Ape involburate

Standard

S-au intors ploile.Cum era de asteptat incep si inundatiile.La munte se topesc ultimele zapezi, alea care ne-au „nametit” primavara, pamantul e imbibat de apa, padurile sunt defrisate, santurile si albiile raurilor nu sunt curatate, asa ca era normal sa navaleasca puhoaiele prin sate.

Am vazut cu ochii mei inundatii catastrofale prin anii ’75-’80.Eram la bunici (adica aici unde locuiesc acum) si pe Teleajen pluteau casele precum niste corabii. Podul care facea legatura cu orasul era amenintat de viitura, apa erodase picioarele, stive de copaci se ingramadeau obturand si mai tare cursul raului. Era o imagine apocaliptica, lumea plangea si se ruga desi zona noastra, aflata mai la inaltime nu era amenintata.Se adunau toti pe maluri, la capetele podului cu teama in suflet ca acesta se va prabusi si vom ramane izolati.

Numai eu cred ca ma bucuram de dezastru. In mintea mea de copil tembel vedeam o oportunitate in inundatile astea. Si ziceam sa se rupa podul mai repede caci era perioada de sfarsit de vacanta si gandeam ca nu voi mai putea sa ma intorc acasa, la Mangalia si nu trebuie sa merg la scoala. Pentru mine era o prelungire de vacanta si atat. Numai ca podul a rezistat eroic, ca doar era facut de nemti in primul razboi mondial nu de o firma capitalista de asfaltatori moderni!

De atunci s-au schimbat multe. Teleajenul s-a amenajat hidrologic, are lacuri de acumulare, se fac deversari controlate si nu mai e nici un pericol de viitura. Plus ca mai exista un pod suplimentar, nici vorba sa ramanem izolati de lume.Ca sa-mi inunde mie gradina ar trebui sa vina un „tzunam” de vreo 40-50 de metrii inaltime, adica imposibil. Sau mai stii? Daca pica un asteroid fix in bazinul de acumulare din amonte?:))

Tot din copilarie mai am o imagine cu ape involburate. Plouase torential, ploi tarzii de toamna si eram in vizita prelungita la sora bunicii. Ea, neavand inca nepoti, ma rasfata pe mine si ma lua pentru cateva zile sa-i umplu casa de galagie si de animalute gasite in drum pe care le gazduia cu rabdare cat timp stateam eu.In fata casei, la sosea, era un sant destul de adanc si plin de apa mocirloasa scursa si din strada si de pe dealul din apropiere. Acolo era paradisul ratelor dupa ploi. Si daca am vazut ce fericite sunt ratele am vrut si eu sa impart aceasta fericire cu ele. N-a fost chip sa ma convinga ca e apa rece si murdara, ca e frig afara, ca e santul adanc…Adica ratele au voie si eu nu?

In cele din urma bietii oameni au cedat insistentelor mele. Au facut focul in casa sa fie cald, au incalzit un cazan de apa sa ma poata desputii dupa baia cu ratele si, toples, m-au lasat incet in sant. Unii se lauda ca au inotat cu delfinii, eu ma laud ca m-am mocirlit cu ratele! 🙂

N-am stat mult, chiar n-a fost foarte placut dar mi-am facut damblaua. Apoi a urmat baia fierbinte, infofolitul in paturi, ceai cu lamaie si cearta de rigoare.Da, dar triumfasem in negociere!Nu cred ca eu as fi facut vreodata astfel de mofturi unui copil, ar trebui sa dau dovada de maturitate nu sa cedez unui santaj sentimental. Ori am fost un copil foarte diplomat si insistent, ori oamenii mari erau mult mai indulgenti sau inconstienti pe vremea aia!Si nici nu se dadea la stirile de la ora cinci ca un copil s-a inecat in santul cu apa din fata casei sau a fost ciugulit de rate…

Timpul si varsta iti schimba perspectiva asupra realitatii. Ce acum omului matur se pare o carastrofa copilului de atunci i se parea o joaca.Cum era sa constientizez dramele traite de altii (case daramate, animale moarte, oameni dragi inghititi de puhoi) cand eu vedeam doar avantajele(sa nu mai merg la scoala, sa fac baie cu ratele in sant)? Mie inundatiile nu mi-au murdarit nici o jucarie,n-am umblat prin curte cu cisme de cauciuc ,n-am avut fantana plina de noroi…

inundatiiAcum ma gandesc cum ar fi sa pierd totul intr-o viitura de cateva minute, sa stau cu teama ca maine n-o sa mai am unde pune capul, ca va trebui s-o iau de la capat si ca n-o sa mai pot. Acum ma uit la televizor si tremur alaturi de cei ce masoara fiecare centimetru de apa ce se apropie de casa lor.

Dar nu pot sa nu ma intreb cati dintre ei s-au gandit bine cand si-au facut casa de vacanta fix pe malul raului, cati nu si-au curatat santurile si rigolele de scurgere, cati nici nu s-au gandit macar sa-si faca o asigurare(nu ma refer la cei care chiar n-au cu ce sa o faca!) si cati au defrisat dealuri intregi fara sa le pese ca intr-o zi natura isi va plati polita cu varf si indesat. Dar, de! noi suntem fatalisti si induram totul cu resemnare, ca doar am studiat Miorita in scoala…

Anunțuri

26 de răspunsuri »

  1. Cică un ulm soarbe cam 80 de litri de apă în 24 de ore. Dacă îi dai. Da’ problema e: cine a plantat ulmi? Nimeni. Lenea e mare și e mai ușor să te plângi și să te smiorcăi așteptând să-ți cază din cer.
    Nah că le-a căzut.

