Lacrimi pe holuri de spital

Standard

Imi explodeaza creierii in cap, mi-e sa nu fac mizerie pe pereti si sa-mi impute zugraveala.A fost o zi infernala, stau cu ochii pe ceas sa se faca odata sapte si s-o zbughesc acasa.

Si cand zic ca nu mai pot imi aduc aminte de orele petrecute pe holurile spitalului judetean, cand asteptam sa iasa Sotu’ din operatie.Si-atuni cred ca pot orice, daca si altii pot sa indure atatea…

Vreo doua ore am stat intr-un salon din sectia de chirurgie plastica. Fiecare pacient de acolo cred ca poate fi protagonist al stirilor de la ora 5. Cei mai multi au arsuri, rani intinse si greu de cicatrizat, arata ca niste mumii ambulante. Ce povesti or fi ducand cu ei si ce dureri cumplite or fi patimind!Acolo lacrimile chiar dor, ustura pe obraji arsi.

Apoi m-am mutat in usa blocului operator. Chiar in fata usii e sectia de terapie intensiva.Sotul a intrat la operatie iar eu am stat sa contorizez dramele vizitatorilor. Pe pacientii de acolo nu i-am vazut, n-am indraznit sa trec dincolo de usa cu cartele desi nu m-ar fi oprit nimeni.Va povestesc doar doua imagini care m-au impresionat.

Lacrima lumiiEra o familie de tigani. Negrii-tuci dar foarte curati, cizelati la haine dar pastrandu-si vorba si accentul.Erau trei femei si un barbat, cred ca frati.Intrau pe rand, cu decenta, nu stateau mult , asa cum ar trebui sa faca orice vizitator care vine la un bolnav grav.Si ieseau plangand, se strangeau toti, se luau in brate si se incurajau.Ascultand fara sa vreau am tras concluzia ca mama lor era in coma dupa o problema cardiaca. M-a impresionat si comportamentul de bun-simt dar si unitatea dintre ei. Ar fi plecat dar nu se indurau, mereu ziceu „daca n-o mai gasim in viata cand ne intoarcem?”…Si iar intrau pe rand, intr-un scurt pelerinaj. Buna mama trebuie sa le fi fost si frumoasa educatie le-a dat , mult peste ce vedem in mod curent la etnia lor.

Apoi a venit o femeie tanara. S-a oprit fix in fata intrarii in sectie,Si-a impreunat mainile si a inceput sa se roage miscand incet din buze. Adanc s-a rugat, cu evlavie.A facut o cruce la sfarsit, s-a uitat lung spre holul sectiei, s-a intors si a plecat fara sa treaca pragul, fara sa viziteze pe nimeni. Si m-am gandit ca a venit sa-si ia adio de la cineva drag dar n-a vrut sa ramana cu imaginea unui muribund in amintire, si-a trimis gandul bun din prag si a plecat cu sufletul impacat.Gestul asta, aproape de neinteles, m-a emotionat. Nici eu nu mi-am dorit sa-i vad pe cei dragi stingandu-se  si n-as fi vrut sa-i vad nici in impietrirea nefiintei…

Sa ma vait ca am avut o zi grea?Cam ce fel de zile as fi avut daca as fi lucrat intr-o astfel de sectie?Si cate lacrimi as fi putut sa plang pe dinauntru fara sa se vada pe dinafara?

Da, sunt obosita si ma doare groaznic capul.Dar prin mana mea au intrat in lume azi doi copii frumosi, un baiat si o fata. Au fost si probleme dar acum sunt bine si copiii si mamele lor si le aud alaturi cum se bucura cu intreaga familie. Cand se termina cu lacrimi de bucurie totul pare brusc mult mai usor.Si-mi indes calota sa nu murdaresc peretii cand o sa-mi explodeze creierul…

 

42 responses »

  1. Ok, ăsta ar fi momentul în care mi-ar prinde bine o vorbă de duh, ceva, un tonic, să te revigoreze. Evident, nu-l am la mine, deși abia ce-am citit cealaltă postare, unde am râs. Cred că-i prima dată când te citesc și nu-ți sesizez ironia fină, mă simt ca-n biserică și-mi dau seama că tot fluier, ca proasta. Mnoh, ai înțeles, da?
    Te pupific, sper să treacă iute durerea, iar calota să nu cedeze, că-s mai buni creierii acolo, la locul lor, pentru toată lumea!

