Tacerea e de aur?

Standard

S-a dus naibii bruma mea de concediu! De azi sunt iar pe baricade. Asa cum exista sperietori de ciori  ar trebui sa existe oficial si sperietori de berze. Eu sunt prima care imi arog aceasta titulatura .Caci, de cum am inceput munca,am alungat toate berzele, am lasat sectia goala. Va dati seama ce inseamna o maternitate fara mamici si fara copii? E ca un cimitir dar fara cruci, iti tiuie urechile de linistea nefireasca si tot astepti sa apara o fantoma de undeva.  Dar pana termin tura mai e timp pentru  ceva aterizari fortate, sa nu zic „hop” pana n-am trecut pragul sa plec…

De serviciu nu mi-a fost dor dar de prichindeii mei, da. Daca am reusit sa sperii berzele pe pacientii mei n-am reusit sa-i impresionez cu nimic, n-a plans nici unul la vaccinare, a fost cea mai silentioasa „promotie” de copii pe care am intalnit-o in ultima vreme. Le-o fi fost si lor dor de mine de m-au asteptat sa-i externez eu desi toti ar fi trebuit sa fie plecati de cateva zile?:))

Ziua de azi mi-a nascut o mare dilema. Eu pun mare pret pe colegialitate (lucru intalnit din ce in ce mai rar) si incerc pe cat se poate sa-mi feresc orice colega de necazuri, sa le iau apararea, sa ma pun in locul lor, sa nu instig, sa nu barfesc si sa nu doresc raul nimanui. Nu stiu daca e pe principiul „corb la corb nu-si scoate ochii” sau ca „roata se invarte, nu stii cand vei fi in locul celuilalt si vei avea nevoie de sprijin”. Vad multe, aud multe dar incerc sa tin pentru mine, nu vreau sa bag zanzanie sau sa arunc cu noroi.

indexDar ce faci cand sesizezi o greseala grava, elementara si de netolerat facuta de un coleg? Chiar daca nu s-a intamplat ceva grav (dar se putea intampla si nu-i absolut sigur ca nu vor exista urmari nefaste!) si totul s-a „musamalizat”. Te duci si raportezi tot ce stii si iti infunzi un coleg? Taci asa cum mai tac si altii si zici „bine ca n-a fost mai rau”? Devii un paracios la care toti se vor uita urat si care vei fi pandit la cotitura ca sa ti se arate ca si tu poti gresi? Sau faci valva desi nu e treaba ta, nu esti implicat cu nimic si nici macar n-ai fost de fata?

Acu’ sa nu credeti ca cineva a transat vreun pacient si l-a aruncat la tomberon sau ca i-a amputat vreun membru sanatos din greseala sau a copiat modelul dr. Ciomu! Nu, nu s-a intamplat nici o tragedie, nu sunt complice la nici o crima. Dar cand stiu cat tamtam s-a facut pentru niste greseli absolut minore in alte cazuri greseala de astazi a cuiva mi se pare inadmisibila. Unii platesc din greu pentru un fleac, altii nici macar nu se singhisesc, nu-i deranjeaza nimeni nici macar cu o intrebare, o nota explicativa. De, „democratie” romaneasca…

Voi, dragilor, ce ati face? Ati tacea si v-ati face ca nu stiti nimic, ati astepta sa fiti intrebati (daca va va intreba cineva!) sau ati face sesizare anticipat?