  2. La voi daca nu e seceta sunt inundatii…..
    Impaduriti dealurile iarasi, nu mai lasati sa va distruga padurile!
    La noi este seceta! Sa intors lumea cu fundul in sus! 🙂

  3. Merge si cu contul nou. Bun
    Sunt oameni care chiar fac parte dintre victimele colaterale (in sensul ca probabil ei insisi n-au ciuntit natura si eventual locuiesc in casa parintilor) si din aceia inconstienti, ca pe oriunde
    Oricum, inundatiile sunt o tragedie mai ales ca sufera si copiii care n-au nicio vina

    • Nu aduc nici o acuza celor care sunt prizonierii unei situatii fara iesire. Stiu ca pentru unii 10-20 de euro inseamna mult. Dar ce te faci cu cei care prefera sa dea banii astia pe bautura daca sunt viciosi sau donatie la biserica daca sunt prea virtuosi?!
      Clar ca inundatiile sunt o tragedie! desi incep sa devina banalitate…

  4. A- si mai sunt zone in care nu s-au facut studii geo, au mostenit pamanturi, etc. Si raul e la distanta mare. Si totusi o data la cativa ani iese si iti ia munca de-o viata . ca pan la urma, nu poti sa-ti faci casa chiar unde vrei, c-ar fi cool, nu? 🙂
    Mai ales acolo unde primariile dau loc pentru case- tot ele trebuie sa se asigure ca exista baraje

  5. Păi nu se întâmplă asta an de an… inundaţii primăvara, secetă vara şi evident case şi drumuri înzăpezite iarna… că deh, iarna nu-i ca vara (citat dintr-un clasic în viaţă).
    Da, şi mai e şi mentalitatea dipă care las’ că are statu’ grijă, că doar d’aia-i stat…
    Despre despăduriri, e scurt, cum crezi că s-au născut unele averi… las deoparte că micul proprietar mai tăia şi el o parte din păduricea lui, altfel de unde lemne de foc… Necazu’ este că nimeni nu s-a gândit să pună la loc, pe principiul ce-o vrea Domnu’, dar asta iaraşi e ceva tipic, pt că, vorba ta, ne identifică cu spiritul mioritic al baladei populare studiate la şcoală (posibil cea mai proastă învătătură pe care unii şi-au însuşit-o)

    • Tocmai auzeam ieri ca nici 30% din paduri nu mai sunt in proprietatea statului. Restul s-au retrocedat si s-au cam taiat. Si ca suntem singura tara din Europa care vindem busteni, adica lemn brut… Ce averi frumoase s-au facut cu padurea romaneasca! Si taranul ramane cu locul defrisat si cu inundatia in casa…

    • Ba cam asa, prin anii ’90 la inceput.Dar proiectul clar e mai vechi, nu cred ca se mai inhama cineva acum. E mai rentabil sa poleiesti sosele cu asfalt!Podul nemtilor, care are cam 100 de ani e foarte bun, e artera principala; cel nou, care are vreo 20 de deja subred, se foloseste ocazional.

  6. Mi-au dat lacrimile. Mi se pare uluitor sa fii de la Mangalia, sa fii de la Valeni….si sa fii atat de pe sufletul meu. Mi se pare fantastic! Deci combinatia asta a nascut-o pe Mara mea…eu cu bunicii din 2 Mai, el cu bunicii din Drajna 🙂 Noi toti cu apele in suflet. Bunica lui materna e din Ogretin, unde trece Telejenelul prin spatele gradinii, rau care i-a inundat de multe ori. La noi la 2 Mai s-a intamplat o singura data in istoria de 70 de ani a familiei mele sa ajunga marea pana in gradina…dar s-a intamplat. Asa cum pe strabunicul meu l-a nins in iulie pe camp cand era tanar de au zis toti ca e sfarsitul lumii. Planeta se auto-regleaza indiferent de gunoaiele aruncate in ea. Ea ne pedepseste in functie de ce primeste 🙂

    • Cand te duci la bunica ta la Ogretin poti sa-mi lansezi o sticla cu mesaj pe Teleajen, ca tot in Drajna stau si eu si tot prin gradina imi trece raul!:)) Si eu, cand o sa trec prin 2 Mai o sa trec sa-mi dai niste guvizi(vezi, nu cer calcan!) cu mamaliga!Am lucrat o vara la tabara de la 2 Mai. Deci avem itinerar comun1:))

      • In Drajna de Jos au casa socrii mei. Nu stau acolo permanent, ei stau in Ploiesti, acolo avem doar niste gaini si ceva zarzavat 🙂 Deci unde te gasesc, in care Drajna? :)))) O sa venim curand sa luam aer de primavara in nas!

      • In Drajna de Jos stau si eu! promit sa nu fur zarzavatul soacra-tii!:)) Am adresa de mail la contact daca vrei sa mai comunicam si sa impartasim impresii.

  7. Si satul meu a fost inundat prin 82, apa a ajuns pana la casa mea, dar a avut doar 5-6 cm in timp ce in sat era la acoperisul caselor… a venit Armata de a scos noroiul si mobilele oamenilor din case, dar au avut totusi noroc ca au primit cadou reparatiile la casa si s-au trezit cu case noi si cu aparate electrocasnice noi in timp ce noi cei neinundati am ramas tot in cocioabe si cu aragaze vechi…
    Asa ca… uneori inundatiile sant cel mai scurt drum spre progres si modernism nu sant neaparat o drama !…

  8. Am vazut cartiere ridicate dupa inundatii la marginea satelor si in zone ferite. Dar nu locuieste nimeni in casele alea,s-a furat tot ce se poate fura si oamenii stau tot in cocioabele darapanate. Pe unii chiar nu merita sa-i ajuti…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s