Ultimul omagiu

Standard

Azi e marti da’ zici ca-i luni.Si am nervi cat pentru luni si marti la un loc. Dupa ce o sa-mi mai treaca si mai rumeg niste planuri va spun ce m-a suparat.

lumanare-thumb-250-0-18In weekend am avut iar deces in familie. Daca acum vreo trei luni a murit nasul meu de botez acum a murit si fiul lui. La 52 de ani si macinat de multe boli garnisite precum bomboana pe coliva de niste metastaza cerebrale. Ultima luna fusese un calvar, ultimele 10 zile un iad asa ca moartea a venit ca o usurare si pentru el si pentru cei de langa el. Drept e ca si-a cam facut-o cu mana lui, i-a fost mai draga sticla decat sanatatea. Dar…despre morti numai de bine si fiecare e liber sa-si bata joc de viata lui cum crede de cuvinta…

Am zis  sa trecem si noi, crestineste, cu o lumanare  si o floare. Desi nu stiu de unde ipocrizia asta cu „ultimul omagiu” , cand nu l-ai omagiat niciodata pe raposat…Toti cei care nu i-au adus macar o cana de apa cat a zacut vin acum sa-si aduca „omagiile”.Fiindca intram in tura de noapte am hotarat ca trecem mai intai pe la mort.Si ca sa nu mor de foame pana dimineata mai intai m-am asezat sa ‘ingurcitez” ceva.Si-l vad pe Sotu’ curatandu-si o ditamai capatana de usturoi.

-Ce faci, mananci usturoi inainte sa mergem la mort?

-Ce are, ca doar nu trebuie sa ne pupam!

-Pai o sa mirosi ca naiba…

-Lasa ca o sa miroasa mortu’ mai tare , se neutralizeaza.

Ne luam sa ne imbracam.Eu imi calc o bluza neagra, sobra. Zice Sotu’:

-Nu pot sa merg asa?

-Asa cum?

-Asaa, in bermude si-n tricou…

-NU!! La mort se merge ca la teatru, in negru si elegant!

-Pai si tu esti in bermude.

-Da, da’ ale mele sunt bermudele de gala!

Ne-am luat florile si am plecat. In camera cu decedatul (ca mie jena sa-i spun Mortu’) am stat fix zece secunde, cat sa-i las florile si sa-i spun ca l-am iertat ca m-a scapat cu carutul in lacul inghetat cand aveam 11 luni, ca mi-a rupt mana la 4 ani invartindu-ma ca avionul de o mana si un picior si ca . de-al naibii,  imputea aerul cand dormea cu noi in camera ca sa ne faca sa iesim afara sa respiram. De atata formol mi-au da instantaneu lacrimile, lucru probabil apreciat cum se cuvine de cele doua babe aflate la priveghi si care pareau a se simti in largul lor. Cred ca astea erau la antrenament…

A doua zi am chiulit de la inmormantare, ca eram dupa o noapte alba si obositoare. Sper ca nu mi-a pus absenta si sa vina sa ma ia la intrebari, precum bunica-sa, raposata Mamare! Dar mai sigur o sa-i spun lui Sotu’ sa mai manance seara niste usturoaie, cat sa nu se apropie vampirii si strigoii.Da’ nici eu nu ma apropii!:))

38 responses »

  1. Maestră incontestabilă a hazului şi-a necazului îi faci concurenţă serioasă lui Creangă. Iată ce mă faci să exclam: „Te ţii ca răia de om”. Cum (mai) pot să renunţ la porţia mea zilnică de „zeamă”, spune, cum? Îmi imaginam sicriul şi cadavrul în descompunere, mă gândeam la vârsta lui (nici tânăr, nici bătrân), şi-apoi râd? No, cum poţi să-mi faci una ca asta?!

    • Deviza mea e „razi de viata ca sa nu rada ea de tine!”. N-ar fi rau sa mai radem si de moarte, poate o speriem si ne ocoleste…Plus ca. dincolo de latura tragica, mie funeraliile mi se par un circ…

      • imi place deviza !
        oricum , ai tinut la el , altfel nu-ti amintei de copilarie…si miasmele …de atunci !

  2. greu cu oamgiile astea! mi-ai amintit că, acum câţiva ani, pe când aveam şef, ni s-a pus în vedere că mama şefului decedase şi că e bine să dăm pe-acolo. ceea ce am şi făcut. eram la înmormântare mai mulţi subalterni de şef decât rude… pe o căldură infernală.
    puteam să mănânc şi eu ceva usturoi… zic.