Anunțuri

49 de răspunsuri »

  1. La noi în Maramu’ se spune: „uneori o tacă face cât o vacă, alteori nici cât o ceapă degerată pentru că atrage alte pocinoage”
    Nu ştiu cât de grav este ceea ce ştii şi implicit prin tăcere te faci complice. Când eram la serviciu… (acum nu-s, am concediu prelungit până-mi voi găsi ceva) îmi place să cred că am fost o colegă bună, corectă. N-am turnat şi n-am bârfit în viaţa mea pe nimeni… am prostul obicei de a-mi asuma greşelile şi cam asta am încercat să le-o impun şi colegilor. Când sesizam o greşeală, fie şi minoră, atrăgeam atenţia celui/celei ce a greşit să-şi asume sau dacă e posibil să-şi corecteze greşeala… nu-s de acord cu ascunderea mizeriei sub preş. Fireşte că asta nu mi-a adus simpatii şi nici nu m-am făcut iubită, dincontră… dar am fost educată că la serviciu te duci să-ţi faci datoria nu să legi „prietenii” pe principiul „corb la corb nu-şi scoate ochii”.

    • Multumesc de vizita si de intelepciunea maramureseana!
      Nu-s „ciripitoare” de fel, nu ma amestec in treburi care nu ma privesc si nu vreau raul nimanui. Mi se intampla si mie sa gresesc dar primul lucru pr care-l fac e sa ma duc sa ma „autodenunt” la sefu’, sa vedem cum acoperim greseala cat sa nu sufere nimeni; eu nu pot sa dau vina pe altcineva sau sa nu recunosc oricare ar fi consecintele.Dar altii prefera sa nu spuna nimic daca tot nu s-a intamplat nimic grav sau, mai rau, sa incerce sa dea vina pe altii. Nu sunt eu in culpa, nici macar nu e vorba de sectia mea asa ca ar trebui sa nici nu-mi pese. DAr, de proasta ce sunt, imi pasa! Probabil ca nu voi zice nici eu nimic in prima faza dar daca lucrurile se complica n-o sa pot sa tac. Am colega care a fost sanctionata pentru un lucru mult mai putin grav, aproape un fleac. Ca uite ce intransigenti suntem!…

  2. Nu cred că-mi pot răspunde, ca apoi să-ți răspund la întrebare!
    Cred că răspunsul nu poate fi dat decât punctual, pe problemă și individ!
    Mi-ai creat o dilemă serioasă!

    • Datele sunt simple: cineva a gresit grav dar totul s-a terminat cu bine, eu n-am fost de fata, nu e „parohia” mea, persoana nu mi-e prietena, n-am nici o legatura cu pacientul, colegele care au realizat greseala au fost sfatuite sa taca, cea care a gresit stie ca a facut-o dar tot incearca sa dea vina pe altii, sefii se tem de obicei sa nu li se zgaltaie scaunul daca se afla astfel de chestii iar pacientul e acum acasa, bine-mersi. Deci…sa vorbesc neintrebata? Cred ca nu…

      • Față de persoana care a greșit, trrebuie vorbit, pentru a nu crede că „are dreptate”. Trebuie atenționată de întreg colectivul, pentru a se împiedica viitoare greșeli!
        Mai sus, deoarece deja s-a luat hotărârea de tăcere, cred că se poate respecta această hotărâre, dat fiind faptul că finalul a fost „în regulă”. Altfel aș fi reacționat dacă finalul avea o doză de incertitudine!
        Aș mai spune că este posibil ca greșeala să nu fie strict individuală. De obicei, în domeniul vostru, se practică, după știința mea, consultarea colegilor pentru anumite decizii. Poate și la voi a fost ceva similar.
        Dar, am divagat destul. Hotărârea este greu de luat, oricare ar fi situația! Nu mi-aș dori să fiu în locul tău!

  3. Ştii, Adelina, mă gîndesc de multe ori, în momentele în care noi ăştia care facem greşeli, lucrînd în domenii diferite de al tău, că e bine că obiectul de activitate nu e legat de viaţa oamenilor. Ne este mult mai uşor să ne acoperim greşelile, ale noastre sau ale altora. Dacă stric fără voie un echipament, nu omor un om. În domeniul vostru, într-adevăr e o mare dilemă…

    • La noi te trag sefii de urechi si daca scrii ceva gresit intr-o foaie sau un bilet ca e „document medical” si n-ai voie, ca „scripta manet”!. Dar daca gresesti ceva pe pielea bolnavului si nu se afla e ok, dregem noi busuiocul cumva. Se merge pe ideea daca s-a terminat cu bine e ca si cum nu s-ar fi intamplat. Asta ma enerveaza cel mai tare. Ajungem sa ne uitam la hartii mai mult decat la oameni.

