe se datorează creierului nostru, la asta mă refeream😀

  8. Nici mie nu-mi plac clovnii…de fapt absolut nimic din ceea ce inseamna circul. In schimb, tata e fascinat de circ…si mereu mi s-a parut ca e ca un copil…unul mare…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s