Arhivele lunare: iunie 2013

Ghiudem infractional

Standard

Bonjur, gashca!

blonda veselaMa intitulez Esmeralda Ghiudem si  profit de sansa de  oportunitate sa stau unpic de vorba in monolog cu voi. Un amic prieten, Valerica  , baiat fin si sentimental incurabil fara leac mia zis sa trec pe la madam Adelina care microfonul deschis si pot sa fac microfonie cu toata lumea, din Qatar pana in Malaezia. Deci, salut, seicilor din Qatar , va bezeleste Esmeralda!

Mam uitat si eu pe-aicea sa vad ce fel de lume ie si de care sexe, ca pentru mine sexul chiar e important, aproape la fel de important ca  cardul din portofel. E binisor, vad ca e si barbati destuli, asta inseamna ca nu mai sunt razboiuri multe pe planeta, ca asa mia spus mie un om intelept si care citea mult caci era vanzator la un chiosc de ziare: e razboi, nu e barbati, nu e razboi, e barbati! De-aia sunt eu  pacificatoare si concordioasa, ca nu vreau sa dispara barbati ca dinozauri.

Si am mai vazut ca toata lumea pe aici e coolta, care mai decare vorbeste elevator, se vede ca ati citit carti. Eu chestia asta cu cartile no inteleg, mie nu-mi place sa lecturez, ca de ce sa-mi stri ochii si asa iritati de lentilele de contact ca sa aflu ceva care oricum se da la televizor! Si daca nu se da la televizor inseamna ca nu e important, nu are rost sami bulversez eu mintea. Ca de Alexandra Stan si de Bianca Dragusanu sa dat, de saracu Becali sa dat, de reportu la loto sa dat, de Zavoranca sa dat…ce sa mai citesc altceva? Conotatiile de la bursa nu ma intereseaza si nici cum se coabiteaza astia in draci mai ca caini in calduri!

Asa ca, oamenilor coolti, eu zic sa nu mai cititi, ca cititul dauneaza grav sanatati . Puteti chiar sa faceti cataracta sau cascada pe reptina sau, mai rau sa dati in orbul gainilor.Si orbi no sa mai nimeriti Braila, osa trebuiasca sa cititi porma in braileste cu degetul…Ascultati ce va spune o blonda plancturoasa si versatila :cartile nu e pentru citit, nu puneti mana pe ele ca au microni  si va puteti contraria de multe boale! Cartile nu se citesc, se amesteca, se taie, se impart , se imperecheaza si se etaleaza!  La carti se castiga din pariu, nu din lectura, asa sa stiti!

As mai sta sa ma bag in vorba cu voi dar sunt celeritata si grabita, am o shusta importanta cu un afacerist intereprinzator  si nu pot sa intarzi, inca nu m-am delapidat pe picioare si nu miam ojat unghile. Poate revin la intoarcere sa va povestesc cum a discurs intalnirea si daca a fost profitabila. Desi eu nu de profitoare ma duc ci pentru ca sunt miloasa si sentimentala si stiu ca omul e singur-cuc fara nici o pupaza de nare cinei sterge mucegaiul de pe euroi…

Hai, va pup si bafta la tabinet! Pa, mai seicilor din Qatar, nu-mi faceti si mie o chemare si o sponsorizare ca pe aicea ploua si mi se cam duce bronzul? Da-l dracului de bronz, ca mie imi place aurul!…:))

 

Subsemnata, adelinailiescu, posesoare de Zeama de cuvinte, declar pe propria raspundere ca aceasta Esmeralda Ghiudem a intrat prin efractie pe blogul meu si vi s-a adresat fara a-mi cere permisiunea, deci rog sa fiu exonerata de orice critica referitoare la stil si continut! Ba, mai mult, mi-a „bulit” si adresa de mail, drept pentru care trebuie sa-mi fac alta, pe care o sa vi-o comunic ulterior. Si luati-o naibii in Qatar sau unde-o fi  de pe capul meu, ca-mi strica blazonul!