    • Dar daca vorbest fara sa fi fost de fata si e cuvantul tau impotriva cuvantului celor care musamalizeaza si nici nu e o problema care sa te priveasca direct ? CAm ce eticheta ti se pune si ce credibilitate mai ai?
      De obicei zic „sa ridice primul piatra cel fara de pacat” si atunci ar trebui sa tac caci si eu gresesc uneori, sunt departe de a fi un robotel dar mai tare decat greseala ma deranjeaza musamalizarea si complicitatea. Asta e, probabil ca voi fi lasa pana cand va iesi adevarul la suprafata…Cu coloana vertebrala o sa ma descurc, mai greu imi va fi cu constiinta.
      Multmesc de vizita si de indoirea coloanei vertebrale, o merit.

  4. EH… grea întrebare… Depinde mult de domeniul activităţii, în cazul meu, „boacănele” (un calcul greşit. o cotă pusă aiurea etc) se rezolvă între noi, ca buni colegi.
    La modul general… am învăţat de mult să nu fac nimic altceva care excede fişa postului, nu-ţi mult un chibrit mai încolo, dacă nu scrie pe foaia aia că ar trebui să fac asta…
    Descoperirea eventualelor pocinoage ţine de altcineva, recte de seful meu, n-am niciun interes să-i fac lui treaba că nu-s plătit pentru asta…

    • Eu am descoperit abia de curand ca excesul de zel dauneaza grav sanatatii. Dupa aproape 30 de ani invatata sa fiu cu ochii-n patru, sa corectez, sa ajut, sa incerc sa lucrez in echipa, sa comunic, descopar ca cei neimplicati traiesc mult mai linistiti si sunt si mai apreciati. Ca „cine nu munceste, nu greseste si cine nu greseste merita sa fie promovat”. nu vreau promovare, vreau mai mult liniste.Asa ca retrag in „sihastria” sectiei mele, cu pacientii mei ce nu pot fi manipulati si care nici nu pot sa ma laude…

  5. Hmmmm … foarte grea întrebare ne pui aici.
    Persoana care a greşit ştie ce a făcut? Îşi reproşează singură? Dacă da, ai putea să nu spui nimic. Dacă, însă, e genul nepăsător care trece mai departe fără să-şi facă mea culpa, fără s-o doară-n cot, ai putea să-i spui prima dată ei şi apoi superiorilor.

    • Da, persoana stie exact ce greseala grava a facut, probabil ca are si mustrari de constiinta dar le camufleaza bine, tot incearca sa minimalizeze faptele.Si i-au spus altii tot ce era de spus doar ca nu stiu cat o va afecta pe viitor.Sa mai pun si eu sare pe rana?

      • Daca i-ai spus deja alții tot ce era de spus, eu zic ca nu mai are rost sa pui sare pe rana. Complice ai fi fost doar daca lasa-i adevarul sa stea ascuns sub pres.

  6. În mod sigur i-aş semnala colegial că a greşit. Clar, răspicat, argumentat! Nu pentru ca să se simtă ca şi când un ochi ar fi pe el/ea, ci pentru că, din ce spui, pot fi consecinţe, iar pentru asta te-ai simţi vinovată. Şi-apoi, spune drept, deja i-ai zis vreo două la cum te ştiu! Iar dacă încă nu i-ai zis, nu înseamnă că vei tăcea, ci doar că vrei să scoţi artileria grea toată odată!

