Gandul negru in mintea alba

Standard

Sunt avariata. Resimt din plin efectele benefice ale aerului conditionat de la masina pe care l-am inmagazinat in jumatate de cap. Dandu-mi seama ca toata racoarea placuta imi bate in fata mi-am pus ochelarii de soare ca sa-mi protejez ochii dar n-am avut la indemana si-un fes sa mi-l trag pe urechi. Asa ca mi-a intrat aerul rece prin toate gaurile neacoperite si m-am „curentat”. M-am ales cu o nevralgie pe partea dreapta de nu-mi pot pieptana parul decat din stanga cararii, dreapta nici n-o pot atinge cu pieptanul.

Ce sa mai zic de urechea dreapta! E moarta si dureroasa in acelasi timp. Pentru perceptia muzicala nu-i nici un bai, era oricum afona, poti sa dai cu diapazonul de masa pana-l faci tirbuson si tot nu fac diferenta intre un la minor si un la major. Adica fac, ca laminorul stiu ca produce chestii din metal topit dar lamajorul nu stiu la ce foloseste…:))

Voiam sa scriu azi ceva intelept despre puterea noastra de a face fata incercarilor vietii, despre rezistenta atunci cand esti pe punctul de a preda armele. Dar starea mea usor morbida nu cred ca ma ajuta sa ridic cuiva moralul. Ei, sunt doar avariata, nu simt nevoia sa-mi trag un glonte-n capul semi-dureros dar nici un model de optimism nu ma simt azi…

depresieTe trezesti uneori dimineata cu mintea plina de ganduri negre. Asa cum albinele trag la miere si mustele la kkt si gandurile negre trag la mintea prea insiropata sau prea imbacsita. De cand te-ai nascut cineva te-a protejat, ti-a fost sprijin la greu, te-a incurajat; n-ai facut niciodata un singur pas pe cont propriu. Si cand te obliga viata sa mergi singur fiindca treci pe o carare prea ingusta pentru doi nu esti in stare sa te tii pe picioare, cazi la prima adiere de vant, la prima piatra aparuta in carare.

Si stand cazut nu gasesti puterea sa te ridici singur. Sau nu vrei. Nu pentru ca n-ai putea ci pentru ca te gandesti deja la urmatoarea cazatura; caci stii ca vor urma si altele, e drumul plin de obstacole si te cuprinde teama.Daca data viitoare te va durea mai rau? Daca te vei ridica mai greu?Mama lui de drob de sare!  Si atunci te simti intr-o zona de relativa siguranta stand acolo, cazut in drum, langa prima piatra. Cand sentimentul acesta ai sigurantei in cadere si al abandonului pun stapanire pe tine esti pierdut. Pana la depresie nu mai e decat un pas!Unii fac din depresie un scut cand de fapt e un giulgiu!

Sau poate te stii singur de o viata, nimeni nu ti-a intins o mana de ajutor si ai obosit sa te tot ridici si sa cazi. Cu durerea te-ai invatat, ai trupul tabacit si plin de vanatai dar nu mai ai speranta, nu vezi unde va duce drumul asta asa de abrupt.Si incepi: numai pe mine ma doare, numai eu am ramas somer, numai la mine tipa seful, numai pe mine ma ocolesc prietenii, numai eu n-am casa cu piscina, numai eu nu sunt iubit, numai eu am sa mor… Sezi bland, nu esti numai tu in situatia asta! Sa mor eu daca n-o sa mor si eu intr-o zi!