    • Un tonic mi-ar prinde mie bine.Cu doua cuburi de gheata.Sau cu o galeata de gheata in cap cat sa intarzii explozia.
      Si zau ca poti sa si fluieri, eu oricum am recunoscut ca sunt afona, nici n-as baga de seama ca nu-i din ritualul slujbei.:)

  2. Stiu ce inseamna sa astepti pe holurile spitalului…Cand mi-au luat baiatul din mana..ca sa-l bage in operatie, am izbucnit in plans, pana atunci m-am tinut tare ca sa nu ma vada Bubu ca plang. L-a luat un tip..si el urla de mama focului..mami si mami hai pecam. .Am simtit ca mor, cat a durat operatia nu ma rugam decat sa-l vad sanatos..Era mic saracutul avea 2, 5 ani, m-au lasat sa intru la terapie intensiva, si acolo era cel mai mic, si mai amarat, si saracul desi era anesteziat…spunea incontinuu..mami, hai pecam, mami si mami, de am zis ca mor acolo de durerea lui. 5 zile cat am stat dupa aceea in spital doar cu mine a stat,, si vroia numai in brate, si era mofturos, pe maica-mea o respingea, si cate si mai cate, asta m-a facut sa cred inca o data, ca mama e mama orice ar fi.
    L-am operat de hernie si cu ocazia asta l-am facut si barbat

    • Nu inteleg protocolul asta tampit cu luat copilul de langa mama, e o trauma in plus pentru un micut care nu intelege ce i se intampla.Eu si daca fac gauri de cercei unui copil mai mare de 6-7 luni prefer sa stea mama alturi(asta daca nu e o mama „lesinoasa”) desi e o chestie care dureaza 5 minute.Plus ca daca mama sta la usa si-l aude plangand isi inchipui ca cine stie ce-l chinui, chiar daca nici n-am apucat sa-i dau caciulita jos…
      Sa-ti traiasca „barbatelul”!:)

  3. Am batut si eu 3 luni zi de zi spitalul!
    Aici nu este ca la voi, maternitatea este pe un etaj, internele pe altul, oncologia la 3 s.a.m.d.
    Deci poti vedea de toate. Dar este o diferenta enorma. In primul rand în cultura si educatie si probabil nu si în ultimul rand în îngrijirea pacientilor dar si a familiei!

    • Totusi m-a surprins placut faptul ca e un acces mai liber pentru familie, macar in weekend si in timpul orelor de vizita.Inainte era ca la puscarie, greu ajungeai sa vezi pe cineva in reanimare. Si la noi, in maternitate, se comenteaza ca intra prea multi vizitatori, ca fac mizerie, ca aduc microbi.Dar daca se schimba rolurile si devenim si noi pacienti sigur ca dorim sa ne vina tot neamul in vizita, nelimitat! Eu sunt pentru vizite fara program, cu toate riscurile.Dar depinde si de educatia si bunul simt al vizitatorilor, nu e mare lucru sa te stergi de noroi la intrare, sa iei o pelerina de protectie, sa nu stai mult, sa nu vorbesti ca la carciuma si sa nu stai gramada pe patul pacientului…

  4. Ieri coincidență, azi la fel.🙂 Tocmai ce comentasem la Irealia și îmi scuzasem prestația jenantă din cauză de neuroni făcuți praf, când am aterizat la tine în mijlocul problemelor cu creierii pe cale să explodeze. Venisem să-mi iau porția de zâmbete din fiecare zi (ce egoistă sunt și cât de rău m-ai învățat tu).
    Ai mei (doi) dau semne de revenire la forma inițială. Sper că și calota ta și-a făcut treaba, iar ei (creierii tăi) s-au potolit și stau la locul lor.

    • Inseamna ca e ceva in aer.Si noi, stia cu neuronii gingasi, suntem mai afectati. Eu chiar sunt meteo-sensibila, orice scadere de presiune atmosferica imi creste presiunea „cerebelica”.Si simt orice furtuna inante sa ajunga la granita.Uite, acu deja ma gadila in nas nisipurile alea aduse din Africa.;)Da’ nu ma fac eu bine!…

  5. Si bine si rau;si greu si usor;si viata si moarte! Ete asa e traiul!
    Ce ai faca daca??? Pai te-ai imuniza in timp! Probabil deja te-ai imunizat la plansetele si gemetele mamelor ce vin sa nasca/asa ma gandesc! Poate unele ti se par exagerate/altele simti nevoia sa le ajuti mai mult/nu stiu! Dar cred ca obisnuinta e mai a dracului decat sentimentul!
    Sa ai sanatate Adelina! Si sa-ti treaca durerea de cap!

