…au ramas doar noua!

Standard

PENTAX ImageVa spuneam ca ieri am avut o zi naspa.Am plecat de dimineata la serviciu, mi-am vazut de treburi obisnuite, nimic spectaculos. Pe la pranz suna verisoara mea, care locuieste in aceeasi curte cu mine si-mi spune pe un ton alarmat sa nu ma sperii dar il aduce nepoata-mea pe Sotu’ ca s-a taiat urat la mana.

Si vine Sotu’ cu o mana oblojita cum s-a priceput si el si bagata si-ntr-o punga de plastic.Ca cica si-a taiat un deget cu masina de tuns iarba. Pai bine, omule, cu unghiera nu puteai sa-ti faci manichiura?Si n-a mai gasit nici partea taiata, ca masina asta si toaca nu doar tunde, a cautat el bine prin iarba ca a vazut la televizor cum cos doctorii la loc partile lipsa… Megem la chirurgie, de garda e ginecolog, rana e adanca, mai exact e un deget amputat asa ca trebuie sa mergem la Ploiesti, la chirurgie plastica.

Imi sun o colega care vine sa-mi tina locul si plecam la spitalul judetean. La UPU e ca la balamuc.Si e o zi lejera…In hol la receptie e un nebun beat, client vechi care face scandal nu e chip sa-l potoleasca cineva.Cand devine violent si e pe cale sa distruga receptia vin baietii de la firma de paza si-l scot cu forta afara. Unde pune mana pe un bolovan sa dea in parbrizul unei ambulante.Abia il potolesc oamenii si-l baga intr-o sala mai izolata pana ce ii vor face transferul la psihiatrie.

Noi suntem indrumati la urgente minore.In fata un alt nene, mai constincios, isi taiase doua degete cu un flex.De, ca orice pacatos care se respecta si pe care il apuca harnicia taman duminica.Si in privinta asta noi suntem o familie foarte respectabila!Face Sotu’ radiografie, suntem condusi la etajul doi in sectia de chirurgi plastica, il vede doamna doctor care era de garda, zice sa-i faca internare de o zi si apoi va intra in sala de operatie. Mergem iar jos la UPU pentru fisa de internare, apoi la garderoba, ca nu putea sa intre la sala in bermude si tricou precum venise de acasa.Si i-am spus altadata sa tunda iarba la tzol festiv si cu papion, nu in haine de scandal!

La garderoba zice tanti ca n-are pijamale, ii da o pereche de pantaloni aproape transparenti de tociti ce erau si cam cu 10 cm mai lungi decat bermudele din dotare si sa ramana in tricou ca n-are si camasa. Bombane Sotu’ dar n-are incotro. Echipat ca un pui de bodaproste sexy ne intoarcem sus pe sectie. Si asteptam.Aproape doua ore. Ce am vazut pe sectie va povestesc altadata, merita un articol separat…

Pe la ora 16 il duce pe Sotu’ la sala de operatie iar eu raman la usa sa astept. Inca vreo ora si jumatate.Timp in care am asistat fara sa vreau la mai multe drame decat poate trai un om intr-o viata, dar si asta va povestesc data viitoare. Mai intai iese nenea care se duelase cu flexul. El a fost mai norocos la garderoba, cred ca a luat ultima bluza; nu conteaza ca e de dama, bleo brodata cu flori pe piept si e cu buricul la vedere ca nu-l cuprinde…

Intr-un tarziu iese si Sotu’.E teafar si cu mana in atela gipsata. ca a zis doctorita ca in astia harnici, care fac treaba si duminica n-are incredere c-or sa stea cuminti, mai bine sa nu-si poata folosi mana.Zece zile are voie sa conduca doar telecomanda.

Il intreb daca l-a durut tare(ce intrebare idioata, ca doar nu l-a umplut de placere cat sa-si mai taie niste degete!).Cica operatia, cu taiat os, polizat, refacut bont din ramasite de tesut n-a durut prea tare.Dar a durut ca dracu’ sa-i scoata verigheta. Ca n-o mai scosese de vreo 26 de ani, plus ca degetul era edematiat…

Am mers la garderoba sa inapoiem splendoarea de pantaloni, ne-am recuperat splendoarea de bermude si ne-am intors sa luam formele de iesire si reteta. Poate n-o sa credeti dar doamna doctor n-a vrut sa primeasca decat un „multumesc” verbal!

