Recunostinta

Standard

gospodinaDin cand in cand e bine sa fim generosi si sa nu ne sfiim sa ne aratam recunostinta pentru lucrurile minunate din viata noastra.

Asa ca azi am sa multumesc si eu pentru doua lucruri care mi-au usurat si bucurat viata: multumesc public celor care au inventat ciocolata si lenjeria de pat creponata care nu trebuie calcata!

Nu cred ca exista corvoada mai mare in viata unei femei decat sa calce un cearsaf -plic apretat mare cat un islaz comunal pe o masa de calcat de latimea  unui pachet de biscuiti. Si dupa ce ca muncesti ca un sclav pe plantatie sa te mai gandesti ca la cinci minute dupa ce-l vei aseza pe pat va veni cineva si il va sifona!

Azi m-au napadit amintirile.Cum era in vremurile ceausiste, fara masina de spalat si cu program de apa calda doar doua ore pe saptamana? Va mai amintiti? Sa faci intai baie in cada cu spume(facute cu sampon de urzici, ca spumant de baie inca nu aflasem sa exista) si apoi sa umpli iar cada si sa te apuci sa speli lenjeria e pat la mana pana te treceau toate naduselile si te imputeai la loc? Sau sa speli intai rufele si apoi, cand sa te relaxezi si tu in jacuzzi (daca ai avut fasole la pranz!) , sa descoperi ca s-a terminat programul de apa calda, deci esti nevoit sa te speli cu ibricul?

Eii, ce vremuri… Intai faceam julituri la degete de la frecat rufele cu detergent „Perlan”, de-ala jumate Tix de vase jumate soda si cu aroma de sobolan inecat. Apoi trei clatiri si un stors prin rasucire pana trosneau si cusaturile hainelor si articulatiile mele. Apoi apretarea cu aracet diluat sau amidon pana ce imi stateau halatele albe ca tabla de pe un cuirasat german, parca ma imbracam in armura, gata de turnir nu de serviciu…Si parfumarea rufelor? Ori pe baza de sapun Fa cumparat de la vaporeni si indesat prin sifonier printre rufe, ori prin stropire cu apa de colonie cu miros de levantica.:))

O intreaga epopee spalatul rufelor  si mai ales calcatul rufelor! Acum? Suprema boierie! Inghesui rufele in masina, pui detergenti  , inalbitori, scotatori de pete, anticalcare, balsamuri, atingi butonul si… savurezi o ciocolata cat timp spala Maritza!Maritza cea cu sase simturi, desigur!

Apoi, cu glicemia rasfatata, intinzi rufele pe sarma cat sa le ia soarele suplimentul de apa dar nu si de culoare si mai savurezi o ciocolata. Ca daca cineva s-a straduit s-o inventeze trebuie cineva sa se straduie s-o si consume, nu? Cand lenjeria s-a zvantat bine o iei de pe sarma, mirosind a levantica sau portocale dupa gust, o impachetezi frumos si o pui in dulap. Si -cu satisfactia muncii indeplinite-mai consumi o ultima ciocolata!

Deci sa-i dea Dumnezeu sanatate cui a inventat minunatie de ciocolata si minunatie de lenjerie care nu se apreteaza si nu se calca! Un singur inpediment in toata aceasta satisfatie: Ingrasa!

 

43 responses »

  1. Exact la problema supraponderabilitatii mă gândeam si eu, Adelina! Oamenii erau între-adevăr mai slabi, si probabil mai fericiti in sanul familiilor,

  2. Ce de amintiri ai , Adelina!😀 Le-ai trezit si pe ale mele…erau pitite in coltul din stanga al capatanii mele patrate….dar nah , ai reusit sa le scoti de acolo , de la naftalina!
    Postul asta seamana cu o oda in memoria inventatorului masinii de spalat automate….si , bineinteles , inventatorului ciocolatei😀

    • Nu stiu voi, dar mie, si scutecele de unica folosinta mi se par o maaare inventie🙂 Nici nu vreau sa ma gandesc cat slabea(si la propriu, si la figurat), proaspata mamica, in primele luni ale copilului, tot spaland/albind/fierband/calcand la scutece … Acum, e adevarat ca poluam planeta cu ele, dar pana la urma tot trebuie sa murim de ceva🙂

      • 😆 , eu am apucat combinatia de scutece de unica folosinta cu scutece de bumbac mentionate de tine!😀
        Deci da…tot tre’ sa murim de ceva😆

  3. Îmi amintesc toate aceste detalii si sunt si acum recunoscator celei care atunci nici nu-i trecea prin cap ca o asemenea ocupatia putea sa-i revină la fel de bine si bărbatului. Era prin 1984, anul cand mi-am luat lumea-n cap si m-am dus încotro am văzut cu ochii. Eu si pt asta multumesc sortii… ca n-am fost împușcat la granița.