Daca ne-am scoate intr-o zi toti necazurile la poarta asa cum scoatem tomberonul cand trece masina de gunoi si ne-am uita la necazurile celorlalti am incepe sa le iubim pe ale noastre; le-am lua inapoi in curte si am multumi cerului ca-s numai astea, ca tomberonul nostru e inca incapator…

Nu exista situatii fara iesire. Jelitul si statul in genuchi nu folosesc, nu alina si nu apropie oamenii. Ti-a dat viata o palma grea peste fata? Nu-i intoarce si celalalt obraz si nu te bocii resemnat. Nu zic s-o scuipi in ochi dar poti macar sa-i razi in nas, sigur o vei impresiona mai mult! Sau macar o vei face sa zambesca si atunci e 1-0 pentru tine…

Ai cazut si doare? Scutura-te de praf, curata-ti ranile, ridica-te si umbla! Ridica-te mai repede si da-i drumul pe poteca inainte, ca daca-mi trece durerea asta de cap vin si te ridic eu de urechi, ca sa vezi si tu cum doare o ureche!

Lectia de optimism a luat sfarsit pe ziua de azi.Daca maine mi-e mai bine va spun si cum trebuie sa fluierati in timp ce marsaluiti spre luminita de la capatul potecii; daca nu, va invat niste injuraturi despre nevralgii, urechi fudule si aere conditionate.

Anunțuri

38 de răspunsuri »

  1. Eu la o astfel de durere uit şi cum mă cheamă şi dacă am avut depresii sau nu (din păcate ..am avut, dar lasă înjurăturile pe mai târziu), şi chiar nu aş reuşi să mă iscălesc. Cred că aş face-o cu alt nume. Acum, zic atât: citit, băgat la cap, nu-s cu totul de acord..dar, na, asta e…!Iar ţie…. sănătate. Din păcate …cunosc astfel de dureri …

    • Pentru mine durerea de cap e la fel de banala ca spartul semintelor pentru altii, nu prea ma mai impresioneza. Dar ma enerveaza sa nu aud cu o ureche si sa nu pot mesteca decat intr-o parte. Dar am avut noroc, mi-a trecut deja, cred ca mi-am insusit si eu lectia de optimism.:) Nici nu trebuie sa fii de acord cu mine, important e sa gasesti puterea de a trece peste un obstacol!Nu poti sa urci un munte, nu-l poti ocoli? Atunci darama-l!

  2. Comentez mai mult ca să comentez, pentru că nu am nimic de comentat. Ai spus totul mai bine decât aş fi făcut-o eu! Mare atenţie la aerul condiţionat…nu înţeleg cum îl pot ţine unii la 15 grade, mie îmi îngheaţă creştetul instant! Însănătoşire grabnică!

    • NU-mi place nici mie aerul conditionat dar la drum lung il mai pornim sa nu ne moleseasca caldura.Acasa conditionez aerul doar de deschiderea simultana a usii si ferestrei. Dar sunt ok, mi-a trecut.
      Bun venit in vizita, intra linistita ca n-am curent!:))

  3. O, nu!î Însănătoșire grabnică! eu sunt dușmana declarată a instalațiilor de aer condiționat, reușesc să suport căldura, dar când termometrul arată peste 40 de grade știu că trebuie să-mi scot șalul, căci instalația va porni (alții nu-s sensibili ca mine, sau ÎNCĂ NU)
    Despre pesimisme, încerc să cred că nu știu ce a fost mai întâi: necazul sau boala care îi face pe oameni să-l vadă de nedepășit. Și abia de curând am aflat că și cu oamenii ăștia trebuie să știi cum să te porți (adică nu ajută aproape deloc consolările)

    • M-am insanatosit, ca nu ma darama pe mine un curent amarat!
      Cel mai usor e sa coplesesti omul cu consolari si mangaieri dar sunt inutile. Daca vezi un olog cazut pe calea ferata il mangai si-i spui ceva dragut sa nu simta ca-l va calca trenul sau il zgaltai sa se miste dintre sine? Sigur ca-i va fi greu, sigur ca te va uri ca-l ranesti dar intr-o zi poate va intelege cat bine i-ai facut. Durerea se suporta greu, la fel si esecul repetat sau singuratatea. Dar nu sunt adepta ideii ca trebuie sa induram in tacere, sa ne purtam crucea.Poate n-am eu stofa de martir?…

