Iarba si beton

Standard

La sfarsitul razboiului, prin ’45 , bunica pasea in curtea casei socrilor, in calitate de mireasa. Era o curte de oameni gospodari si iubitori de animale, cu oratanii, vaci, oi , porci si ce s-o mai fi crescut pe vremea aia.Dar in batatura era ca pe drum:praf, pietre si noroi dupa ploi!

Mult s-a trudit bunica sa infrumuseteze curtea.Mai intai , cu multa diplomatie, l-a convins pe bunicul ca animalele trebuie sa stea intr-o curte separata, ca nu e prea placut sa iesi din casa si sa nimeresti intr-un gainat sau, mai norocos, intr-o baliga. Apoi a carat zeci de roabe de pamant mai fertil din gradina si a semanat pleava, ca de gazon si peluza n-auzise…

Dar ce se muncea ea ziua sa faca strica seara soacra-sa, strabunica. Da, Strabunica aia paranormala care mai vine si acum sa ma streseze pe mine!

Ca ce e aia iarba-n curte?Si daca tot e, nu trebuie sa ciugule si gaina o verdeata, sa faca un galbenus mai colorat? Si de ce sa punem flori, nu mai bine punem ceapa si leustean? ca nu pui flori in ciorba…Si daca face vaca ditamai pleasca in fata scarilor ce mare greutate sa aduni cu lopata si sa zvarlii in gradina, sa ingrase locul?

Si uite asa tacea bunica si cara mai departe roabe de pamant si gonea gainile din stratul cu  panselute pana ce a obosit strabunica sa i se mai opuna. Animalele si-au ocupat locul in grajd si in curtea din spate iar florile s-au rasfatat in gradinita din fata casei colorand curtea plina de iarba!

Acum 10 ani m-am mutat eu in casa bunicii.Casa ce statea goala de ceva ani, napadita de buruieni. Aleile de piatra se ingropasera de tot, flori nu mai existau. Am curatat , am scos piatra cu piatra la lumina ca un arheolog iar in primavara urmatoare chiar de langa temelia casei au iesit zeci de regina-noptii si gura leului.Parca ma rasplatise bunica!

De atata vreme ne straduim sa pastram iarba verde. Ba chiar am intins „peluza” si acolo unde cresteau altadata zarzavaturi si cartofi. Eram satui de betoane si asfalt, voiam verdeata si culoare…

Dar in primavara asta, mai mult ca niciodata curtea arata devastata. De prea multe ploi se formasera adevarate transee pe unde travereaza masina pana la garaj, iarba nu mai crestea si aspectul era deplorabil deci n-am mai avut de ales: e nevoie de alei de beton!

Dupa multe parlamentari, proiecte si chiar controverse din pricina unui smoc de iarba(impartim o curte comuna, deci trebuie sa tinem cont si de ceilalti copropietari!) azi am turnat niste sine de beton. Nu e ce mi-am dorit, e un compromis dar era necesar, fara ele arata si mai urat. Am salvat maximul de iarba, am pus minimul de beton!

Sper ca din ceruri bunica sa nu se supere, curtea ramane la fel de verde cum si-a dorit-o ea. Dar ce ma fac cu strabunica cea carcotasa? Daca s-a razboit ea cu iarba bunicii cine stie ce-i mai casuna pe betoanele mele? Mi-e si groaza sa ajung dimineata acasa(sunt de serviciu) si sa gasesc niste urme uriase, ca de Big Foot , impregnate in cimentul proaspat si un autograf de la Mamare!:))

embossed-footprints.0

Anunțuri

32 de răspunsuri »

  1. Cat de frumos ai scris…. Ma apucat nostalgia de casa bunicii mele, de visinul si de dudul din gradina si de grajdul oilor care era asa de jos construit de credeai ca este casa piticilor! :))
    Sunt convinsa ca nici bunica si nici strabunica nu se vor supara pe tine…..
    Poate au si ele acolo sus internet si au vazut cum a evoluat lumea! 🙂
    Servici usor!