Am plecat spre casa.Bineinteles ca fiind duminica n-am gasit nici o farmacie deschisa sa luam antibioticele si antiinflamatoarele prescrise, noroc ca mai aveam niste expirate pe-acasa.Asa-i trebuie daca nu se orienteaza in ce zi sa-si taie degetele!

Cam asa am petrecut ziua de ieri. Tot nu facusem cunostinta cu spitalul judetean…Pe care, oricat as fi de carcotasa, nu pot sa-l critic prea tare.La UPU n-am stat decat maxim o jumatate de ora(cu radiografie cu tot) iar pe sectie a durat mai mult pentru ca doamna doctor avea de operat si mai era chemata si la urgente.

Acum am un sot cuminte si linistit.Cel putin zece zile, exact cam cat dureaza pana creste iar iarba.Data viitoare sigur nu va mai incerca sa scoata pietre blocate in rotile masinii de tuns.Nu e deloc placut ce s-a intamplat dar hai sa vedem si partea buna a lucrurilor: putea sa-i prinda toata mana nu doar un deget. Plus beneficiul de a avea reducere 10% la manichiura!

52 responses »

  1. Mi-a parut asa de rau de patania voastra, ca mi s-a parut si ciudat sa apas butonul „Like”. L-am apasat pana la urma, ca sa felicit stilul tau de a scrie facand haz de necaz. Nu pot decat sa iti compatimesc sotul si sa comentez ca verigheta a fost cea mai indaratnica si provocatoare de dureri in toata povestea asta, nefericita de fapt. Sanatate multa va doresc si putere de a trece peste tot. Nu e decat un deget…si totusi e un deget, nu avem decat zece, deci nu ne permitem prea des in viata aventuri din astea, la iarba…verde. Slava Domnului ca stau la bloc, suspin eu si ma duc sa sarut degetele aproape sotului meu, fericita ca le gasesc pe toate la locul lor.

    • Nu-i chiar asa mare paguba, harnicia si talentul vor sta mai inghesuite in celelalte noua. Si nici macar nu-i mijlociul, ala care trebuie ridicat uneori in semn de „omagiu”.:)

  2. Nu ştiu cu reuşesti, da’ tu şi când ne povesteşti nenorociri dintr-astea o faci într-un mod vesel şi optimist. Grija mare, tu nu prea îşi poţi permite să spui că ti-au rămas 9, că ai doar unul care atie să danseze pe tastatură…

  3. Îmi pare rău de accidentul lui Florin. Bănuiesc că-i inelarul de la stânga. Nu mai bine rămânea la trimerul electric, n-avea turaţie aşa mare. Până la urmă e şi securitatea muncii bună la ceva.
    Ai grijă de el, se tratează numai cu bere adusă la pat şi grătare în sânge, să refacă ce-a pierdut.
    Tu aveai un articol odată „Luni, când nici iarba nu creşte”. E, uite că a crescut…

    • Sa inveti din greselile altuia, mai bine iti angajezi cosasi.Sau iti iei capre sa pasca iarba marunt-marunt.:) N-are voie bere ca e in tratament.Dar eu am voie, pentru echilibru in familie.
      Si iarba a crescut pana duminica, cand l-a palit harnicia.Acum probabil ca va creste mai cu spor ca are si ingrasaminte…organice!