    • Daca nu putem simti durerea altuia credem ca a lui e mai usoara. Asta vad zilnic in sala de nasteri; durerile sunt la fel dar manifestarile difera mult, unele tac, se roaga si indura stiind exact ce urmeaza si care e beneficiul, altele urla de la primele dureri, nu-i chip sa te intelegi cu ele, nu poti coopera. Pe mine ma enerveaza durerile noi, cu cele vechi coabitez bine, aproape suntem prietene.
      Inca nu pot sa fluier ca mi-e sa nu mi se astupe si urechea buna, in rest sunt ok!:)

  4. Frumos ne-ai îndemnat la cugetare și optimism!
    Ai încercat să lași aerul condiționat să-ți bată și pe partea stângă? Poate ai să te refaci mai repede așa!
    Însănătoșire grabnică, pentru că ne-ai văduvit de multe zâmbete în ultimul timp!

    • Cu cugetarile nu prea le am dar optimism as vrea sa dau la toata lumea. Ma doare si ma revolta sa vad oameni cazuti, care nu gasesc un impuls de a-si continua drumul.Cum poti sa abandonezi daca nu stii ce-ti va aduce ziua de maine? Poate sunt naiva dar eu cred in minuni!
      Gata, sunt bine, aproape sanatoasa tun. Deci…liber la zambete!:)

      • Minuni există, iar puterea făcătoare este în noi! Trebuie doar să avem încredere că se poate mai bineși că putem face mai mult! Această încredere, noi care o avem, trebuie să o insuflăm și celorlalți!
        Mă bucur că-ti este mai bine! Deci, capul sus, privirea înainte și zâmbetul pe buze! (acesta era dictonul meu, pe vremea când eram în liceu)

  5. Mie mi-e jenă de diagnosticul meu de depresie pe fond organic, mi-e jenă de căderile mele, de-aia mă și muncesc psihic, să-mi bag mințile în cap. Eu chiar nu am motive de descurajare. Să ne spui că ai scăpat de dureri, sunt nesuferite rău, chiar îi spuneam omului meu să-mi cumpăr căști din acelea îmblănite, să previn un necaz ca al tău. Stăm la curte, și în curte e curent, de!

    • De ce sa-ti fie jena? Daca era o boala de ficat sau o fractura de oase te rusinai? Faptul ca-ti recunosti problema e o mare victorie, ai sanse mari sa treci pese ea. Stiu ca e greu, foarte greu sa-ti bucuri sufletul cand trupul se chinuie dar micile bucurii sunt un leac bun.Daca n-ai o mare satisfactie, ceva pe termen lung, e bine sa ai macar mici bucurii zilnice, lucruri marunte, aproape nesemnificative dar care mangaie ochiul si alina sufletul.
      In general nu ma deranjeaza curentul nici frigul dar acum, in masina, m-a lovit din plin.Dar mi-am revenit, sunt in parametrii normali!

      • Mă bucură vestea, ai scăpat relativ repede de necaz, e greu când te ține câte o săptămână. Când mă simt bine fizic, controlez foarte bine depresia, parcă nici nu există: fix atunci mi-e Jenă că n-am fost mai puternică în episodul depresiv de mai înainte. Până la următorul episod, pe care-l trăiesc cu aceeași jenă a neputinței mele. Și tot așa. Mă lupt cu ea și TRĂIESC, deci înving.

  6. Ai încercat să pui pe cineva să sufle? În urechea cealaltă.

    Ciudat că doar la școală ne intră pe-o ureche și ne iese pe alta, la nevralgii și din ăstea rămâne acolo… 🙂

  7. Adelina, dacă toate medicamentele din lume nu au mers, şi nici ceaiurile, am pentru tine un leac băbesc: un ou fiert foarte tare, curăţat de coajă, tăiat în două pe lung. Cele două jumătăţi trebuie puse foarte fierbinţi pe obraz, pe zona cea mai dureroasă, ţinute cu un prosopel, până se răcesc.
    Însănătoşire grabnică!

