Patriotism pe note

Standard

Conform prostului obicei de a scrie despre ce-mi trece intai prin cap  aduc in discutie tema insomniei mele de azinoapte. Nu insomnia in sine, asta nu-i o noutate e o obisnuinta ci ce anume mi-a produs-o.

note_muzicale_in_bule-t2Unii adorm pe muzica de nani-nani, altii pe sunete linuistitoare din natura sau pe un jazz tanguitor. Eu…”Treceti , batalioane romane, Carpatii!”

De unde mi s-o fi infipt marsul asta in creieri nu stiu. Si-o fi adus aminte Mamare de tineretile ei?  Dar daca ar fi fost numai asta tot era bine. Caci pe urma au inceput sa vina ca o viitura muzicala tot felul de „slagare” din adolescenta si tineretea mea. Intai am inganat „macarale, macarale rad in soare argintii…” apoi am trecut pe „magistrala albastra” si pe „trenul galben fara cai”.Nu stiu cum am ratat „hei-rup, hei-rup muncim cu spor”, cred ca eram prea tanara pe vremea aia si nu mi s-a intiparit in memorie…:)

Pe la miezul noptii inca ma mandream ca „am cravata mea, sunt pionier” si traiam nostalgia ca „noi in anul 200, cand nu vom mai fi copii/vom face tot ce am visat candva”. Cand m-a sagetat si ” Partidul, Ceausescu, Ro-ma-niii-aaa” am sarit din pat sa beau o gura de apa si sa ma smulg din cosmar!

De dimineata am analizat simbolistica visului (daca n-o faceam eu o facea Rudolph, ca el e specialistul!). N-am nostalgii nici amintiri prea placute din vremurile alea. Dar dupa ce asta ai ascultat ani de zile, dupa ce asta ai inganat la Cantarea Romaniei si la serbarile de sfarsit de an cum sa nu-ti ramana incrustate in memorie? Si daca ma gandesc bine multe cantece de-astea, semipatriotice aveau o linie melodica chiar placuta. Daca azi ati auzi „Macarale” cantata in alta limba, fara sa intelegeti mesajul, nu v-ar placea? Si „Saruta marea, la Mamaia” n-ar fi o alegere buna pentru Eurovision? Ce sa mai spun de „O, Mangalia”!!:))

Va mai amintiti slagarele romanesti de altadata? Le-ati aprecia daca azi ar avea alte texte? Si daca nu v-au placut va doresc macar sa nu va bantuie!Noapte buna!

72 de răspunsuri »

  1. Muzica de altadata are un farmec aparte, sa nu mai vorbim de calitate care e incontestabila. Pe mine nu prea ma bantuie muzica asta, eu sunt o generatia ’86..Cernobalul ne-a cam gazat neuronii:))))

  2. Cred ca ai uitat de „1Mai muncitoresc” sau de „Hei-rup, hei-rup! cad stanci de fier/ prin munca dusa de brigadieri” dar noi nu aveam cum sa fim brigadieri ca se schimbase moda! Sau cum iti tresarea inima cand auzeai „Sculaţi, voi oropsiţi ai vieţii,/Voi, osîndiţi la foame, sus!…”
    Si daca vrei sa stii unele slagare le mai gasesc frumoase, dar ma refer la muziva „usoara” fara tenta comunista! Vise placute! 🙂

  3. Ai dreptate: e aiurea de tot că păcatele cântecelor din categoria pe care o numești sunt versurile patriotice, când, în zilele noastre, păcatele cântecelor sunt: versurile, melodia, interpreții și videoclipul. Apropo despre poveștile cu forumuri pionierești, mă întreba lumea pe aici ce anume făceam acolo: zău dacă-mi amintesc altceva decât cântecele! Ne-au spălat creierii?