 

Auriu si vinetiu

Standard

Am citit un articol despre cand si cum trimitem copiii la cumparaturi. Si mi-a starnit nostalgii.E clar, sunt batrana daca ma las asa usor invaluita de amintiri!

Mai intai mi-am amintit de fi-miu, la 5-6 ani, cand il trimeteam la piata de langa bloc. Imi dadea ciorba-n clocot pana se intorcea el cu patrunjelul; si nu ca nu se pricepea sa cumpere, dimpotriva: dadea ocol tarabelor, studia preturile tuturor si abia apoi cumpara. Nu pentru a face economie de un leu vechi ci pentru ca avea el o filozofie cum ca trebuie sa faca profit ala care nu se caliceste si care vinde mai ieftin. De atunci au trecut 20 de ani si tot filozofia asta o are, prefera sa mearga pe jos o statie de troleu decat sa cumpere cu 2 lei mai scump de la parterul blocului. La chestia asta chiar nu seamana cu mine.:))

Apoi mi-am amintit de frageda mea pruncie si de primele mele cumparaturi. Eu eram responsabila cu dus gunoiul, cumparat paine sau tinut rand pe la unele cozi. De obicei aveam bani ficsi si o lista scurta de la care nu ma abateam. Cel mai tare ma enerva cand nu gaseam la magazinul de langa bloc ce cautam si ma obliga mama sa ma duc pana in centrul orasului. Si ca sa-mi mai treaca supararea ca trebuie sa bat atata drum pentru un fleac(in perceptia mea toate erau fleacuri) pierdeam timpul pe la vitrine, cascam gura la lume pe strada si cand veneam acasa ma vaitam ca a trebuit sa stau la o coadaaaa…

Intr-o iarna, nu cred sa fi avut mai mult de 10 ani,  m-a trimis mama la paine si n-am gasit langa bloc.Si m-a obligat sa ma duc „in centru” desi ar fi putut sa faca si ea o mamaliga si gata. Dupa ce am luat painea m-am oprit sa-mi proptesc nasul in vitrina librariei, ca era inainte de Craciun si erau multe jucarii si globulete. Parca mi-a luat acadea_sarbatori_glob-de-pom-craciun-150x150Dumnezeu mintile asa de tare m-am indragostit de un globulet! Era mic, mai mic decat pumnul meu de copil, galben auriu si aveam impresia ca-mi zambeste, ca ma asteapta pe mine. Am intrat in magazin, Am intrebat cat costa, tin minte ca ieri , patru lei cincizeci si mie imi ramasesera cinci lei rest de la paine. Am dat banii si mi-am luat globuletul pe care l-am dus pana acasa ca pe o comoara, de parca n-ar fi existat nimic mai valoros pe lume.

Acasa l-am arata cu mandrie mamei, cred ca era prima mea achizitie pe cont propriu si mi se parea ca am facut o afacere foarte buna, desi niciodata nu mai cheltuisem restul de la cumparaturi. Ce a facut mama? In nici un caz nu m-a felicitat. Ba m-a batut rau, una din bataile pe care nu le-am uitat niciodata nu pentru ca m-a durut vreo vanataie ci pentru ca m-a durut sufletul. „Na, sa te inveti minte sa mai cheltui banii aiurea; ce, n-aveai globuri acasa? sa cheltui aiurea cand oi muncii tu, ca nu mancam globuri…”

Si mama dadea, mai mult cu nervi decat cu forta si eu nu stiam cum sa-mi feresc globuletul. Am indurat cu stoicism, fara nici o lacrima, asa cum faceam de obicei.Globuletul meu merita orice! Dar n-am mai cheltuit niciodata nici un banut din restul de la cumparaturi…

Am pastrat multi ani globuletul. Cand m-am maritat si am plecat la casa mea mi-am luat si globuletul. Si in fiecare an pe el il asezam primul in brad, era „seful globuletelor”, cel pentru care mancasem bataie in copilarie. Apoi s-a crapat, dar tot la loc de cinste statea in brad pana ce, intr-un an, l-am gasit spart de tot. M-a durut mai tare decat atunci cand imi luasem bataia, parca imi murise un prieten…

Nu certati copiii cand isi fac o mica placere din restul de la cumparaturi. Explicati-le ca nu e bine sa procedeze asa sau lasati-le din start un banut al lor, pentru investitii. Pentru noi, oamenii mari, lucrurile par simple, in alb si negru, in corect si incorect, pentru copii bucuriile au multe nuante.Uneori sunt aurii si dor…

Ia margica, neamuleee!

