Povesti alambicate

Standard

Am aflat ca printre cititorii mei se numara si copii.Deci trebuie sa le dedic si lor o postare, pentru fidelizare. Asa ca astazi va spun o poveste, un remix din amintirile mele, cu accente contemporane.

scufita-rosie-si-lupulA fost odata ca niciodata o fetita asa de frumoasa incat mama ei, ca sa nu se deoache cand se privea in oglinda, ii punea mereu pe cap o caciulita rosie. Si asa i-a si ramas numele:Scufita Rosie.Ca bunicul ei venise cu tancurile rusesti si-i ura pe bolsevici…

Si intr-o zi cu cod portocaliu de canicula s-a gandit Scufita Rosie sa se duca pana la bunica, in satul vecin sa-i duca de-ale gurii si cateva baxuri de apa minerala.Ca sa scurteze drumul o lua prin padure, pe un drum forestier folosit de hotii de lemne. Era tare cald si pe fetita tare o mai manca pielea.De transpiratie probabil…Si cum mergea ea impingand cu greu cosul prin hartoape(pai da, impingandu-l, ca era un cos pe roti, luat de la hipermarket!) ii iesi in cale nenea Lupu, padurarul , care o aborda cu gesturi obscene.

-Incotro, Scufita, pe canicula asta?nu mergi cu nenea sa-ti dea o inghetata?

Scufita nu se sperie ci ii raspunse cu tupeu:

-Nu merg, nene, ca n-ai matale bani de inghetata de-aia buna, de vacute mov si eu de-asta din lapte praf nu consum!Plus ca sunt grabita, mi se deshidrateaza bunica pana ajung eu cu apa minerala.

-Las-o pe baba aia, ca e deshidratata de mult, e deja mumie. Si tu sa nu-mi raspunzi mie obraznic ca de craciun nu mai pupi brad taiat ilegal din padure! si se uita incruntat la copila.

Scufita se gandi o clipa ce sa faca, daca sa mai negocieze cu Lupu sau sa sune la 112 dar isi dau seama ca a lasat porumbelul voiajor acasa deci n-avea cum sa comunice decat telepatic.Si se concentra ea de trimise iute un SOS in eter.

Primul care receptiona mesajul fu Fat Frumos cu palosul gros care era cufundat in gandurifatfrumos incercand sa dezlege misterele iesirii din criza.Nasola criza asta, il afectase zdravan, pierduse si ipoteca pe castel, abia reusise sa mai ia un credit de nevoi personale, cat sa asigure macar carbunii de gratar, sa faca jaratec pentru calul lui! Si auzind chemarea telepatica a Scufitei  se avanta in inaltul cerului, sfida scutul american antiracheta de la Deveselu, trecu peste sapte mari si sapte tari fara viza, fara control vamal si se infatisa inaintea Lupului.

-Mai, Lupule, te cam mananca blana. De ce atii calea fetitei, vrei sa fii acuzat de molestare de minori? Sau vrei in lupta dreapta sa ne batem? si dete sa traga palosul dar isi aminti ca tocmai ce il amanetase ieri deci incheie gestul teatral, intr-o reverenta fortata.

-Mai, Fatule, tu cu mine vrei sa te lupti? Nu m-au razbit ei politia si DNA-ul si vii tu sa ma deranjezi la mine acasa? Pai eu n-am pierdut nici un meci in deplasare si tu ma provoci pe teren propriu?Stai sa-ti arat eu cu cine te-ai pus, mai amaratule fatat frumos si prost!

Balaurul-cel-cu-sapte-capeteSi dete Lupul un urlet de-a speriat si Luna care a refuzat sa mai rasara timp de trei nopti. Si ca din senin din fundul padurii aparu Balaurul cu sase capete. Bine, initial avusese sapte precum bine se stie dar unul il pierduse intr-o incaierare cu sabiile cu niste clanuri interlope intr-o impartire de teritorii mai crancena la la Yalta si Malta la un loc. Iar coada si-o pierduse ca au trebuit sa i-o amputeze intr-o iarna cand ii degerase dupa ce o tinuse o zi intreaga in balta, la minus 20 de grade, la santajul sentimental al unei vulpite…

Se uita biata Scufita la Fat Frumos, Fat frumos la Lup, Lupul la Balaur, Balaurul la…na, ca nu mai avea la cine se uita, ca s-au epuizat personajele!Si odata se deschisera cerurile si cobori Duhul Sfant care-i lumina pe toti si care-i sopti Balaurului sa stea potolit ca in urma vine Sfantul Gheorghe, cel care i-a cam eradicat neamul.