    • Si la sfarsit ce fac, inghit oul sau fac o maioneza?:))
      Pare ilar dar e logic, nevralgiile cedeaza la caldura, poate fi si altceva in afara de ou.La fel e si cu usturoiul incalzit si pus in ureche.
      Dar sunt bine, mi-a trecut, multumesc.

  8. nu vreau sa te sperii…trag de vre-o 10 ani din cauza aerului conditionat…am facut o rinita alergica…de toata frumusetea si care m-a cadorisit deja’ cu 3 interventii la nas :(((

    • Rinita alergica am „fumat-o” demult, am trecut la nivelul urmator, astm!:)) Dar se pare ca i-am venit si astuia de hac dupa ce m-am mutat la munte.
      Eu ma feresc de aer rece din cauza spondilozei.

  9. Daca tu dai lectii de optimism bolnava, atunci cand esti sanatoasa cred ca poti lua lumea de-o toarta si intoarce cu dosu’n sus daca ai chef. Sau macar poti sa te simti ca si cum ai putea-o face. 🙂 Mda, in rest, lectie insusita, cum zicea mai sus cineva.

    • Zic si eu asaa, ca nu ma doare gura! adica ma durea dar n-o bagam in seama. Nu suport sa fiu compatimita si tratata cu prea mare atentie cand nu mi-e bine, prefer sa ma enervez singura si tot singura sa ies la liman. Nu stiu daca asta e optimism dar e un sentiment placut cand reusesti singur ceva, nu te-a favorizat altcineva si n-ai abandonat desi parea ca te-ai apucat de ceva imposibil. Stiu ca nu pot schimba lumea, incerc sa ma schimb macar pe mine.

    • Asta e un curs pentru avansati, nu cred ca esti pregatita daca n-ai condus o birja sau n-ai lucrat intr-un spital!:)) Sa ne prefacem, totusi, ca suntem niste lady, mai ales ca azi nu mai am nici o nevralgie…

      • Nu e frumos sa doresti raul aproapelui, dar daca nevralgia e sursa ta de inspiratie….moamaaaa…ce ti-as dori!
        Dar numai lana termini de scris si dupa aia gata 😀

  10. Cu adevărat exemplar modul in care reusesti sa transgresezi o durere fizica transpunand-o in planul literar si făcând din ea pretext pt o admirabila lecție de morala! Am citit odată o carte de Aurora Liiceanu iar acum, citind postarea ta, mi-am amintit de textele adunate acolo. Seamănă cu ele! Aceeași disponibilitate de trage invataminte din aspectele cele mai triviale, același fel de a întâmpina greutatile vieții cu umor, același talent de a patrunde psihicul individual pt a ajunge la cel general uman. Citesc cu mare placere „tabletele” tale Adelina. Sunt toate numai una si una. De parca nu te-ar trada inspiratia nici măcar o sg data. Felicitări si… mai da-o in măsa de durere, ca nu aia te-a făcut pe tine!

    • Multumesc, maestre! Nu ma mai lauda ca-mi iau nasul la purtare si pe urma o sa doara cand o sa-mi dea altcineva peste nas;sau cand o sa dau cu el de pragul de sus, de fudula ce-as umbla…:)
      Mi-a trebuit ceva vreme sa inteleg ca vaicareala, bocitul sau statul cu mana intinsa la ajutorul altuia nu-i cea mai buna cale sa scapi de o povara.Uneori viata mi-e draga, o rasfat si umblu cu ea de brat cu mandrie.Alteori ma pocneste fara preaviz si atunci o tratez si eu cu aceeasi moneda:dai tu? dau si eu! N-o sa inving dar o sa mor cu ea de gat. Si zau de n-o sa-i rad in nas si atunci!
      Cu durerea am rezolvat-o, am batut-o cu dusul firbinte pana am pus-o pe fuga.Initial citiseam sa trag la masea si deja ma pregateam sa fug dupa sticla cu visinata.Acu’ ce sa fac, sa ma mai opresc din drum?:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s