Standard

Stie cineva daca se mai acorda medalia aia cu „Erou al muncii socialiste”? Nu? Nici macar in China? Pacat, m-as duce si pana acolo numai sa mi-o decerneze cineva, chiar o merit…

Azi am fost tare gospodina, mi-am facut norma la harnicie pentru toata luna.Nu iunile, ca asta-i ca si trecuta, ci iulie. Deci o sa mai dau in branci de treaba prin august. Ce-am facut de ma laud atata? Am gemuit! Adica am fiert trei sarje de gem de visine!:)) Daca vine vreo foamete, vreo apocalipsa, sunt asigurata pentru vreo doi ani, traiesc bine-mersi cu doua-trei linguri de gem pe zi, imi asigur si caloriile si glicogenul pentru creier…

Dar nu cu harnicia voiam sa ma laud. Si nici cu frumusetea , inteligenta, talentul si modestia ca astea sunt bine cunoscute.:))

M-a provocat Melania cu esarfele ei care mi-au starnit un sentiment de invidie(bine disimulata intr-o admiratie!). Nu ma apuc acu sa le scot si eu pe ale mele ca maine menajera-i libera, eu la serviciu si n-are cine le pune la loc. Dar am recunoscut cu sinceritate(si aceeasi invidie disimulata) ca are mai multe ca mine.Ei, nu cu multe dar totusi…:)

Dar trebuia sa dau si eu replica cu ceva, nu? Asa ca mi-am scos cutiile cu margele. Nu le-am intins una langa alta cat sa umplu patul(desi puteam, da?) doar le-am pozat „vrac” si fara nici un aranjament prealabil. Sa va spun ca minunata caseta compartimentata e de fapt o foarte utila trusa de scule?:))Asa ca…taaaa-naaaaa!

 

IMG_2857

 

IMG_2858

 

E ca sunt mai tare decat gaina babei? Ca aia n-a gasit decat o margica…Si daca echivalez o esarfa la trei margele o bat si pe Melania!:))

Biletel de…zombi fresh

Standard

Marti avusesem o zi naspa. M-am dus seara acasa obosita si contaminata de sictir. Asta e, traim intre oameni si ne mai si contaminam! I-am facut sotului capul mare cu amaraciunile mele si am decis sa ma culc, sa pic in somn greu si linistitor de ganduri tulburi. Ca dimineata aveam programata o trezire matinala (dupa standardele mele)  la ora 7, sa plecam la Ploiesti.

Dar dormi de poti! Afara tuna si se zgaltaiau ferestrele de parca as fi avut o baterie antiaeriana in curtea casei. Si se propaga vibratia din ferestre in perete, in pat, in perna, in creierii mei (sa zic deci ca am dormit cu vibratorul sub perna?:)) Cand aproape sa finalizez o tranzactie cu Mos Ene suna mobilul sotului:era mesaj de meteo-alert ca vine vijelia. N-am stiut cum naiba sa opresc dracia care nu mai contenea sa tiuie asa ca a trebuit sa se scoale posesorul mobilului sa-l inchida. Trecuse de miezul noptii si-mi cam crapau creierii de durere. Sa traiasca si sa prospere industria farmaceutica (dar-ar dracii-n ea de profitoare smechera!) care a nascocit leacuri pentru insomnii!

