Dama de pica

Nu sunt un bun crestin. Si uneori sunt o dama de pica. Ca ma apuca asa pica pe cate unii.

Am pica pe politicianul care ti-a pupat clanta toata campania electorala si ti-a promis  cel putin trei stele si un pogon pe luna si care acum da din mana a lehamite cand te vede, ca esti prea jerpelit si-ti ghioraie matele deci ii strici lui armonia, ii tulburi feng-shuiu’.

Am pica pe seful care crede ca management performant inseamna sa tai tot de pe lista de solicitari si sa pocnesti din bici pe langa subalterni pentru cresterea productivitatii muncii sau sa urlii cat sa acoperi tot corul de nemultumiri.

Am pica pe cel ce te-a numit mereu „prieten” in timp ce ascutea cutitul pe care sa ti-l infiga in spate iar daca nu i-a fost la indemana sa te injunghie macar ti-a pus o piedica, cat sa te vada o clipa cazut in genuchi.

Am pica pe cel ce se crede fiinta superioara si da cu piciorul intr-un caine flamand de pe strada numai fiindca a indraznit sa-i adulmece sacosa cu  branza si carnati.

Am pica pe cucoana gatita-pruna care se baga in fata celorlalti bolnavi dintr-o sala de asteptate caci o dor gleznele cocotate pe tocuri de 15 sa stea si ea zece minute la rand ca toti amaratii incaltati cu tenisi chinezesti.

Deci daca am atatea pici inseamna ca sunt o dama de pica, nu?

Altadata , cand sangele imi circula mai vioi prin artere si n-avea timp sa zaboveasca prea mult prin creier, eram impulsiva, imi venea sa dau macar replica daca nu si un pumn la toate „marlaniile” astea. Dar acum, de cand a mai crescut colesterolu si s-a mai potolit si sangele care urca incetisooor la creier si se pogoara si mai incetisor spre degete, nu mai gasesc nici o satisfactie in a cauta scandal sau razbunare. Si nu pentru ca as fi adepta zicalei „razbunarea e arma prostului’ ci pentru ca mi-a placut mult un citat din Razvan si Vidra: „razbunarea cea mai crunta /este cand dusmanul tau/e silit a recunoaste/ ca esti bun si dansu-i rau.”Ce personaj a zis-o nu mai stiu, dar a zis-o bine!

Asa ca acum, cand am pica pe cineva, incerc sa gasesc o razbunare mai elevata, fie ea si imaginara. nu trebuie sa fac ceva, e de ajuns sa-mi imaginez ce i-as putea face si deja ma simt mai bine. Iar la capitolul imaginatie chiar nu stau rau, pot medita orice dracusor pus pe rele!;))

De ce sa-l injur pe ala care ma sfideaza zilnic cu limuzina lui bengoasa (achizitionata sigur-sigur din munca cinstita!) si sa-l blestem sau sa ma gandesc sa-i tai cablul de la frana sau acceleratie? Nu e mai „cool’ sa-i pui zilnic o jerba sau coroana pe capota cu o panglica cu „drum bun pe ultimul drum”? In 2-3 zile o sa renunte singur la masina de frica sa nu-i foloseasca si in loc de dric…

Si de ce sa-mi vina sa-i dau branci pe scari pitipoancei aleia arogante  care nici nu raspunde la buna ziua de teama sa nu i se stearga rujul de pe buze dar urla isteric la copiii din jurul blocului ca fac galagie si-i tulbura ei somnul de frumusete?Nu mai bine sa-i scutur pe scara, de la un etaj superior, o colectie de paduchi in cocul  platinat cat sa poata face si ea diferenta intre parfumul frantuzesc si aroma de gaz?

De ce sa-mi tocesc degetelele pocnindu-l in nas pe boul care minte si inseala cu tupeu pe toata lumea, escrocheaza chiar si un copil in parc sa-i ia acadeaua caci numai asa se simte el bine, luand ce nu i se cuvine? Nu mai bine dau un anunt la ziar cu un necrolog amplu si detaliat despre cum a fost gasit decapitat si sectionat la groapa de gunoi, cu nasul ros de sobolani? Sau cu numarul de telefon si adresa  afisate si cu un text de genul „mascul feroce, satisfac capriciile oricarei nimfomane”ori „donez rinichi”?

Sa faci rau e usor. Nici sa te razbuni pentru raul facut nu-i greu. dar daca tot o faceti faceti-o cu stil si cat sa nu aveti regrete mai tarziu.Mie nu cred sa-mi para rau daca o pitipoanca paduchioasa decide sa se tunda ca altfel nu mai scapa de paraziti. Si nici daca o sa vad o cohorta de nimfomane daramand usa unui nemernic mai rau decat mascatii…

Aveti pica pe cineva? Atunci picati-va imaginatia pe el!N-aveti imaginatie? Pai eu de ce sunt aici??