    • Eu nu i-am spus nimic pentru ca au facut-o altii, am colege de aceasi specialitate(care au si sesizat gravitatea faptei!) si care i-au argumentat totul sa nu creada ca e o rautate ca i se face un repros. Culmea ironiei e ca cea care a gresit era de dimineata cu samanta cu scandal si le-a jignit pe fetele care mai apoi au scos-o din kkt si care au acoperit-o, ceea ce ea nu cred ca ar fi facut. Sunt colege si colege, nu vreau sa fiu dintre cele rele sau paracioase dar daca ma va intreba cineva sigur ca voi spune adevarul.Atunci sa vezi artilerie grea!

    • :)) Fapta nu s-a intamplat in sectia mea, deci nu e implicat nici un copil.Atunci chiar n-as fi putut sa tac, as fi fost implicata direct. Chestii de-astea cu schimbat copiii intre ei n-am patit personal niciodata, am intalnit insa acum vreo 20 de ani, cand erau zeci de copii in sectie, nu cativa , ca acum; atunci s-au incurcat doi tiganusi intre ei, pirandele nici n-au bagat de seama, tot colegele mele s-au dus dupa ei acasa si i-au schimbat corect.

  7. Pentru mine ar fi cumplit să tac, pentru că mă simt din principiu vinovată pentru tot răul care se întâmplă și mi s-ar dubla, știind și tăcând, sentimentul asumat de vinovăție.Urăsc să mi se spună sau să aflu secrete, nu-mi place să fiu părtașă la ce nu poate fi spus / făcut pe față, cu transparență. Mă tem că aș atrage cui trebuie atenția despre greșeala de care spui, mai ales dacă pune viața / sănătatea / interesele unei persoane nevinovate în pericol. Și dacă n-ar fi vorba doar de un moment de neatenție, sancționabil oricum, ci de incompetență? Dacă se repetă?

    • Mie imi cam plac secretele, le pastrez bine si de-asta mi le si incredinteaza lumea. Dar asta nu-i un secret, e o culpa medicala si nu prea i se aplica nevoia de a tacea. Un sentiment de vinovatie ma incearca si pe mine, altfel nu scriam articolul asta. Sa zicem ca a fost doar o clipa de neatentie si nu se va mai repeta…

  8. Grea întrebare, greu răspuns. Habar nu am. La mine la muncă cine greșește dă singur raportul. Și uneori aș vrea să mă certe cineva, ca să nu mai am conștiința încărcată. Dar nu se întâmplă.

    • N-ai sa prea vezi prin spitale recunoastere de vinovatii si culpe medicale! Intotdeauna pica magareata pe cei mai mici, de obicei pe o „asistoanta”…Sunt atenta la ce fac dar cel mai atenta sunt la lucrurile pe care le-am gresit vreodata, astea mi-au intrat in reflex.

  9. Se spune că „rufele se spală în familie”, deci dacă m-a afectat şi pe mine acea greşeală, îl trag deoparte pe făptaş şi-l trec prin răzătoare. Odată sau de două ori. A treia oară e deja prea mult…
    Să ştii că am încercat metoda : „sesizării anticipate”. Singurul rezultat obţinut a fost un transfer pe durată nedeterminată. Al meu, bineînţeles…

    • Cand devii protestatarul de serviciu sigur ca esti considerat ca incomod si se doreste inlaturarea ta.Ce bine cunosc senzatia asta! Si eu sunt pentru spalarea rufelor in familie, cand pui ceva mai grav pe tapet se rascolesc toate gramezile de mizerie si intotdeauna ies si alte lucruri grave la iveala decat cele semnalate. Eu am luat apararea cuiva care a gresit(e drept, repetat) si a fost mutat dar n-am avut succes, persoana tot a fost mutata.Acum se tace concertat…

  10. Iar ai dileme existențiale ? Dificila întrebare și răspunsul depinde de o multitudine de factori. Teoretic un prieten adevărat îți corectează greșelile. Asta doar teoretic. Și tot teoretic… prieten adevărat ?