zombiInghit hapul si ma culc. Nici nu adorm bine si suna iar dihania de mobil. Bai, da scurta fu noaptea asta! Dau sa opresc alarma, nici pomeneala sa se opreasca. Iar se trezeste Sotu’, bombane ceva si-l inchide. Eu ma tarai spre baie, intr-o semiletargie medicamentoasa. Fac un pipilica, ma spal pe dinti, dau cu antiperspirant, ma pieptan si ma intorc in dormitor sa-mi pun niste toale pe mine si sa plecam odata la shopingul ala. Imi iau hainele de pe scaun, dau sa ma echipez si vad ceasul de la reciver: 1:52! Ei, pe naiba, nu vad bine, poate e 7:52! Sau s-a stricat si scula asta de la atatea fulgere si intreruperi de curent? Verific la mobil: 1:53! La naiba, abia acum realizez ca-i noapte, nu e intunecat de la ploaie! Intreb: de ce-a sunat ceasul? O voce plina de nervi imi raspunde: nu e desteptatorul, e mesageria, alt meteo-alert! Mama voastra de alertati care nu lasati lumea sa doarma!Si daca vine vijelia, ce? ca nu-s pe camp. Doar n-o sa ma urc pe casa sa tin de tigle sa nu mi le ia!

Si pic iar la asternut, asa pieptanata si parfumata…Si cand mi-era somnul mai lin se trezeste Sotu’. Ridic si eu o spranceana, zaresc lumina si cobor din pat gata sa reiau echiparea. „Mai dormi, ca nu-i nici sase, eu nu mai am somn…”Off, ca eu mai am dar nu ma lasa lumea sa dorm.

Am mai lenevit o ora, nici adormita, nici treaza si pe la 8:00 am plecat, zombi buimac, la zombie-in-flacari-icon-1cumparaturi. La pranz ne-am intors cu un portbagaj plin (haleala, multa haleala! si multa bere cu lamaie!) si cu portofelul cam gol. Nu mi-a trebuit nimic de mancare, numai m-am hidratat si m-am dus sa ma odihnesc. Care odihna a durat vreo doua ore, fara rasuciri de pe o parte pe alta, pana la amortire!:)

Asa ca acum , mult dupa miezul noptii, sunt cat se poate de fresh si apta sa torturez tastaura. Pe copii nu-i torturez ca-s tare cumintei, cred ca au intuit ei ca nu mi-s toti boii acasa si nu e cazul sa ma supere. Si meteo-alertu’ a ramas pe noptiera, acasa, sa-l opreasca cine-o  vrea!

Biletel de…vise, taica!

Standard

Iar de noapte. Iar  intre oboseala si lehamite. Iar biletele…

Ca sa nu ma mai gandesc la lucrurile urate care dau navala in viata mea prefer sa ma retrag in niste reverii placute. Si sa le pun pe tapet, sa le impart cu voi. Micile vise de azi, marile afaceri de maine, cine stie! Ce viseza un bugetar satul de umilinte:

Mi-as deschide o cafenea. Sau , mai exact, un complex cu bar, cofetarie si cafenea, pe principiul „avem di toati”. As face ceva gen safari, cu multa verdeata tropicala si influiente africane, intr-o cladire cu luminator generos care sa poata fi deschis cat e vreme frumoasa. Cu sunete placute din natura, mobilier din ratan sau lemne cat mai nefinisate, asa cum le gasesti in natura. Cu orhidee si liane, cu papagali vorbitori, sa aiba si copiii o bucurie.

As servi cafeaua in cesti negre cu modele rustice africane si inghetata in cupe ce imita nucile de cocos. Si, neaparat, pe un perete as face o cascada! Una cu multa verdeata si care sa umidifice aerul.Si niste holograme cu fluturi uriasi sa se reflecte in apa.

Fetele care servesc ar trebui sa fie cat mai mulatre, cu bratari si coliere, imbracate cat mai specific Africii (ho, baieti, nu va bucurati prea tare, n-o sa va beti cafeaua holbandu-va la sanii goi!) Ca sa nu fiu acuzata de discriminari as angaja si vreo doi baieti, de preferinta culturisti, imbracati  ca Tarzan. Asa-i, fetelor, ca inghetata are alt gust acum?:))

Cam asta ar fi, in mare, decorul dar pastrez si niste elemente surpriza. De cafea ce sa va mai spun, sigur va fi pe toate gusturile si de toate aromele, nimeni sa nu plece dezamagit. Daca o sa am cereri fac rost si de cafea de-aia foarte scumpa, „reciclata” de maimute. E vreo suparare daca nu gasesc maimute si-l invat pe Yeti sa o recicleze?