    • Ei, muzica asta moderna e cu mesaj, cu un meduz si o meduza, cu ne mintim ca la meteo(desi azi meteo nu mai minte), cu apaaa-apaaaa.E grele, dom’le!
      Cum ce faceam la forumuri? Sa nu te puna pacatul sa spui ca vorbeam discutii, zii si tu ca puneam tara la cale, fauream un viitor luminos, gandeam strategii pe termen lung…Ca altfel ne pierdem aura de tineret revolutionar.:))E drept ca nu ne-au invata si cum sa facem revolutii de-aia am facut doar una si aia prost, cam dupa ureche.

  4. Dar „Cantecul partizanului” cine-l știe? („Infruntand furtuni spargem muntii-n pumni/
    Lupta noastră nu s-a sfarsiiiit!). Dar „Aud cum plânge Doftana”, dar „Republica mareata vatra” (născută-n foc de batalii)?
    „Nevasta prietenului meu” cu Alexandru Jula suna totuși mai… bland. Mă induioseaza si acum.

  5. Mărturisesc că nu m-au pasionat cântecele patriotice, oricât de patriot declar că am fost şi atunci dar şi acum. Nu ştiu să spun de ce. Parcă erau aşaaa … un pic prea cadenţate pentru gustul meu şi asta le făcea să pară oarecum colţuroase. Şi nici cu „şlagărele” (actuale hituri :lol:), nu prea am cochetat. M-am născut un pic rocker şi ceva mai mult folkist. Şi cântecele din categoriile astea, sunt adevărate minunăţii şi acum fără a le schimba nimic. Dar dacă văd că se dau exemple din muzica „uşoară” (întotdeauna m-am întrebat de unde-i vine numele :roll:) hai să pun şi eu o piesă care mi-a plăcut mult la vremea aceea :

      • Pai tocmai asta era ideea, pe vremuri muzicii clasice i se mai spunea si muzica grea – multa lume o numea astfel. De aici si opusul ei, muzica usoara, care e o muzica mai… usoara decat Beethoven, evident.

  6. Sa stii ca era frumoase acele melodii, exceptand mesajul bineinteles…Nici eu nu am dormit azi noapte… dar am avut alt slagar in urechi… mamaaaaa, ma doare maseauaaaaaa, jale a fost nu am dormit nici eu nici piciul nici un minut… Sper sa nu fie cu repetir in noaptea asta, ca la dentist suntem programati abia maine.

  7. Le apreciez si le ascult cu drag. Insa, azi se cere si se ofera altceva, pe toata piata muzical, nu doar cea din tara. Dar sa stii ca mi-ai adus aminte de chefurile tematice din tineretea mea ;))

  8. Ce insomnie muzicală ai avut 🙂
    Îmi amintesc de Loredana şi „Bună seara, iubite”, Mirabela Dauer cu „Fotoliul din odaie”, „Coşarul” lui Ştefan Bănică senior, Corina Chiriac şi „Strada speranţei şi gata că nu mă mai opresc, mă păleşte şi pe mine insomnia 🙂

    • Pe asta am cantat-o si eu acum cateva zile, de am fost la un pas de a fi data afara din casa de catre baieti. :)))))
      Din cand in cand fredonez ceea ce imi amintesc dintr-o tabara PTAP:
      „Prin păduri prin văi şi sate, pe sub poale de Carpaţi,
      Victorioşi treceau la luptă, tineri comunişti soldaţi!
      Ei treceau lovind duşmanul, lupta-i mare, lupta-i grea!
      Comandantul lor de grupă, tânăr comunist era!” :))

  9. Ce amintiri va trezesc imaginile şi muzica ? Mă refer la cei de o anumită vârstă. Chiar am devenit

    nostalgic ? sau este vorba de regretele că a trecut tinereţea ?

    Ce zici Florin ? Îţi mai aduci aminte ? Pe unde eram în 1982 ?

    • E curios ca statisticile arata ca peste 50% din romani regreta vremurile acelea. Dar cred ca e vorba in principal de tineri, cei ce ne invidiaza ca noua ne dadea „statul” un loc de munca, o casa, o perspectiva in timp ce lor azi nu le da nimeni, nimic.Doar ca ei nu stiu cum era in frig, pe intuneric, cu magazinele goale, cu urechea lipita de radio la „Europa Libera” sa mai afli ce mai e prin lume, cine erau „decreteii” si cum aratau orfelinatele…Dar muzica era de calitate!