  4. Am zis sa raman serios, ca pana la urma e o intamplare nu tocmai fericita cand ramane omu’ fara un deşt, dar la felul cum ai povestit nu mi-am putut stăpâni zâmbetul. Viaţa merge mai departe…şi cu 9 deşte.🙂

    • Pai nu mai e nimic de recuperat, piesa lipsa s-a integrat in absolut. Va dura putin pana se va cicatriza dar cred ca va fi bine.Trei degete mari si doua mai mici la o mana nu-i chiar o catastrofa…

  5. eu am sa iau aminte la chestia cu duminica… trista intamplare. recuperare maxima si rapida la sot, rabdare maxima la nevasta! e o treaba sa vezi si din partea cealalta sistemul. am stat si eu „numai” vreo 5 ore la UPU la inceputul primaverii si e asa cum spui tu. lumea chiar isi face treaba, dar pacienti multi, hartogaraie si mai multa, medici putini.

    • Cu rabdarea stam bine, sper ca si cu recuperarea. Chiar le spuneam colegelor sa nu le mai aud ca se vaita de problemele noastre de sectie; la noi e parfum de tei fata de problemele din spitalele mari sau de la Urgente. Si volumul de munca e mare dar mai ales incarcatura psihica, nu cred ca te poti abrutiza cat sa nu te afecteze toate dramele din jur.Asa ca de acum incolo voi fi si mai atenta la nevoile pacientilor, stiu ce greu e sa fi dezorientat si temator intr-o sectie de spital.

  6. Vai, Adelina, imi pare rau ca a trebuit sa vizitezi UPU Judetean. Facem un post doi in unu’ cu ce am vazut amandoua acolo si speriem planeta? In Ploiesti exista farmacie non-stop: Dona de vizavi de Posta Mare. Inarmati-va cu chestii anti-durere, mi-a povestit cineva odata cat de rau l-a durut un deget d-asta lipsa. Of…In rest, ce sa zic…UPU Judetean e asa cum e insa oamenii aia se straduiesc pe cat pot in conditiile date.

    • Tot citind si la tine si la altii povesti de groaza despre UPU ma asteptam la tot ce-i mai rau dar n-a fost dracu’ asa de negru.Sau am nimerit noi intr-o perioada mai libera, probabil duminica se mai abtine lumea de la amputari. NU e nimeni vinovat ca am asteptat totusi cateva ore(dar internati pe sectie, nu abandonati pe un hol), era un singur chirurg plastician care avea mai multe cazuri de operat si mai era solicitat si jos, la Urgente.Ce pretentii sa ai de la un singur om! Dar tot e mai bine ca la mine la spital, la Valeni,unde e linie de garda comuna, atunci era un ginecolog si nu exista serviciu de radiologie in weekend!Azi am mers la pansat, in ambulator, n-a durat nici o ora.

    • Multumim! Il doare dar suporta si nu se vaita. De, ce-si face omul cu mana lui lucru manual se cheama!…E un pacient docil, chiar daca i-au cam dat lacrimile de durere azi la pansament…

    • Fac si eu haz de necaz, sigur ca e o experienta groaznica.Daca nu mai putem sa ridicam degetul macar sa ne ridicam moralul.
      Saru-mana de nominalizare, foarte onorata doar ca nu prea ma pricep sa pasez mai departe atatea linkuri…

  7. Ii doresc sotului tau însanatosire grabnica. Vorba ta, Doamne fereste de mai rau!
    Nici nu vreau sa ma gandesc cate a patimit saracul! Aicicred ca-i facea si un antitetanos.

    • Antitetanosul l-am facut chiar la mine la spital. Sa zic ca a fost si asta un „noroc”? ca abia cu trei zile in urma s-a primit vaccinul, nu se mai gasea nicaieri de luni bune? Iar la chirurgie plastica am nimerit-o de garda chiar pe sefa sectiei, o doctorita foarte buna.Deci un ingeras ocrotitor(cam neatent totusi) a avut.:)

  8. De trei zile-ncoace, relele nu-ţi mai dau pace!! Oare pedeapsa (păcatul de-a munci în zi de odihnă:D) n-a rămas nepedepsit? Asta să fie? Chiar dacă vine mai târziu osânda, dar tot vine? Măi, stau şi mă-ntreb, cum poţi vedea în toate relele şi-un bine, cât de mic, cât de pic, cât un fir de păr…