    • Acum doi ani mi-a murit sefa(si nu eram cele mai bune prietene, dimpotriva!) si m-am dus cu flori; se mirau colegele „cum? tu, la mort?’ ca stiu ca nu frecventez.Le-am spus ca m-am dus sa ma conving cu ochii mei ca nu se mai intoarce!:)Si ce de lacrimi ipocrite erau acolo…

  3. Oh da e grele astea, tu nu prea te-ai duce pe acolo ca nu te-ai conversat cu mortu’ cat traia nici acum nu prea ai avea de ce, dar ce te faci cu aia care tin condica? Mno in fond sa ma sanctioneze, sa ma lase singura pe ultimul drum asa ca sa ma invat minte si sa vin de aci incolo la inmormantari sub forma de fantoma sau strigoi ceva, ca tot sunt la moda vampirii😛

    • Asa zic si eu, prin analogie cu prezenta la nunti:la cine n-am fost, sa nu vina la mine! Daca as stii ca ma pune pe catafalc sa aiba ‘prietenii” la ce se holba as mai muri odata, de nervi.Si s mai institui o moda, cu darul de deces, sa nu vina toti mocangii care nu te-au cunoscut numai sa se aseza la masa, sa contribuie cu o donatie pentru cei ramasi cu durerea si cu datoriile;dar cred ca atunci n-ar mai veni nimeni…

    • Nu cred ca am fost de mai mult de 5 ori in viata si nici nu cred ca am stat vreodata mai mult de 10 secunde, cat sa las o floare fara sa ma uit la cel asezat intre garoafe, ca nu vreau sa-mi ramana in memorie cu aceasta imagine.

  4. Sa-l odihneasca Al de Sus!
    Io zic , Adelina draga , pentru orice eventualitate , vre- saptamana sa mancati mujdei de usturoi in familie…asa ,ca de Doamne fereste! Ca de se intalneste raposatul asta cu mam’mare si pun de-o gasha si cu alte rude raposate…tare mi-e teama ca nu numai robinetul de la baie se va strica. B mai mult , umpli casa de capatani de usturoi ,ca te vor bantui in grupat.
    Mare grija , zau asa!🙂

  5. ca mi-am amintit acum de o escapada din asta cu toata gasca de la munca, la inmormantarea mamei sefei, parca (ca cine mai tine minte cine era in sicriu, noi faceam doar act de prezenta si iesire in piesaj!). a fost o distractie si-un ras ascuns pe sub maneci si pe dupa oameni, de toata jena. era acum mai mult de 20ani(eram tineri si fara chestii care nu se fac), iar peste o saptamana o colega de-a noastra murea in accident de masina… eu zic sa ne bucuram cat putem nu stim niciodata ce pandeste dupa colt🙂

    • Sa nu mai vorbim de inmormantari cu lacrimi de…ras sau de „parastasuri dansante” ca am multe de-astea la activ.Cred ca seman cu stramosii mei, dacii, cum vad un mort, cum imi vine a rade…Parca daca as plange ar folosi cuiva!

      • pai nu foloseste, dar na, cu varsta am invatat nitel ce-i respectul fata de durerea celorlalti… si evit cat pot manifestarile unde nu se poate rade😉

  6. Sa-i fie tarana usoara!
    M-ai amuzat. Oricum, n-aveam de gand sa plang fiindca si eu sunt un privitor ca la teatru la multe din inmormantari. Din fericire n-am mai avut una de peste un an.
    Ideea e ca atunci cand n-avem sa aducem cu adevarat un omagiu…macar sa ne aducem aminte de cele bune ale raposatului🙂

    • Oricat de lichea ai fost in viata cand esti cu lumanarea pe piept devii deodata foarte bun si omagiat.Si cat se mai straduie unii sa-ti gaseasca merite si fapte de lauda, de cand erai la gradinita…

  7. 🙂 Nu credeam ca o sa mă distreze asa relatarea unui episod macabru. Adelina, pe tot ce pui tu… „penița” se transforma in minereu aurifer. Când o sa scoti pe piața un lingou de aur curat, intre doua coperti, sa sti ca o sa-ti solicit unul!

    • Aurifer zici? Daca tot e lupta pentru Rosia Montana N-as putea initia si eu Rosia Mortala?:)
      Doar ca la mine exploatarea va fi gratuita, cu lingouri cadou pentru prieteni. Oare nu-i mai corect „ling oua”?:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s