Asta e proiectul A. Daca nu va place sa-mi spuneti, ca saptamana viitoare daram sandramaua si construiesc altceva, cu specific scotian. Nu ca ar avea mare cutare cafeaua sau whisky-ul baute in muzica de cimpoi dar sunt curioasa ce rectie vor avea doamnele cand se vor apleca chelnerii imbracati cu fustite ca au scapat tirbusonul pe jos…Si-apoi, scotian, scotian, da’ nu va caliciti cand e vorba de lasat bacsis!:)

dear-coffee)

Ultimul omagiu

Standard

Azi e marti da’ zici ca-i luni.Si am nervi cat pentru luni si marti la un loc. Dupa ce o sa-mi mai treaca si mai rumeg niste planuri va spun ce m-a suparat.

lumanare-thumb-250-0-18In weekend am avut iar deces in familie. Daca acum vreo trei luni a murit nasul meu de botez acum a murit si fiul lui. La 52 de ani si macinat de multe boli garnisite precum bomboana pe coliva de niste metastaza cerebrale. Ultima luna fusese un calvar, ultimele 10 zile un iad asa ca moartea a venit ca o usurare si pentru el si pentru cei de langa el. Drept e ca si-a cam facut-o cu mana lui, i-a fost mai draga sticla decat sanatatea. Dar…despre morti numai de bine si fiecare e liber sa-si bata joc de viata lui cum crede de cuvinta…

Am zis  sa trecem si noi, crestineste, cu o lumanare  si o floare. Desi nu stiu de unde ipocrizia asta cu „ultimul omagiu” , cand nu l-ai omagiat niciodata pe raposat…Toti cei care nu i-au adus macar o cana de apa cat a zacut vin acum sa-si aduca „omagiile”.Fiindca intram in tura de noapte am hotarat ca trecem mai intai pe la mort.Si ca sa nu mor de foame pana dimineata mai intai m-am asezat sa ‘ingurcitez” ceva.Si-l vad pe Sotu’ curatandu-si o ditamai capatana de usturoi.

-Ce faci, mananci usturoi inainte sa mergem la mort?

-Ce are, ca doar nu trebuie sa ne pupam!

-Pai o sa mirosi ca naiba…

-Lasa ca o sa miroasa mortu’ mai tare , se neutralizeaza.

Ne luam sa ne imbracam.Eu imi calc o bluza neagra, sobra. Zice Sotu’:

-Nu pot sa merg asa?

-Asa cum?

-Asaa, in bermude si-n tricou…

-NU!! La mort se merge ca la teatru, in negru si elegant!

-Pai si tu esti in bermude.

-Da, da’ ale mele sunt bermudele de gala!

Ne-am luat florile si am plecat. In camera cu decedatul (ca mie jena sa-i spun Mortu’) am stat fix zece secunde, cat sa-i las florile si sa-i spun ca l-am iertat ca m-a scapat cu carutul in lacul inghetat cand aveam 11 luni, ca mi-a rupt mana la 4 ani invartindu-ma ca avionul de o mana si un picior si ca . de-al naibii,  imputea aerul cand dormea cu noi in camera ca sa ne faca sa iesim afara sa respiram. De atata formol mi-au da instantaneu lacrimile, lucru probabil apreciat cum se cuvine de cele doua babe aflate la priveghi si care pareau a se simti in largul lor. Cred ca astea erau la antrenament…

A doua zi am chiulit de la inmormantare, ca eram dupa o noapte alba si obositoare. Sper ca nu mi-a pus absenta si sa vina sa ma ia la intrebari, precum bunica-sa, raposata Mamare! Dar mai sigur o sa-i spun lui Sotu’ sa mai manance seara niste usturoaie, cat sa nu se apropie vampirii si strigoii.Da’ nici eu nu ma apropii!:))

Biletel de…noapte alba

Standard

Doamne, adu mai iute zorii

Ca de neguri sunt satula

Si alunga, te rog, norii,

Ca sa pot pleca din tura!