    • Hai, ma, nu vrei tu sa asculti „O portocala”? Iti dai seama ce austeritate era, doi copii imparteau o singura portocala? azi e si mai rau :multi copii n-au nici o portocala…
      Cand am vazut prima data Lambada la bulgari am zis ca nu-i adevarat asa ceva.:))

  10. Nu stiu ce sa zic… Daca dau de ele poate le mai ascult putin dar nu le caut. De unele de care se vobeste pe aici imi amintesc, de altele nu stiu. Stiu ca ascultam doar radio de la bulgari. 🙂

  11. Cf diverse persoane reputabile opinand pe diverse site-uri destul de reputabile de pe Internet, cca 98 % din populatie are acest fel de experienta cu melodii si cantece care par a se lipi asa de creier si a se repeta ca o placa stricata, de la cateva minute la cateva ore ca durata, atat barbatii cat si femeile, desi in medie se pare ca la femei dureaza mai mult, plus le si enerveaza mai mult decat pe barbati, care par a fi mai nesimtiti in legatura cu daca li se intampla asa ceva, (la fel ca si fata de alte lucruri probabil). Cca 73,7 % din aceste cantece sunt cantece cu versuri (cuvinte), numai cca 7,7 % sunt reprezentate de muzica instrumentala fara cuvinte. (Restul de procente habar nu am ce-or fi, poate muzica cantata de o dramba, care nu stiu daca e un instrument adevarat muzical sau nu, sau fluieraturi melodioase, sau or fi texte si poezii fara nici o muzica, cine stie ?) Oameniii de profesie muzician cat si oamenii care sufera de maladie obsesiva-compulsiva pot avea atacuri de acest fel mai des decat altii. Portiunea de melodie/cantec care se tot repeta are de obicei intre 15 si 30 de secunde, cam cat e si memoria auditiva de scurta durata la omul mediu. De obicei sunt melodii destul de simple, nu ceva ff complex, gen orchestratii complicate. Daca aceste atacuri devin prea frecvente si iritant de indelungate, s-a remarcat ca ele isi pot reduce durata, dar posibil si frecventa in timp, daca lumea se apuca de citit (atent) romane sau de rezolvat Sudoku, sau rebusuri enigmistice mai complicate, anagrame, etc.

    Cine doreste sa ajute oamenii de stiinta britanici sa studieze in continuare acest fenomen, poate participa la un chestionar, despre care vine vorba in acest site despre un proiect in mai multe faze al Univ Goldsmiths din Londra, http://www.gold.ac.uk/music-mind-brain/earworm-project/

    Exista deja compilate cantecele cele mai frecvente auzite de oamenii din sfera culturala anglo-americana din ultima generatie, insa e interesant sa se aduca vorba aici si despre ultima generatie de romani. Eu, desi parca tin minte niste cantece de pionieri, totusi nu le prea retin asa de bine si nu tin minte sa mi se fi lipit asa unul in minte, insa parca mi s-a intamplat de vreo 2-3 ori cu niste melodii pop/rock mai larg cunoscute in ultimele 2 decade. Eu insa nu o prea am cu muzica, nu am nici memorie muzicala, rar daca pot sa tin minte asa un cantec, chiar daca pe moment mi-a placut, si in general nu ascult muzica din proprie initiativa, ci numai asa daca se nimereste pe acolo prin jurul meu, total la intamplare, (desi cand eram mic stiu ca aveam in casa un patefon din ala cu dscuri de la bunici, si aveam cateva discuri cu melodii plus cu povesti pe care le ascultam destul de des, dar era mai mult pt ca imi placea asa patefonul, cred, decat muzica in sine).

Lasă un răspuns către adelinailiescu Anulează răspunsul