    • …ca puteam sa ma framant si eu de ce fac azi de mancare sau de unde-mi iau lemne pentru iarna! Om natang, imi fac griji pentru lucruri care nu ma privesc. Ce frumoasa e teoria si ce nasoala e practica! Nimeni din cei implicati nu-mi e prieten, e vorba doar de colegialitate si constiinta .Pe care s-o pretuiesc mai mult, cand tin la amandoua? Una din ele trebuie sacrificata…

      • Este posibil ca prin aceste comentarii (toată dezbaterea asta de pe blog) să provoci mai mult rău decât bine. În locul tău aş declara discuţiile închise pe acest topic şi gata. Ai zis bine, cine aruncă primul cu piatra…. Şi mai e ceva, poţi să iei o decizie doar atunci când eşti sigură că ai toate elementele necesare unei aprecieri obiective. Sincer, cu mâna pe inimă, ai toate elementele necesare, ai o siguranţă absolută ? Ai grijă foarte mare… mai ales în spaţiul virtual. Eu nu aş expune astfel de probleme unei dezbateri pe blog (public).

        P.S. Chiar, de unde achiziţionezi lemne pentru iarnă, s-ar putea să fiu interesat.
        Doru

      • Multumesc de sfat si atentionare. Sa zicem ca a fost doar un caz utopic, ceva „in caz de…”
        Inca nu stiu de unde o sa achizitionez lemne dar sunt mai multe optiuni , nu cred ca voi ramane cu soba rece la iarna.Tie la ce iti trebuie lemne, vrei sa-ti pui lambriuri pe balcon?:)

  11. Pai nu inteleg, din ce ai scris reiese ca stie toata sectia aia de pocinog.
    Cine nu stie?Asistenta sefa,medicul sef de sectie, directorul spitalului,politia ?
    Eu zic ca sefii directi trebuie sa afle ca sa stie cu cine au de-a face si macar sa aiba grija in mod special…altfel…azi o greseala pe care si-o minimalizeaza singura, maine alta, poimaine apareti toti la tv…

    • E greu intr-o sectie mica sa nu vezi ce face colegul.E usor sa te faci ca nu vezi.
      Eu am ridicat problema pentru ca nu stiam ce ar trebui sa fac eu, mai putin ma intereseaza ce fac altii, nu vreau sa fiu judecatorul nimanui. Si am decis ca cel mai bine e sa-mi vad strict de treburile mele.

  12. Daca greseala e una grava eu ma gandesc asa: daca o repeta? Pe aceeasi sau pe alta…daca repeta si tura urmatoare nu se va mai termina ok? O sa pot sa mai dorm noaptea? Vorbim totusi de domeniul medical nu de tanti Nela femeia care spala pe jos…

    • Mai intai si mai intai fa ceva ca nu mai pot sa comentez pe blogul tau, am incercat toate variantele de vreo doua saptamani!Nu ma recunoaste sub nici o identitate si nu ma lasa.
      Cred ca n-o sa mai repete nimeni aceasta greseala, banuiesc ca a fost o lectie pentru toata lumea.

  13. De exemplu eu as tacea, ca sa nu ma pun in postura neplacuta a ciripitorilor. Dar cu prima ocazie cu care as fi certata pentru o greseala minora, asa izbucni. Si as spune si din urma. Nu ma pot abtine. In plus, eu sunt genul care port pica. 🙂

    • Eu nu prea port pica dar daca vad ca am de-a face cu oameni lipsiti de caracter imi iau jucariile si plec, bat in retragere. Si nici nu-mi place sa lovesc pe cineva incoltit; dar daca lovesc altii n-am ipocrizia de a nu recunoaste ca ma bucur putin.:)

  14. După ce-am citit articolul am intenționat să-ți sugerez să vorbești cu persoana respectivă, să te asiguri că a conștientizat gravitatea problemei, că va pune mai mare preț pe alea cinci secunde de concentrare… Evident, asta nu-i în fișa postului și discuția ar fi fost pe nervii și timpul tău. Uneori conștiința celui în cauză, dacă acționează cum ar trebui, schimbă în bine viitorul mai mult decât pedeapsa altora. Citind și comentariile am înțeles mai multe despre reacția respectivei și nu mai cred atât în utilitatea unui dialog. Pacientul știe c-a fost pe muchie? El n-a reacționat?