  4. M-ai facut sa imi amintesc de o prietena care,din cauza programului acela „lung”de apa calda, incalzea apa pe aragaz ca noi toti.dar,intr-o zi,a fost neatenta,s-a impiedicat de pragul baii cu oala de apa clocotita in brate, si aceasta s-a rasturnat pe picioarele ei. Tin minte ca a stat mai bine de o luna in spital si a suferit ingrozitor.
    Asa ca mai bine mai grasute,dar cu pielea intreaga.

    • Stiu cum era cu incalzitul oalelor de apa pe aragaz si cat de repede se termina butelia pe care apoi te chinuiai s-o umpli.Ce vremuri absurde am trait si noi! cei tineri nu cred ca isi pot imagina.

      • Ba uite ca eu sunt tanara dar stiu🙂 Dar cred ca te refereai la si mai tineri🙂
        Inca mi-o amintesc pe mama, cum statea, o data pe sapt, cu orele, aplecata peste cada de rufe. Mai tarziu a aparut si masina de spalat, dar model simplu, te scutea de frecatul maxim (programul principal, cuum ar fi🙂 ) prespalatul, storsul si clatitul tot tu le faceai.
        Ea numea actiunea „cantat la pian”, niciodata nu am inteles de ce, dar asa spunea celor care o sunau si o „deranjau” iin timpul procesului🙂 Eu eram prea mica pt a o ajuta, dar ii tineam de urat, ca dura muuult, iar mie mi se parea fascinant ce facea ea acolo🙂 Cand am mai crescut, au aparut masinile smechere. Dar tot imi amintesc cum imi spalam singura blugii, in cada, cu peria si sapun de casa, chiar si la liceu, nu mai stiu de ce nu-i bagam la masina🙂
        Si apropo de chestii nasoale legate de ape fierbinti: frate-miu avea vreo doi ani, cand a scapat singur in baie, in timp ce aveam masina de spalat in functiune (prima, cea simpla), si a tras de furtunul prin care se golea apa, din masina de spalat, la … scurgerea din podea. Si s-a umplut de bucuri, cred ca mai are si acum semne pe picioare, desi au trecut peste 20 de ani.
        Bine … fara nici o legatura cu tine, dar nici personalul medical nu l-a ajutat. A stat internat cateva zile, in care ii dadeau cu nu’s cerema, il pansau, iar la tura urmatoare (de 3 ori pe zi) ii smulgeau pansamentul, cu coaja cu tot, ca se lipea, evident, il dadeau iar cu crema si il pansau la loc. A iesit mama verde din spital, a zis ca le da foc. L-am reparat in cateva saptqamani, tinandu-l tot timpul dezbracat si spalat/uns cu „babisme”.

      • E adevarat, in pricipiu arsurle nu se panseaza decat daca se suprainfecteaza, alfel e mai bine sale lasi desfacute, se cicatrieaza mult mai repede.Ca si bontul ombilical pe care nu stiu de ce il oblojim sub atatea comprese care se uda de la pipilica(mai ales la baieti, care fac cu bolta) si apoi sta murat; eu prefer o compresa sterila uscata, cat sa nu se lipeasca de pampers si atat!Dar fiecare cu stilul si invatatura lui…

  5. Nu-ti spun prin ce chinuri treceam eu cand trebuia sa spal, iar pentru hainele mari, geaca, cearceafuri, perdele…etc trebuia sa caut femeie care sa le poata spala ca eu cand erau ude nici nu le puteam ridica de grele ce erau, si spalatorese nu gaseam… si traiam o drama practic noroc cu prietenii care mi-au cumparat masina de spalat, practic am simtit ca traiesc o noua viata, fara griji !😀😀

    • Iti dai seama ca masina de spalat e singurul obiect electrocasnic care munceste singur si nesupravegheat? Minunata inventie, trebuie sa fim recunoscatori si celui care a adus-o in viata noastra.Iar pentru tine cred ca e un fel de a treia mana.