Zambi Balaurul cu diplomatie, se scuza ca are o treaba importanta, cica trebuie s-o ajute pe Alba ca Zapada sa termine de impachetat sarmalele ca vin piticii la masa si fac urat daca nu-i totul gata, risca sa devasteze padurea. Si se pierdu printre copaci.

Lupu isi aminti si el brusc ca mai e implicat intr-un dosar cu trei victime minore si cornute si cu acuzatie de profanare de cadavre si-l paste o pedeapsa cu executare prin incinerare.Asa ca-i ura Scufitei drum bun, puse si el in cos un suvenir pentru bunica niste ciuperci proaspat culese…dintre degetele de la picioare.Si pleca la treaba lui.

Fat Frumos se uita si el gales la Scufita Rosie ca,de, rosu e o culoare excitanta dar isi zise ca nu merita sa riste parnaie pentru o pasiune trecatoare cu o minora, mai ale ca pe seara il astepta Ileana lu’ Cosanzeanu la portita si aia e femeie coapta, deja poate fi incadrata la profesioniste. Asa ca-i ceru politicos Scufitei o sticla de apa minerala cat sa e racoreasca pe moment. Fata ii dadu o sticla din cos si ramase uitandu-se lung in urma lui si tusi inecata de fumul scos de martoaga mancatoare de jaratec si producatoare de noxe total neconform normelor europene.

Printre ciripit de pasarele si fosnet de frunze se auzi pierdut un suspin:

-Si cu violul cum ramane?…

****

Copii, daca v-a placut povestea mea , va mai astept si maine sa va povestesc despre Motanul cel smecher care se incalta de la Guban dar a ajuns sa poarte tenisi chinezesti si sa faca ciuperci la picioare.Si va rog pe voi, copii isteti, sa-mi dati o mana de ajutor sa dezleg o enigma: cum vine ghicitoarea asta cu „manastire intr-un picior, ghici, ciuperca, ce-i?” ca pe un picior poti sa gasesti par, varice, erizipel, celulita…dar manastire???

50 responses »

    • Consoleaza-te cu gandul ca nu esti singurul.Uite asa ajung unii sa spuna povesti dupa miezul noptii.Data viitoare scriu una cu chinezoaice si salata boeuf special pentru tine.si o scriu luuuunga, sa citesti pana la 5 dimineata!:))

    • Vai, maestre, mai citesti povesti ? Nu vrei mai bine ceva de prin biblioteca Academiei sau ceva din lirica scandinava? Dar, la cererea publicului, o sa retranscriu Punguta cu doi bani si dobanda de la FMI!:))

  1. Stimaţi cititori, autoarea acestei verze de poveşti dovedeşte o profundă cunoaştere nu doar a basmelor populare, ci şi a realităţii zilelor noastre – căci personajele şi întâmplările specifice basmului se îmbină armonios cu interlopii, DNA-ul şi sarmalele actuale.
    Drumul eroinei către bunica ei dezhidratată ar fi trebuit să reprezinte un drum iniţiatic a la bildungsroman, dar în final observăm că orizontul aşteptării Scufiţei este dezumflat brusc şi umflate îi rămân doar buzele.
    Rămâne ca partida pasională de amor să se consume în alt timp şi în alt loc … poate cu Ghiţă după portiţă.

    • :)))
      Multumesc de recenzie, daca se vinde bine anexez comision substantial. Daca nu…nu!
      Vad ca cititorul a inteles exact metafora contextuala si trimiterile subtile la racilele societatii contemporane care macina precoce tanara generatie si dau frau liber imaginatiei morbide a elementelor infractionale greu de eradicat…

      • :))) Cititorii acestui blog sunt iniţiaţi care înţeleg tot, chiar şi înţelesurile absconse care pot scăpa unui ochi neavizat.