 

Fa sa fie ora saptevomabebelus

Ca-s in pana de idei

Si am obosit cat lapte

Am facut la puradei.

 

Vreau acasa-n patul meu,

Vreau obloane fercate!

Sa fii bugetar e greu

SA pierzi noapte dupa noapte.

 

diareebebelus1Nu e rau ca sunt afona

Mi-e tot una tril, scandal…

Astia-s plozi de primadona

Zici ca-s corul Madrigal.

 

Tace unul, altul zbiara

Nu e chip sa-i faci sa taca

Ba-i da laptele pe-o nara,

Ba se screme  si se kk!

 

De ce, Doamne, n-ai lasat224x145

Muti sa fie vreo…trei luni?

Sa am eu timpanul spart

Si in ochi sa am taciuni?

 

Pari firavi, un puf cu viata

Dar cu perii albi te lasa

Si ma-ntreb cu mintea-n ceata:

De ce nu-s eu florareasa? :))

Biletel…din lumea larga

Standard

Ca un copil care n-a avut jucarii cand a fost mic am descoperit acum bucuria tabelelor si statisticilor. Nu ca as intelege mare lucru din tabele dar imi dau o stare de bine cand stiu ca reflecta apartenenta mea la ceva.

harta-lumii-duo-167701Desigur ca ma refer la tabelele cu statistci de pe blog, ca doar nu m-oi uita la tabele de logaritmi su statistici cu intentiile de vot! Si dincolo de numarul de vizite sau de unici (aoleooo, ce greu am priceput ce-s unicii astia!) ma uit la locul de unde imi vin vizitatorii. Bai ce mandra am fost de mine cand am vazut ca ma citeste cineva din Germania, ziceai ca madam Merkel in persoana sta cu pixu-n mana sa-mi faca conspect pe blog!

Desigur, toti cititorii sunt romani risipiti prin lume, nu cred ca se chinuie vreun chinez sa ma citeasca cu traducere.Dar se cheama ca cineva, pe un alt meridian, intra cumva in contact cu mine.Si asta ma face sa ma simt minunat. Si minunata in acelasi timp, ca ma tot minunez cum m-au gasit.:))

Toate locatiile sunt importante, pe toate as vrea sa le vizitez si sa-mi cunosc cititorii, sa le multumesc personal ca-mi dau din timpul lor pretios. Dar, mai nou, am doua locatii care imi ridica semne de intrebare: Qatar si Malaiezia.

Am crezut initial ca e cineva ratacit, adus de Goagal la usa mea in cautare de altceva. Dar cand am vazut ca se repeta destul de des m-am bucurat. Adica e cineva in Malaiezia care stie ca exist si eu pe lume? si cineva din Qatar n-are altceva mai bun de facut decat sa lectureze aberatiile mele? Ziceti voi daca nu v-ar starni un sentiment de mandrie? Ei, acu n-o sa-mi iau nasul la purtare, inca n-am cititori din Nepal, Banglades sau Patagonia dar totusi…ingaduiti-mi macar 5 secunde de aroganta.:)

Dragi vizitatori de pretutindeni dar mai ales din Malaiezia si Qatar, va multumesc si ma simt onorata de atentia voastra! M-as bucura sa va stiu macar numele ca lumea sa para si mai mica iar blogosfera si mai prietenoasa.

Voua de unde va poposesc cititorii? Care e cea mai „exotica” locatie in care sunteti cititi?