    • Asa zic si eu, ca m-am imunizat dar ma surprind cu barbia tremurand cateodata si ridic nasul si fac pe dura ca sa nu-mi stirbesc blazonul. In ziua in care chiar n-o sa ma mai impresioneze nimic plec acasa definitiv, inseamna ca n-am ce cauta printre oameni, m-am salbaticit.Dar sper sa nu vina niciodata ziua aia…

  6. Povestea ta cu tiganii imi aminteste de o scena pe care ieri am vazut-o…tot la spital. O tiganca iese dintr-un salon si intra in altul. O asistenta o intreaba ce cauta si ea spune ca trebuie sa duca un suport pentru perfuzii ( avea o denumire, dar nu mi-o amintesc) . Asistenta ii spune ca nu e treaba ei sa caute un asemena suport, e treaba asistentei de pe salon. Si tiganca ii raaspunde: ” da’ ce, eu nu am maini sa aduc unul? Dna asistenta are de pansat alti bolnavi, pot si eu sa fac atata lucru in locul ei!”. M-a impresionat respectul din vocea tigancii, respectul pentru o meserie in rolul alinarii altora. Dincolo de spagi, de mizerie, de salariile rusinoase si de toate bolile morale din spitalele noastre, m-a impresionat.

    • Am intalnit si eu tinere mamici tiganci care chiar mi-au fost dragi.Am avut de curand una, primul copil la 26 de ani(nu ca altele, la 16!), foarte grijuluie, intreba despre orice , foarte curata, in fiecare zi cu sosete albe noi, pieptanata si la 3 noaptea, cu vorbe frumoase si purtari la fel de frumoase.De ce m-ar fi deranjat pielea bruneta cand alaturi erau niste blonde care nu vazusera de mult pieptene sau periuta de dinti dar erau nelipsite de la cafele si tigari?

  7. impresionanta poveste! categoric, fiecare meserie are genul propriu de stress. Sunt meserii pe care poate le-as fi putut face, altele nicicum – ca spre exemplu cadru mmedical. Nu! nu as fi putut lucra într-un spital, nici macar într-un cabinet de cartier. Nu! ..De aceea îi admir extraordinar pe cei care au ales sa ajute oamenii , mai ales oamnenii bolnavi! Respectul si recunostinta mea sunt profunde!

    • Asa ar fi ideal, ca cei ce au ales sa lucreze cu bolnavii sa-i si respecte si sa-i ajute neconditionat.Din pacate nu-i mereu asa…Soacra mea, femeie in varsta si modesta, de la tara, era internata acum cativa ani pentru operatie de hernie de disc,Era pe hol cand a strigat medicul anestezist „cine-i Xulescu?”si ea s-a grabit sa intre in cabinet, sa o consulte inainte de operatie.Dar cand medicul a vazut ca e cu mana goala, fara darul sau plicul de rigoare i-a zis „pai asa vii matale? ia mai du-te si mai vino odata!”…Normal ca a doua oara s-a dus „regulamentar”.Inteleg si nevoile celor ce lucreaza in sanatate, salariile sunt rusinos de mici dar nu stiu cum te poti bucura de ultimul banut al unui amarat care poate s-a imprumutat sa vina sa se trateze de o suferinta.Dar doctorita care l-a operat pe sotul meu duminica nu a primit nimic, abia am reusit sa-i multumim cu un buchet de flori.

  8. Unui prieten, de profesie șofer, dar spre diferență de alți membri ai breslei, un tip deosebit ale cărui studii liceale depășesc cu mult cunoștințele date de teancul de diplome universitare colecționate de alții, i s-a oferit la un moment dat oportunitatea de a lucra în cadrul serviciului de ambulanță. După vreo două săptămâni m-am reîntâlnit cu el și am fost curios cum îi merge la noul loc de muncă. „Am renunțat”, mi-a spus. „La sfârșitul fiecărei zile, mă îmbătam să uit cele văzute peste zi. Aș fi ajuns alcoolic. Habar nu ai ce grozăvii se întâmplă pe acolo. În ultima zi, am căutat vreo trei ore un picior al unei victime a unui accident de circulație. Nu l-am găsit. L-o fi luat un câine și a plecat cu el în gură.”