    • Pai da, dar si povestea originala prima oara transcrisa de dl Charles Perrault despre Scufita Rosie nu prezenta nici un fel de fir narativ corespunzator vreunui buildungsroman exemplar pt drumul initiatic al vreunui caracter si nu avea un Happy ending asigurat, ba chiar mult mai tragic si lipsit de speranta de viitor pe care totusi o prezinta povestea de mai sus. Initial nici fratii Grimm nu a dorit sa schimbe sfarsitul tragic, insa s-or fi lasat induiosati de cine stie ce comentatori ai blogurilor lor si au introdus ideea posibilei salvari a Scufitei de catre un vanator. In cele mai multe dintre variantele folclorice orale de dinaintea d-lui Perrault sau a fratilor Grimm, Scufita Rosie, care nici nu avea vreo Scufita Rosie in majoritatea acestor variante, deceda mancata de lup, (uneori chiar dupa ce in cateva versiuni si mai grozave o manca chiar ea pe bunica in prealabil sfasiata in bucati de lup care luase locul bunicii si ii oferea Scufitei rosii ratacite pe acolo cateva bucatele din acea bunica plus ceva pseudo-vin din sangele acelei bunici), si in cateva variante mai rare reusea totusi sa scape de lup dar numai prin propriile puteri si istetime, fara absolut nimeni altcineva care sa trebuiasca sa o ajute. Chestia cu vanatorul e o chestie mai mult legata de faptul ca in RFG post-medievala trebuia ca femeile sa se casatoreasca la un moment dat astfel incat sa capete vreun drept legal, iar Fat frumos apartine altor seturi de povesti care nu au nimic de a face cu vreo Scufita rosie, pt ca Fat frumos este un fel de semi-zeu, un fel de ideal asa de protoptip de om, in general androgin (adica fara sex determinat, e vorba de o imagine de personalitate ideala in dezvoltare), pe cand Scufita rosie desigur ca nu e nici ea o fetita sau o femeie, ci este insasi intruchiparea unei forme a zeului hindus Shiva, (dupa parerea mea).

      • De altfel, recitind povestea de mai sus, cred ca versiunea prezentata de Adelina Iliescu se apropie in spirit destul de bine de ideea ca Scufita Rosie este o forma a lui Shiva, zeul hindus al creatie si al distrugerii si razbunarii totodata, cel reprezentat de forma falica a lingamului, (care seamana asa cu un organ genital masculin, dar desigur ca nu e, e ceva simbolic, dar tot de aia i-a pus si dl Perrault Scufita rosie acestui personaj aflat la cheremul lupului din padure, ca sa se inteleaga mai bine mesajul moral al importantei ca lumea obisnuita de tip muritor care sta si asculta diverse povesti sa invete sa se comporte cu prudenta si in mod civilizat, plus desigur sa se fereasca de diverse riscuri atunci cand au de gand sa devina impulsivi, deoarece desigur ca pana si Shiva care este zeu si nu om si desi este ff grozav si ff puternic, nu poate functiona singur, fara Vishnu si fara Brahma si ei pe acolo pe langa el, care sa-i dea semnificatie si ceva de facut totodata in afara de sa fie doar emotional nervos toata ziua pt ca trebuie sa se lupte atat contra entropiei si sa creeze ordine in haos), desi desigur Adelina a trebuit sa scrie povestea astfel incat sa poata fi si pe intelesul oamenilor contemporani din cultura romana, plus si cu grija pt oamenii posibil impresionabili sau minori care pot citi de pe acest blog, si nu avea cum sa intre in acest fel de detalii cam infricosatoare daca stai sa le contemplezi asa mai bine uitand de versiunile Disney facute pt generatiile noastre de oameni cu adevarat rasfatati ai ultimii jumatati a sec 20 si al inc sec 21.

        De fapt nu e intentia mea sa infricosez lumea, insa am citit recent pe blogul lui Mircea Vladut ca dl A Plesu devenise la un moment dat interesat de Shiva, asa ca de aia m-am gandit la el, ca mie in general nu-mi place povestea cu Scufita Rosie, eu tinand cu alt zeu hindus, Ganesha, care ala este asa mai pt copii, si mi se pare mai usor de inteles decat astia deosebit de complicati cu multiple roluri si functii, inclusiv politice, ca Shiva, Brahma, si Vishnu.

  2. Pingback: Wonderful Team Member Award | comentatoramator

  3. Saracul Charles Perrault. O Scufiţă cu pedigriu comunist, un lup curvar, un Făt Frumos cel fricos cu o martoaga Euro 2, ce mai, un talmeş balmeş de toată frumuseţea. Probabil ăsta-i farmecul poveştii. Oricum, sper ca nepoţii voştri să nu asculte asemenea poveşti de… ştirile Pro TV de ora 17.00.

    Naşu

    P.S. Urmează motanul care s-a încălţat la Guban sau motanii care s-au încălţat la Văleni ???