    • Pentru bunica cea mai mare bucurie era sa mearga la film, la cinematograf, deci cred ca ea s-ar uit pe net in ceruri.Strabunica, in schimb, nu ridica nasul din Ceaslov, televizorul era „lucrarea diavolului” asa ca tehnologia nu ar interesa-o.Sper sa fie adancita in lectura in continuare si sa nu observe sinele de beton!:))
      Multumesc de urare, deocamdata e liniste in „barzodrom”.:))

  2. Felicitări și pt lucrare și pt postare. Ai făcut o treabă bună pe ambele planuri. Fie ca vecinii tăi să aprecieze și ei… schimbarea precum și noi apreciem rândurile tale. Pace și… nădejde!

    • Acu, ca mi-ai dat si tu binecuvantarea, ma simt mai linistita!
      Dupa gustul meu as fi preferat niste pavele perforate prin care sa creasca iarba dar era prea mare gaura in buget pentru asa „mofturi”.
      Salutari de pe peluza!:)

    • Acum stau si ma intreb cum am rezistat atatia ani sa locuiesc cocotata in capul cuiva!Nu am nimic cu traiul la comun, ma adaptez, dar vreau si eu patratica mea de verdeata si oaza mea de intimitate.si cred ca e benefic si sa ai uneori pamant sub unghii!:))

  3. Cu sau fără şine de beton esţi o răsfăţată a sorţii că locuieşti la casă… hai că ţi-a rămas destul verdeaţă în jur. 😉
    Apropo, articolul despre Mamare (stăbunica) e pe bune sau l-ai scris la caterincă…, tot trebuie să fie o explicaţie logică şi în privinţa acelui pahar răsturnat… Scârtâielile şi pocnetele îşi au originea în lemnăria casei, lemnul „lucrează”, cum se zice, vântul la fel e capricios uneori şi fără implicarea unui „spirit”

    • Da, ma consider norocoasa ca traiesc „pe pamant”, in loc „cu verdeata”!:))
      Si, da, Cred ca Mamare isi face de cap prin casa!Ei, poate nu e ea, dar cineva e! Saptamana trecuta am gasit ditamai oglinda de 2metrii inaltime dezlipita si alunecata de pe usa dresingului si miscata lateral vreo 20 cm, dar bine lipita pe usa intr-o pozitie incredibila.Putea sa se dezlipeasca, putea sa si alunece dar ce sanse erau sa se deplaseze lateral, sa nu cada sa se faca tandari si sa stea tot lipita?:))Abia a desprins-o sotul sa o aseze oarecum la pozitie.
      Acum, lasand gluma la o parte, toate au o explicatie daca analizezi dar imi place mai mult sa cred ca avem un locatar netrecut la intretinere.:))

  4. Abia aștept să am și eu dreptunghiul meu cu petecul de iarbă aferent… Nu știu când, dar va veni și ziua aia.
    Fain de tine, fain! Dar și meriți, zău dacă nu!

  5. adorabila poveste de familie! cu siguranta ca vei câstiga „lupta”, Adelina draga, este frumos proiectul pe care il conduci si precis ca acesta va aduce în final, impacarea lui Mamare cu bunica si cu tot neamul care le-a urmat! 🙂

    • Cu mamare cred ca nici Dumnezeu la pace, de-asta o expulzeaza periodic din rai si vine sa ma deranjeze pe mine!:)) Vorba vine ca as conduce vreun proiect, eu numai dau cu gura si cu critica, altcineva e „sef de santier”.Dar a iesit destul de bine!

