„Am crescut un om si-un caine”

Standard

Am evitat cat am putut subiectul ca prea era omniprezent sa-l mai abordez si eu. Dar parca tot nu pot sa nu zic vreo doua vorbe, asa, pe scurt.

poze_animale_salbatice-lup-fioros-150x150De trei zile vedem pe ecrane numai colti de caini fiorosi si jalea celor sfasiati de caini. Dar pana acum nu i-am vazut, n-am stiut ca exista? Au aparut din neant si ne-au cotropit cu ferocitate peste noapte? Suntem putin ipocriti daca abia acum am deschis ochii.

Nu e primul copil care sfarseste in coltii unor fiare, nu e prima dara cand ni se prezinta statistici terifiante despre numarul celor care au fost muscati de maidanezi. Dar ne-am obisnuit cu cifrele, cu imaginile si cu realitatea…

A trebuit sa moara un ingeras de copil, sa se toace intens subiectul in mass-media ca sa se sensibilizeze intreaga tara iar autoritatile sa ajunga la concluzia ca asa nu se mai poate. Azi s-au transmis toata ziua imagini de la inmormantarea lui Ionut si daca altadata m-ar fi revoltat aceste imagini azi le-am considerat benefice. Sa vada toti , pana la saturatie, ce drama ingrozitoare naste nepasarea sau chiar dragostea pentru animale! Nici un documentar sau o propaganda n-ar fi putut naste reactii mai vii in societate. Dar tare mi-e ca de maine vom incepe sa vedem catelusi pufosi 3_pui_de_catelusi_albi_mici_micicare ne privesc cu ochisori blanzi si animalute dragalase care a ne induioseze, sa ne faca sa ne revoltam la gandul ca cineva i-ar putea condamna la moarte.

Sunt iubitoare de animale, iubesc nespus orice necuvantatoare (mai putin paianjenii si sobolanii) asa cum nu pot sa-i iubesc pe toti oamenii. Am declarat intotdeauna ca  daca intr-o zi as castiga la loto maele premiu n-as imparti bani nevoiasilor dar cu siguranta as face un adapost pentru animalele fara stapan, le-as aduna de pe strada si le-as oferi un trai decent. Deci soarta maidanezilor nu-mi e indiferenta, sunt de partea lor oricand.

Dar daca pretul vietii unui copil ar fi moartea tuturor cainilor vagabonzi as putea sa-i omor eu, cu mana mea, numai sa stiu ca asa grozavie nu se mai intampla! Da, iubim animalele, suntem plini de grija fata de ele. Dar asta nu ne impiedica sa crestem puii de gaina pufosi si galbiori pana ce-i facem gaini si-apoi sa-i taiem fara nici o tresarire. Crestem purcelusi de lapte, ii scarpinam intre urechi si apoi ii transformam in slaninute si carnati. Ce sa mai zic de iepurasi sau mieluti! Ca iubitori de animale mai suntem, Doamne! Doar ca nu suntem lacto-vegetarieni…

Cainele este prietenul omului si toti cainii sunt prietenii mei. Dar moarte lui Ionut nu trebuie sa fie un fapt divers lacrimogen, karma lui poate ca a fost sa ne deschida ochii si sa ne vindece de ipocrizie.

Sa nu puneti niciodata viata unui caine mai presus de viata unui om! Sau, daca o faceti, luati cainele acasa si feriti-l din calea oamenilor!

cainepisica1

 

38 responses »

  1. Ai mare dreptate, între viața unui om și a unui câine, nu se poate alege decât viața omului! Asta trebuie să priceapă marii iubitori de animale care militează și pun viața animalelor mai presus de orice! Și precizez și eu, că sunt mare iubitor de animale!

    • De multe ori in viata oamenii ne lovesc si cainii ne apara. Dar asta nu-i un motiv sa-i punem mai presus de semenii nostri. Nu doresc moartea nimanui, ma apuca jalea dupa orice caine calcat de o masina si mi-e ciuda ca si ei sunt niste victime, caci n-am stiut sa-i intregam corect in viata noastra, Cand a fost epidemia de gripa aviara s-au dus autoritatile si au omorat toate gainile din zona afectata, n-a contat ca oamenii se impotriveau, a fost o masura radicala intr-o situatie speciala.Asa cred ca e si acum.