  6. Eram destul de mica la vremea aia dar imi aduc aminte cum spala mama rufe cu o masina din aia care mai mult le invartea decat le spala. Apoi le limpezea in cada cu curu’ in sus. Ea, nu cada. Apoi le storcea nu stiu cum ca are maini cat un copil (si eu am mostenit-o, decat sa ma pui sa storc o tzopala mai bine ma omori)…Nu apreta nimic, si nici nu calca asternuturi pe principiul „bagi curu’ in ele si se sifoneaza, pentru ce sa le calci, nu vezi sa dormi in ele necalcate?” :))))

    • Ce e aia „tzopala’?:))
      Cand am faiantat baia am avut un mester foarte destept care mi-a facut un fel de nisa sub cada, cat sa pot tine picioarele cat mai lipite de ea, sa nu ma aplec prea mult in fata , sa pot clati rufele cat mai „ergonomic”.;))Si am vazut la tara cum se pun rufele pe sarma nestoarse si perfect intinse sa nu mai necesite calcare. Romanul e destept, domle!

      • Ahaaaaa … deci la asta folosesc cele doua gauri de sub cada, pe care le-am vazut la soacra-mea, n-am stiut niciodata :))
        Mama avea o cada cocotata pe „picioare”, cu gol dedesupt, deci nu avea nevoie de alte gauri ca era mai mult decat necesar🙂
        Prestez si eu treaba cu intins cat mai bine, ca sa nu le mai calc🙂 Dar le storc, apoi le scutur bine. La cele nepretentioase merge perfect.
        Cearceafuri nu mai calc de niste ani, pe acelasi principiu ca si Alexandra😀 Dar nu le suport pe cele grofate, fizic. De apretat, nu cred ca am apretat nimic, in toata viata mea de adult🙂

  7. Si cu toate astea, eu zic ca tot aia care sustin ca „inainte” era mai bine au dreptate… Neavand apa in majoritatea timpului, erai scutit de crizele de astazi, cand se taie apa fix cand trebuie sa te pregatesti de serviciu, pe motiv ca un imbecil a intrat cu buldozerul in conducta.

    Ca si cu banii – daca nu-i ai, n-ai nici probleme cum sa-i cheltui, nici grija ca vei ramane fara ei.

    • Hotaraste-te odata:vrei sa te ingrasi sau nu? Ce, crezi ca ciocolata slabeste?Poate doar daca o iei in scop afrodisiac si pe urma arzi intens caloriile.Desi poti sa le arzi la fel de bine spaland niste covoare.:))

  8. Nu am lenjerie creponată, dar nici n-o calc decât în picioare!🙂
    Am trecut printr-o perioadă obsesivo-maniacală în care mi-am petrecut zilele cu fierul de călcat, dar mi-am revenit repede. Se pare că n-a fost genetic, doar o influență banală!😛

  9. Imi amintesc de bunica mea, care ma silea sa intorc cearsafurile plic, pentru a le spala bine si la colturi, unde se adunau mereu scame. Ai uitat sa pomenesti sapunul de casa, care nu trebuia sa lipseasca, pentru ca facea minuni. :))

    • Tu la arsurile de la soda le spui minuni?:) Dar era singurul detergent aflat la discretie. CAnd m-am dus prima data in Oltenia, la socrii, am ramas uimita de obiceiul locului:oriunde te duceai in vizita la plecare iti dadeau „cadou” o gaina si o bucata de sapun de casa!:))

      • Bine-nteles ca le spun minuni. Singura solutie pentru a scapa de petele galbene cu care ma pricopseam cand desfaceam pe afara cojile verzi de nuca era sa imi ajut bunica la spalat de cearsafuri. :))

  10. „intinzi rufele pe sarma […] Cand lenjeria s-a zvantat bine o iei de pe sarma, mirosind a levantica sau portocale” … faci sa se invineteasca de invidie o multime de persoane … adica nu ai pe langa vreun idiot care sa dea foc la frunze in faţa blocului ? Sau vreun nesimtit care sa isi faca un gratar de peste in balcon ?? Nici macar o rabla pe care o ambaleaza vreun isteric ? Da’ unde stai ? In Primaverii ? Las’ ca si acolo ti le „rezolva” civilizatia : Bucuresti – 38,2 micrograme de particule toxice pe metru cub de aer respirat; Ministerului Mediului zice ca bucurestenii inhaleaza lunar vreo 300 de tone de praf pe kilometru patrat – se poate sa contrazici ministeru’ ? Si mai este un „avantaj” din chestia asta : se poate reduce speranta de viata cu 2 ani ! Asta insemnand mai multa ciocolata pentru altii !😀

    • Eu sunt tzarancutza get-beget, stau pe ulita satului, la periferia orasului!:)) Sigur ca si aici se face aromoterapie cu gunoi ars sau gratare de mici dar am spatiu suficient cat sa nu las rufele in bataia fumului. Dar aveam peste gard o vecina care crestea 5 vaci, porci, oi si alte oratanii; cand deschidea usa la grajd ne pica parul din nas si de prin alte locuri.Asa nu m-am mai epilat eu cativa ani.:)) dar am avut noroc ca s-a dus la cele sfinte vecina si barbatu-sau a renuntat la cele lumesti cu patru picioare.