    • E mai bine sa renunti decat sa clachezi si sa-ti distrugi viata. Am si eu un var care lucreaza la SMURD, la descarcerare si mai povesteste despre ce grozavii gasese la cate un accident.Eu acum lucrez intr-o maternitate, sunt povesti multe, unele nostime, altele revoltatoare, dar dramele adevarate sunt rare.Dar primii ani de activitate i-am avut intr-o sectie de pediatrie unde curgeau urgentele garla.Au trecut peste 20 de ani si n-am uitat cum am fugit pentru prima data pe scari cu un copil de 4 ani mort in brate…Daca ar fi existat berea cu lamaie pe atunci poate a apucam si eu de baut.;)

  9. Cei care lucreaza in spitale cred ca ar putea aduna in fiecare zi povesti pentru cate o carte. Este atata durere si atata jale pe holuri, vezi atatea figuri triste sau realmente ingrozite, incat ti se face pielea de gaina si ajungi sa te rogi chiar daca nu esti credincios.
    Multa sanatate sotului tau! Te astept cu povesti mai vesele!

    • Pacientii si apartinatorii se roaga dar personalul medical, paradoxal, mai mult injura.Chiar si eu injur la serviciu, mai ales la urgente, e un mod de refulare, de descarcare de adrenalina.Si la mine e mai eficient decat cu rugaciunile.Doar ca uneori, din reflex, mai scap si pe acasa cate o perla, spre rusinea mea.:)Acum s-a obisnuit si Sotu’ dar la inceput mai reprosa „si eu, care credeam ca m-am insurat cu o doamna…”:))

  10. ai dreptul sa fii coplesita, insa sa nu uiti ca de tine depind fetisoarele alea vesele de dincolo pe care le auzi. ia bucuria lor si zambetele sa-ti aline durerea de cap si oboseala. am cea mai mare admiratie si recunostinta pentru munca voastra!

    • Uneori e harmalaie noaptea pe sectie, parca se pornesc toti odata sa planga si mai iese cate un medic de garda(camera de garda e chiar langa noi) si tipa ca de ce e galagie, de ce urla copiii.Asta ma enerveaza cel mai tare;ca ei n-or fi urlat cand au fost mici! si le mai zic”urla ca nu stiu sa-njure” si gata, nu mai zic nimic…Dar pe copii nu ma supar niciodata, dimpotriva, incerc sa vad daca-i supara ceva sau numai fac conversatie.E dreptul lor sa urle, macar acum.Eu le zic „statia de bruiaj”.:))

      • pai aia si sunt😆 in orice caz ai nervi de otel! eu abia am rezistat cu o urlatoare si multumesc lui D-zeu in fiecare zi ca-i mare si nu mai trebuie s-o aud noaptea!

  11. Nici eu nu m-am dus la bunicul meu cand a fost transferat la Terapie Intensiva. Nu am avut vrut sa il vad asa, vroiam sa mi-l pastrez in amintire asa cum a fost mereu.

    • Asa sunt si eu.Daca tot nu mai pot ajuta cu nimic macar sa nu-mi stric si amintirile…Imi era groaza ca am s-o vad pe bunica moarta si numai asa imi va ramane in minte.Dar cand a murit a nins fara incetare trei zile, n-am ajuns decat dupa inmormantare…

  12. Am spus mereu că durerea din jur trebuie să fie unul din motivele pentru care unele asistente devin acre şi nesuferite.
    Când vrei să faci mizerie împrăştiind la creieri, cheamă-ne să adunăm un pic din înţelepciunea ta ;;)

    • Cineva spunea pe un blog ca a fost foarte bine tratata intr-un spital de stat din Romania, nu avea decat un singur repros;ca nu se zambeste! aproape doare lipsa unui zambet, oricata amabilitate ai pune in loc.Asta am constatat si eu, ca ne e greu sa mai zambim.Si nu ne dam seama ce important e pentru ceilalti.Tocmai am dat o tura prin toate saloanele, le-am intrebat de sanatate pe mamici, mi-am tachinat putin pacientii mei mici si galagiosi, le-am spus cate o gluma si le-am lasat zambind.Zau ca n-a fost greu!
      M-am razgandit, nu vreau sa tapetez peretii cu intelepciunea mea!:))