      • Impotența unui sistem (reaua voință), ne-au adus în situația de a trebui să facem alegerea între două vieți: a omului sau a câinelui! Neimplicarea sistemului ne-a dus la alegerea între două vieți! Nesimțirea și dorința de avere a celor din sistem ne duce la unica alegere: ucidere în masă! De fapt, ne aduce în pragul unei nebunii colective! Și cei mai mulți dintre noi nu au nici o vină! Decât aceea de a se fi născut aici!

  2. Din câte ştiu, cei care sunt muşcaţi de animale (câinii sunt doar o specie) au în ei o doză mare de furie sau se învinovăţesc de ceva. Dacă te întrebi de unde ştiu îţi spun. Am fost muşcată de 2 ori de câini. Ultima oară am avut mâna umflată de arăta ca mâna unui luptător de sumo. Şi prima oară (aveam 15 ani atunci) şi a doua oară (la 42) m-am învinovăţit de nişte chestii…
    În fine! Suntem prea mici ca să înţelegem cum funcţionează karma. Tot ce ştiu despre mecanismul karmic este că funcţionează cam aşa: dacă dai un şut cuiva în mod sigur îl primeşti înapoi!
    Îmi plac animalele şi le respect. Până acum am avut linişte. Probabil că un lacto-vegetarian ca mine prezintă prea puţin interes pentru ei…

    • Atunci tu esti dintre fericitii care n-au mustrari de constiinta de cate ori mananca un snitel gandindu-se ce pui dragut a fost odata. Nu m-a muscat decat un singur caine, pechinezul meu cand refuza sa faca baie si se opunea dint toate puterile si toti coltii. Nu mi-e frica de caini, am avut de-a face si cu haite dar cred ca m-au considerat mai mult de-a lor decat de-a „rasei superioare”. Chiar iubesc cainii dar orasele sunt pentru oameni.Of, de-ar avea si cainii orasele lor!

      • Sunt lacto-vegetariană, după cum am scris şi în primul comentariu, la final…😆
        Dacă oraşele sunt doar pentru oameni, atunci ar trebui scoase de pe listă multe, inclusiv toate zburătoarele, târătoarele, insectele… Din casa personală poţi face asta, dar pe un spaţiu mai mare e destul de greu…

    • Trebuie sa se rezolve, presiunea publica e prea mare. E greu sa decizi in favoarea cuiva. Ce vina au cei muscati de caini? Ce vina au cainii ca n-au si ei un loc al lor?Daca as fi castigat eu la loto poate se rezolva o parte din problema…

    • Nu mai spune de paianjeni ca deja ma mananca pielea! Relatia mea cu ei functioneaza cam asa: e vreun paianjen in incapere si nu-i nimeni „autorizat” sa-l anihileze? atunci se paraseste in graba incaperea si se inchide usa. E 1-0 pentru el pana gasesc Raidul pentru insecte.:) Dar cu maidanezii nu-i asa de simplu…

  3. Mi-a fost greu zilele astea și fără să deschid televizorul. Mă uit la copiii mei și invariabil mă întreb când o să mă trăznească, apoi mă rog să nu se întâmple, totuși. Pericole-s peste tot, dar unele ar putea fi evitate, depinde doar de noi. Și eu i-aș căsăpi cu mâna mea, dacă asta mi-ar garanta că micuții noștri fără vină sunt feriți. Dar n-o să avem garanția asta.
    M-am tot întrebat, nu știu cât de (ne)realistă sunt, dar n-ar putea fi duși în pădure? Cu celelalte animale sălbatice? Nu s-ar obișnui acolo și pace bună? Pentru că degeaba stau între noi, tot flămânzi sunt. Altfel nu-mi pot explica ferocitatea atacului. Câinii ăia au vrut să mănânce…😦

    • Mai Irelia…tu esti chiar idioata? Unii oameni mai merg pe munte…trec pe langa paduri…nu toata lumea mananca mici si ragaie bere!!! Unii inca fac drumetii. Crezi ca daca ii duci in padure rezolvi problema? Mi-e rusine ca suntem concetateni. Cata prostie si ignoranta!!!

      • Dan, te rog sa nu jignesti. E punctul de vedere al unei mame disperate sa-si apere copiii si numai o mama poate fi atat de afectata dupa ceea ce s-a intamplat. Nu e prostie, e disperare! Mie mi s-a intamplat sa ma intalnesc in drumetii si cu ursul (nu chiar fata-n fata, ca n-am nici un trofeu de vanatoare!) si cu dulaii fiorosi de la stana. Ba chiar am luat un pui de la o stana crezand ca va deveni un dulau impozant; dar a iesit o catea zapacita si schioapa.:)
        Vezi, incepem sa traim ca intr-o zona de razboi, devenim combatanti intr-un razboi care nu e al nostru si in care suntem si calai si victime deopotriva. Parca totusi n-am vrea sa fim victime…

      • Adelina, mă îndoiesc că apostrofarea ta îl va face să se rușineze în fața oglinzii, domnul din el atâta poate. Dar și eu pot să mă feresc, chiar nu-mi lipsea să-mi închei seara ”apoteotic”, cu permisiunea ta, pe blogul tău.