  11. Daca puneai si unul-doua link-uri catre trecut (un perlan, un dero si-o ciocolata cu rom) …mai ca era un advertoriat pentru vremurile celelalte.🙂
    Nu dau atata importanta lenjeriei, poate sa stea si mai necalcata. Cand eram copil stiu ca si mama se muncea cu ea in draci. Apoi s-a potolit :))

    • Ce o fi fost in mintea noastra de femei proaste sa apretam lenjeria pana te zgariai in fetele de perna de scortoase ce erau? bine ca odata cu varsta vine si intelepciunea.:)Acum pun pariu ca 90% din femei nu mai calca cearsafuri.Si nici batiste de cand s-au inventat cele de hartie; ca era groaznic sa scoti mucii uscati de pe cele de panza.:))

  12. partea proasta este ca urasca lenjeria creponata. Si tot ce este creponat. partea buna este ca urasc calcatul: in afara de o camasa la o ocazie (deci nu zi de zi), nu vreau nimic calcat. Pierdere de timp si de energie. Electrica si nu numai!

    • Si eu m-am obisnuit mai greu cu lenjeria creponata dar acum imi place mai ales vara ca nu se lipeste de mine.Ca de unde numai lenjerii de satin?:))
      Cum salvezi tu planeta cu economia de energie!…

  13. Mi-am mai amintit una, din categoria „excese, de ochii vecinilor”: mama ma punea sa intind rufele(era intotdeauna treaba mea, cand mai crescusem) frumos ordonate coloristic🙂 Evident ca mai erau si alte criterii, dar nu le mai retin Locuiam la casa, curte comuna, zona inghesuita de Bucuresti🙂
    Uitasem complet de treaba asta, pana acum cateva luni, cand m-a intrebat, intr-o doara: „da’ tu intinzi rufele frumos, in ordinea culorilor, nu?” M-a bufnit rasul. Socri au mansarda, neamenajata, pe care o fol si pe post de uscator de rufe. Am intrebat-o pt ce le-as intinde asa, mi-a spus „ca sa-ti placa tie”🙂 Eu prefer sa TRAIESC🙂
    Pe de alta parte, imi povestea soacra-mea, ca atunci cand a plecat la facultate (Regie), isi spala singura lenjeriile, la ghiuveta, si i-a luat cateva luni de zile pana sa se obisnuiasca sa doarma in ele, pt ca … nu erau apretate🙂 Mama dumneaei: fosta domnisoara de pension, si acum, la 82 de ani, tot apreteaza si calca, lunar, un milion de fete de masa/asternuturi/perdele/mileuri etc, etc
    Mda, lumea isi consuma timpul cu multe treburi inutile, parerea mea!

    • Criteriile de intinderea rufelor pe sarma variaza de la o zonala alta. Eu le intind de la cele mari(cearsafuri) la cele mici(sosete) si de la albe la colorate.In Oltenia e un alt ritual; intai se pun cele ale barbatului, apoi ale copiilor apoi ale femeii, fara sa se tina cont de culori sau dimensiuni. Vezi, camasa de noapte a femeii e inferioara ierarhic batistei si sosetelor barbatului!:))Bine ca n-am facut nici un pension si am stat la internat de la 14 ani, nu fac mofturi la calcat!:)

  14. Apropo de juliturile tale
    Imi amintesc de mama cum spala ea cu o masina de-aia „semi-automata” pe vrema lui Ceausescu. Daca nu iesea spuma din ea, iesea apa, de stors nu le storcea, doar le invartea acolo cu detergent….odata mama s-a electrocutat si atunci a fost prima daca cand amandoua i-am facut un scandal monstru lu tata ca ne trebuie masina de spalat noua
    Da, e bine sa ne-amintim sa fim recunoscatori pentru lucrurile simple (dar bune) din viata noastra

  15. Pingback: Vorba buna nu strica dintii | O zeama de cuvinte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s