    • Probabil ca am vazut toate relele posibile si nu ma mai sperii usor. Cica nu conteaza daca vezi partea plina sau cea goala a paharului, important e ce a mai ramas in sticla. Daca in sticla mai sunt 9 degete, e totusi bine!Vezi si eu eram de serviciu in zi de sarbatoare, ia sa spun ca nu mai lucrez in weekend, ca am trecut la adventisti!:)

  9. Draga mea, ai un stil de a povesti, reusesti sa faci haz de necaz, insa asa cum ai spus si tu bine ca nu a fost mai rau. Eu am fost de vreo 2 ori internata cu copilul meu, si crede-ma ca imi e groaza de spital. N-am nimic cu nimeni, dar toti stau cu mana intinsa. Mie o asistenta in spital..la o alergie de-a lui Bubu (facuse alergie de la ibuprofen, si se umpluse tot de bubite care il mancau ingrozitor.) mi-a spus ca l-au mancat tantarii. La care eu, pai e iarna, si plus chiar si PRIN HAINE SI prin pampers l-au muscat. Ai naibii tantarii astia..nu le lasa pana nu isi baga trompa prin haine, apoi in pampers si acolo raman.Adevarati Dracula :)))

    • Si eu eram pregatita sa platesc „cotizatia” desi sunt total impotriva dar stii cum e, cand esti pacient parca te simti cumva obligat(sau te fac ei cumva sa te simti asa) dar am fost refuzati. Ceea ce m-a surprins placut si am considerat-o o recompensa binemeritata pentru ca nici eu nu primesc nimic, de la nimeni.Avem salarii mici, mizere, dar nu pot sa inteleg cum te poti bucura de banul unui amarat aflat in suferinta…Poate daca vreun pacient mai „pricopsit” vrea mortis sa-ti multumeasca as mai zice sa accepti dar nu sa te uiti la ultimul ban al unui necajit.O sa povestesc cam ce am vazut in cateva ore de bantuit pe holuri, lucruri de admirat dar si lucruri de revolta.

  10. Doamne, Adelina, prin ce-ați putut trece. Nu-mi dă ghes să râd de situația asta, deși am toată stima față de modul tău de-a vedea lucrurile, când oricum nu mai ai altceva de făcut.
    Să se vindece iute rana și să nu aibă parte de dureri. Sculele alea nu-s dotate cu mănuși de protecție? Of, of!
    Cât despre UPU, de câte ori am ajuns, s-a întâmplat cu pitica mea, am fost tratați excelent.

    • Tocmai manusa de protectie a fost cu ghinion ca a prins-o cutitul masinii si asa a ajuns si degetul unde nu trebuie.Bine ca a reusit sa traga celelalte degete…
      Si eu am fost surprinsa ca n-am zabovit mult la UPU asa cum ma asteptam dar oamenii au fost promti, nu pot sa le reprosez nimic.

  11. Băăăi ! Să nu te pună păcatele să tai iarba în locul lui, că degetul tău e magic !🙂
    Una peste alta… bine că e bine. Să caşte ochii data viitoare!

    • Eu nu umblu cu nici un fel de scule! Nu stiu sa bat un cui sau sa schimb un bec.Mi-e deajuns cat ma tai cu cutitul in bucatarie, de-aia am luat si feliator.Degeaba…
      Pai a cascat ochii…cautand bontul degetului!

  12. Multa sanatate sotului tau , Adelina!
    Hai ca si noua sunt bune , nu se simte lipsa unuia!
    Daca era reptilian , poate ii crestea la loc!😀
    Radem , glumim , insa e dureros si ati trecut prin aventura…Sa fie bine! Si multa sanatate!

    • Sincera sa fiu umorul e cam de fatada, nu pot sa zic ca nu m-a afectat.Dar nu mai e nimic de facut, ce-i taiat taiat ramane.Vineri am fost la control, tot la Judetean.Era puhoi de lume, care mai de care mai avariat.Asta iti schimba putin perspectiva, ajungi sa te bucuri ca ai scapat asa ieftin.
      Bun venit in casa mea, chiar daca e la un „parastas dansant”.:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s