      • Din ce am auzit eu nevasta mai are gaina dar Mihai Albu nu mai are nevasta!:)Si pe motanul meu o sa-l incalte Leonardo. Di Caprio, bineinteles!:))

    • Pentru matale, nasule, o sa mai recitesc odata povestea cu Arca lui Noe(adica ceva pur marinaresc si de intendenta!) si sa scriu ceva despre salvarea speciilor pe cale de disparitie, cum ar fi Zimbrul Moldav din care n-a mai ramas decat un singur falnic exemplar.:))

  4. Era culmea sa apara si cel de la Prahova TV, sa ii ia interviu Scufitei, si sa o auzim plangandu-se si ea, ca si baba stiti-voi-care, ca LUPUL NU A VIOLAT-O CUM TREBUIA, si cere sa se repete scena !

  5. Uite cum imi demolezi tu miturile copilariei….si aflu ca ai de gand sa-mi spulberi si si celelalte glorioase epopei, Punguta cu doi bani, Motanul incaltat… am observat ca pe ursului pacalit de vulpe deja i-ai denaturat legenda implicand balaurul schilodit si far’ de splendoarea sa de coada. Ce ti-e si cu isomniacii… parca vad ca o sa-mi distrugi cu sadism si restul amintirilor despre Croitorasul cel viteaz, Alba ca Zapada si Cantaretii din Bremen😛😀😉

      • Foarte multumesc pentru ILUMINARE😛
        IO pă 11 august 2012 nu ştiam încă de bloguri, abia prin oct.-nov. am aflat…şi cu toate că mai răcolesc eu praful prin arhiva ta, n-a dat peste articolul ăsta…da’ mai bine mai târziu decât niciodată… Foarte corecte concluziile, deci, logic, părul are pere, Ana are păr… stai că m-am zăpăcit… păi dacă are păr are si pere… NU? În cazul lui Petre e limpede ca apa de izvor… de unde să aibă penar… s-or mai găsi pe undeva, că de folosit am înţetes de la tine că-s cap inutile😀

  6. Cred ca eu sunt de acord cu „Raulrual”, chiar nu fumezi nimic?🙂🙂🙂
    Si daca vrei sa stii vreau sa-mi spui cand iei doctoratul ptr ca la mine pe blog te cauta lumea ca „doctor Adelina I”…:)

    • Zau? Am fost avansata la exceptional? Pai pana acum n-au vrut nici sa ma faca din sergent caporal…:))Bine ca nu traiesc in Olanda ca ma intrebati ce iarba am pascut…Si bine ca sunteti voi seriosi, sobri si incheiati la ultimul nasture!:))

    • Of, ca eu scrisesem pentru minori si n-a zis nici unul ca-i place… Noroc cu adultii care au inteles morala. Sa visezi ce varianta a povestii vrei numai pe autor nu, ca vreau sa dorm si eu putin.:))
      O saptamana frumoasa iti doresc!

  7. Super!😀 O astept cu nerabdare pe cea cu motanul. Si apropo de manastirea intr-un picior,zau daca nu m-am intrebat si eu de atatea ori ce e si cum e😀

  8. eu dadui sa dau glas povestii cu voce tare . noroc ca m am oprit la timp ca Dante era deja cu urechile ciulite sa asculte dragalasenie de poveste. acu nu cred ca s ar fi speriat el si n ar fi inteles, dar sigur m as fi speriat eu pentru faptul ca a inteles🙂. la cat de precoci sunt plozii astia de azi putem spune ca ai rescris cu brio povestea pentru generatiile actuale. poate o pui de o carte futurista, mai stii🙂.

  9. Pingback: A doua oră, oară… – Silavaracald

  10. Mi se pare mie sau lipseste ceva in povestea asta? Unde este bunica, sa o intrebe Scufita Rosie de ce are ochii atat de mari, de ce are urechile atat de mari, la ce medic si-a pus silicoanele alea uriase… pardon, asta este din alta poveste… :))

    • Vezi ca te pricepi? Ia scrie si tu povestea.Sau, mai bine, sa le scriem in tandem, doua variante diferite si apoi le mixam!:))Si bunica nu s-a dus la medic ca nu avea asigurare nici bani pentru coplata!Iar cu siliconul izolase chiuveta din baie…:)

  11. Pingback: M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată „Recomandările săptămânii”

  12. Pingback: Înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, „Recomandările săptămânii”

  13. Pingback: Poveste de duminica | O zeama de cuvinte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s