    Nu știu în ce (altă) direcție aș cârmi, eu reacționez de multe ori sub impulsul momentului, din păcate!

    • Daca as fi fost mai impulsiva cred ca eram deja un celebru asasin in serie la cat ma enerveaza unii!:))Dar m-am obisnuit sa mai gandesc odata inainte de a deschide gura caci stiu ca o vorba aruncata la nervi n-o mai poti retrage si nici cu scuzele nu mai vindeci o rana.
      Cat priveste povestea de la munca , s-a terminat cu bine, s-a inteles greseala (asa sper) deci putem declara cazul inchis. Ca si gura mea…

  15. Eu abia de reuşesc să îmi port singur de grijă pentru a mă feri de propriile greşeli. Aşa că dacă greşeala altuia nu mă atinge, respect dreptul fiecărui om la propriile pocinoage. Dar dacă îmi atinge fie şi-un singur fir de păr, îi mut faţa la spate.

    • Si eu gresesc si invat din greselile mele mai mult decat din lectiile altora. Nu sunt nici razbunatoare daca sunt eu victima dar reactionez mai urat cand sunt loviti cei dragi mie sau cei lipsiti de aparare; nu-i suport pe cei care calca pe cadavre sau au unitati de masura diferite in functie de rangul omului.

  16. Mie mi pare că respectiva, care tot încearcă să dea vina pe alții, nu prea a înțeles greșeala. Prin urmare, e foaaaaaarte posibil să o comită din nou. Cu sau fără știință.
    Acum…mă gândesc așa…
    ea a făcut, tu taci („tu” ăsta e termen generic), treaba e bună, ea face iar…de data asta mai grav…Nu ai regreta că ai tăcut?

    Habar nu am care e răspunsul. Știu că eu nu prea pot să tac și, foarte sincer îți spun, aș prefera să nu tacă nimeni niciodată în astfel de situații, chiar dacă înseamnă să mă scufunde și pe mine. Cred că e unicul mod de a schimba o mentalitate: „lasă că merge și așa”. Desigur, nu mă refer la aruncarea mâței moarte în curtea vecinului, de vendete personale, de pupincurism, de răutăți etc. Mă refer la partea constructivă. Ai greșit, plătești. Am greșit, plătesc. Astfel, toți am fi muuult mai atenți la ceea ce facem.
    E greu să faci de unul singur asta, pentru că toți te văd ca pe un pârăcios sau profitor. dar dacă am fi mai mulți…și fiecare ar vedea bârna din ochiul lui ÎNAINTE de a vedea paiul din ochiul vecinului…
    Utopii, nu?

    • Eu imi asum si-mi platesc greselile. Si nu pentru ca as fi vreo constiinta superioara sau ca as vrea sa dau exemplu de moralitate, departe de mine asa ceva. Dar prefer sa platesc pe loc greseli mici decat mai tarziu greseli mari si cumulate. In povestea relatata de mine sunt ultimul om care ar trebui sa zica ceva, alti zece au vazut, au constatt si au tacut. Eu nici macar n-am vazut, am aflat ulterior. Ce s-ar zice daca as sari prima cu gura? Cred ca se vor lua masuri dar mai in tacere, „cu batista pe tambal”.Tot e bine si asa.

      • Eu nu zic de tine și de situația asta pe care ai prezentat-o. Zic, în general, că lucrurile pot degenera…

        dar este clar că discuția si, implicit, decizia, suferă variabile numeroase.

      • Eu nu zic de tine și de situația asta pe care ai prezentat-o. Zic, în general, că lucrurile pot degenera…

        dar este clar că discuția si, implicit, decizia, suferă numeroase variabile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s