    • Nici popoarele migratoare nu ni le-am dorit si tot ne-au calcat in picioare! Lasa ca mi-o veni randul sa bantui si eu, sa scot parlelala;abia astept sa le desperechez sosetele unora si sa le scartii usile noaptea!:))

  6. Bre Adelino , da si tu ceva ,peste gard , de pomana lu’ strabunica paranormala , zi in gand „Ia mamaie de sufletul matale! ” si poate o vreme te lasa in pace sa te bucuri de betoanele proaspat puse! 😀

    • N-am incercat dar poate ar trebui. Mamare, desi diabetica, era mare consumatoare de dulciuri; cred ca trebuie sa-i trimit niste caramele de-alea tari, sa o tin ocupata.:))Peste care gard sa dau:dinspre strada sau dinspre gradina, ca nu stiu pe ce carare circula mamare?

      • Mai conteaza?Peste gard sa fie! 😀
        Io stiu pe una care mi-a povestit ca o bantuia nasa-sa de botez si ca sa scape de bantuire a dat peste pragul casei un kil de ceapa veche! Mno! Daca merge si cu caramele incearca! Da’ daca strabunica paranormala avea proteza mi-e sa nu te injure si sa te bantuie si mai abitir! 😉 😆

    • Poti sa-ti faci mii de cruci si cu degetele de la picioare, nimic n-o opreste pe mamare daca are program de bantuit!Azi noapte n-a venit; ori a fost de garda la spalat aripi de ingeras ori a fost fochist de serviciu la cazane!:))

  7. Ce curaj ai să mai stai în curte cu Mamarea! Aş fi chemat toţi experţii de poltergeist de pe discovery, ăia care te scapă de toate relele, te pun să te muţi de-acasă :))

  8. Pingback: Recomandarea de vineri | Dor De Dragoste

  9. pana unde poate merge legatura intre generatii… dar e asa de fain sa simt simti ca ai radacinile acolo, aproape, chiar si sub forma de bunici si strabunici care vegheaza de sus sau de pe margine. mie una imi place ideea si nu ma ia cu frisoane. poate unde n am avut parte de asa ceva… dar are pruncul meu din plin. un episod care ne a dat fiori pe cand era micut a fost ceva de genul: cateva rude (ale sotului) adunate in curtea bunicilor sotului. copilul, micut(pana in doi ani), pleaca de langa noi si se duce singur pe prispa, se aseaza cu barbia in maini si se uita lung si ganditor exact la o gradina ca cea descrisa de tine: flori, iarba, copaci. a stat asa cred ca 20 d eminute. jur ca s a simtit un vanticel pe acolo, un fior ce ne a trecut pe toti si toate rudele au evocat amintirea catorva rude plecate dar pe care parca le au simtit atunci in gradina. asta e doar un rezumat, trairile au fost intense rau. asa ca te inteleg si te aprob sa tii cont si de cei plecati.

  10. Cand cineva traieste mult intr-un loc e normal ca o particica din suflet sa-i ramana hoinar pe acolo.De-asta imi plac casele incarcate de istorie, parca aduna multe suflete si amintiri la un loc.Se pare ca ne nastem cu un al treilea ochi, glanda pineala, care ne ajuta sa percepem extrasenzorial dar care se atrofiaza pe masura ce crestem.Cred ca asta e un fel de busola, o traistuta cu amintiri din alta viata care ne ajuta sa ne adaptam. Poate si fiul tau isi retraia involuntar o alta existenta…

    • cu siguranta da si si multe semne mi a dat la varsta aceea mica mica. cred totusi ca e bine ca se inchide acel al treilea ochi, altfel ar fi un haos in bietele noastre tartacute. abia ne descurcam noi cu lumea asta de aici dar sa ne mai ciondanim si cu lumea de dincolo… nici nu vreau sa mi imaginez :))

  11. Ai scris minunat despre bunica…chiar si despre strabunica 🙂
    Sa stapanesti sanatoasa cele doua sine de beton 😉 Pentru masina, presupun. Am mai vazut, nu arata deloc rau asa ceva. Eu am numai iarba si flori in curte, ceva gen iarba bunicii tale, n-am bani si timp de intretinut gazon. Si mai dam drumul si la gaini macar de doua ori pe saptamana prin ea. :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s