  13. Ce să găsim pe holurile spitalelor, altceva decât suferinţă, boală, moarte, plâns, durere, lacrimi. Nu ajungi la spital de bine ce îşi este. Am lucrat ani de zile în domeniul executărilor silite. Tot de acele lucruri te loveşti. Să iei casa unui om datornic, ce se întâmplă cu el, se îmbolnăveşte, moare. Să evacuezi o familie cu copii din cauza datoriilor pe care le-a strâns la un cămătar nenorocit, ce se întâmplă, lacrimi, durere, suferinţă. Peste tot. Iar tu trebuie să fii tare. Să nu pui la suflet. Asta mi-a spus colegul meu în prima zi în care am păşit în firmă: „aici nu trebuie să pui la suflet tot ce vezi, altfel o iei razna”.
    În domeniul sanitar trebuie să fii călit, ca să-ţi poţi face treaba însă uneori „uiţi” că nu eşti doar o maşină …

    • Asa la spuneam si eu tinerelor mele colege care abia paseau intr-un spital si asa spun si acum:acu’ facem ce-i de facut si de bocit bocim pe urma, sa nu ne vada lumea cu rimelul scurs pe fata!

  14. Te citesc de ceva vreme dar pe tacute.Postarea asta m-a scos din ”carapace”.
    Sa treceti cu bine peste problema cu degetul a sotului tau si sa nu fie alt necaz mai mare in viata voastra!
    Cat despre spitale si atitudini,multe de spus.Mi-am schimbat parerea despre mamele tiganci cand am fost internata cu pustiul la spital.Erau cateva atat de curate…dar mame devotate,nu se dezlipeau de langa copiii lor.Era o mama tanara,cu cativa ani inainte pierduse un copil la numai cateva luni de viata si acum avea o fetita.Venea sotul ei,zilnic,cu mancare proaspat gatita de el si haine curate pentru ea si fetita.M-au uimit cu simplitatea si decenta lor si mai ales cu dragostea care era in jurul lor.In sfarsit,nu sunt asa toti,dupa cum si intre noi exista tot felul de oameni.
    Ma inclin in fata cadrelor medicale adevarate,este o meserie cu mare raspundere.

    • Onorata de vizita si ma bucur ca ai spart carapacea!
      Cele mai multe dintre tiganci sunt o pacoste pe capul nostru dar nu trebuie sa generalizam, sunt si mame devotate printre ele, unele sunt chiar un exemplu de instinct matern si buna crestere.Avem o tiganca, pacienta veche, care a mai nascut de vreo trei ori la noi, de doua ori cu mari probleme.Noi ne-am chinuit sa-i reanimam copiii, sa-i putem transfera caci aveau malformatii si ea ne-a furat de fiecare data fie telefoane, fie portofele sau ce a mai gasit.Cei doi copii i-au murit, in curand vine sa-l nasca pe urmatorul; cam cata bunavointa sa-i mai aratam? dar sunt si din cele care spala rusinea etniei lor…

  15. Cei care lucreaza pe ATi spun ca te obisnuiesti cu orice.
    Oricum, banuiesc ca daca ar fi sa alegi intre o sectie de arsi si una de …interne, ai alege tot ceva legat de copii.

    • Am facut practica, demult, tare demult, intr-o sectie de chirurgie infantila-arsi. M-am dus de dragul asistentei sefe, un om deosebit, un profesionist de exceptie si un suflet mare.Am zis ca pot si eu ce poate ea, sa jupoi pieile de pe un trupusor de cateva kilograme, sa speli rani infectate, sa vrei sa mangai si sa nu gasesti o bucata de piele intacta pe care s-o atingi…A fost groaznic, eu n-am putut.Atunci eram prea tanara, poate ca acum m-as descurca.Dar sper sa nu fiu nevoita sa incerc.

  16. Numai oamenii fara inima si minte n-au habar despre sau ignora faptul ca personalul unui spital trece zilnic printr-un mare consum nervos si sufletesc …
    In viata, din pacate sau din fericire (ca nu stiu sigur cum este) ne obisnuim cu raul…greul… moartea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s