Biletel de…burta plina

Standard

Sunt inca afectata. Si fizic si emotional. Si pana imi revin in parametrii normali mi-am propus sa scriu in fraze cat mai scurte, cat mai concis. Ca daca insir prea multe cuvinte le cam pierd firul si nu mai stiu despre ce voiam sa zic…

Deci , contrar obisnuintei, o sa va trimit mai mult biletele decat romane. Ca nici voi nu sunteti prea apti pentru lecturi grele, nu?

coliva-mareAzi a fost  Sambata Mortilor, cam asa ceva, oricum a fost zi de pomeni. Si s-au impartit pasat si coliva. Astea doua deserturi nu le pot refuza niciodata, daca s-ar gasi la cofetarie cred ca mi-as face abonament. Si a venit o vecina, a venit a doua, a mai facut si mama…Si eu am mancat de la prima, de la a doua, de la a treia…Acum sunt ca o bomba cu cereale integrale. Cum nu stiu daca de la 112 mi-ar trimite un genist specializat in dezamorsari clismate prefer sa ma mai chinui asa pana …pana fac explozie sau implozie!:) Deja am senzatia ca sunt un dirijabil sau ca voi incepe sa levitez. Poate urmatorul biletel vi-l trimit de dincolo de paturica de ozon.

Mai e cineva imbuibat cu deserturi funerare  pe ziua de azi? Si ce ma enerveaza ca vecinele astea nu-si programeaza pomenile fiecare in alta zi, cat sa pot manca si eu rational! Dau navala toate odata sa le zic sa fie primit pentru mortii lor si la digestia mea nu se gandesc. Ca poate mortii lor ar vrea si un triferment…

Lichefiere organica

Standard

Asa o mandrete de lene la limita cu surmenajul n-am mi pomenit!Si daca ma musca un stol de muste tzetze si tot nu eram asa letargica…

Stiti cum e sa nu-ti poti tine ochii deschisi si nici gura inchisa? Ca as tooot casca, ca lovita de deochi. Iar coloana vertebrala parca-i din aliaj cu mamaliga, nu reusesc sa stau vertical, feri-te-ar Dumnezeu! Daca-mi intra acu o goanga-n gura o inghit nemestecata ca mi-e lene si sa scuip; sau, si daca scuip, n-am nici directie nici avant si-mi scuip drept in san desi n-am nici o sperietura.Asa, profilactic…Dintr-un corp (cam) solid tind sa devin ceva amorf, lichefiat.

nu-vrem-leac-pentru-lene_poze_haioase_prietenas.ro_1

Bine ca sefii si-au terminat programul si singurul meu pacient ramas in sectie sufera de aceeasi boala cu mine, doarme dus si fara comentarii. Abia a inceput canicula si sunt epuizata. Ce ma fac pana in septembrie? Singura bucurie a zilei (ce bine ca mai exista si micile bucurii!) e ca tocmai ne-au montat pe sectie dozatorul de apa promis de atata vreme. Daca murim de cald sa nu murim si de sete, sa ne putem racori macar sufletul si amigdalele. Multumim, Sefu’, ai facut si matale o fapta buna inainte de Rusalii, ti se iarta un pacat! Cu celelalte 99 mai negociem…

Si cum va spuneam, simt ca incep sa ma lichefiez. Oare se topesc (si) grasimile?Noroc ca articolul asta e din varful degetului ca daca era din vorbe, pe cale orala, ar fi iesit o balbaiala fara noima, nici limba-n gura nu mai asculta de comenzi. Vad ca simptomatologia se agraveaza din minut in minut, am sentimentul ca evolutia va fi fulminanta, ori ma paste o combustie spontana ori o narcolepsie. E grav, nu-i asa? E ceva in aer, mai sufera cineva de molima asta sau sunt singura victima? Doctorilor, daca nu ma trimiteti rapid intr-un concediu de o saptamana in varf de munte s-ar putea sa va pagubesc de bani de-o coroana. Ca panselutele din curtea spitalului s-au ofilit, n-aveti din ce incropii de-un buchet sau o jerba…

Cu ultima suflare va spun pa, mai lume, sa aveti un weekend placut si racoros, sa va ganditi si la mine daca stati la o bere rece sau o inghetata. Si cu un ultim spasm topit ma tarasc spre primul pat…Off, viaaata meeea!