      • Daca un comentariu pe un blog poate isca o atitudine asa de violenta in limbaj imi dau seama cat de divizati si inraiti suntem in strada. Imi mai cer eu odata scuze, era mai bine sa sterg comentariul …

    • S-a mai intamplat sa se „debarce” caini pe la marginea padurilor si rezultatul a fost si mai grav:s-au salbaticit si au inceput sa atace prin sate in haita, ca si lupii. Cainele nu-i lup, e animal domestic si trebuie sa fie in grija cuiva. Toti ii iubim dar nimeni nu-i vrea in grija. Am fost acum 3 ani sa iau un catel de la adapostul de la Bucov. Erau foarte multi, voiam un pui si nu ma puteam hotari pe care sa-l aleg din zecile sau sutele aflati acolo.Dar a iesit unul mai pricajit printre gratii si mi s-a urcat direct in poseta pe care o lasaem jos. Asa ca l-am luat pe el, daca el m-a ales pe mine.Tot drumul pana acasa a dormit ca un boier pe bordul masinii ascultand muzica.:))Daca as fi putut i-as fi luat pe toti cand am vazut cat e de fericit ca are o casa.

    • Unii sunt de acord, altii ne cred inumani ca dorim uciderea cainilor nevinovati. Nu doresc nici o eutanasiere (desi a trebuit s-o aplic chiar cainelui nostru ca sa punem capat suferintei) dar, daca sacrificam o generatie de maidanezi acum si aplicam si o sterilizare eficienta, cei viitori vor avea o soarta mai buna. Au si cainii generatia lor de sacrificiu…

      • Ar fi bine să se rezolve pe termen lung. Am reticenţe totuşi. Ce i s-a intamplat acelui copil este groaznic, dincolo de cuvinte. Şi în acest context, majoritatea pers. cu putere de decizie sau macar pers politice publice găsesc şi aici prilej de campanie electorală.

    • Daca altii au putut noi de ce n-am putea? Ei au mai multa minte si noi mai multa inima?
      Ma uit cu placere la Animal Planet, la ce legi drastice au si cat de mult pretuiesc animalele in alte tari; acolo un om face puscarie daca maltrateaza un animal dar nici nu exista un animal vagabond.

  4. Eu tot nu înțeleg de ce tot greșit se pune problema. OAMENII SUNT DE VINĂ! Cei care îi hrănesc printre blocuri, cei care îi lasă liberi sau îi alungă, cei care îi maltratează și îi înrăiesc și NOI toți care, deși ne intitulăm „rasă superioară”, nu suntem în stare să luăm decizii CU CAP.
    Astfel, înrăirea devine reciprocă. Pentru că oricât de mult aș iubi animalel – și credeți-mă că le iubesc – nu aș turba la propriu să știu că ar reprezenta o amenințare pentru copilul meu.

    Am șters resul comentariului pentru că deja depășeam limita.

    • Sigur ca oamenii sunt vinovati. Cainii nu fac decat sa se adapteze si sa supravietuiasca, au nevoie de spatiu si de hrana si se simt si ei amenintati.Ca si noi. Doar ca unii dintre noi cad victime. Si degeaba am fi radicali si am nimici orice pucior de caine, intr-un an vor fi altii in locul lor.Trebuie unii eutanasiati, cei mai multi castrati si unii dusi in adaposturi. cred ca orice iubitor ADEVARAT de caini ar da o suma mica lunar pentru intretinera lor. Si am mai auzit o idee care mi s-a parut foarte buna: stimularea celor care locuiesc la case sa adopte si sa intretina un caine comunitar in contul unei reduceri de impozit. Avantajele ar fi reciproce.

      • da, ar fi. Dar e greu al naibii să schimbi o mentalitate! Ideea mi se pare bună. dar nu știu de ce rămânem la stadiul de idei…

  5. Eu am luat foc citind tampeniile scrise de cei care considera ca haitele de caini salbaticiti sunt mai importante decat viata unui copil. Auzi, ca si-a meritat soarta, iar parintii si-au meritat lectia!

    • Iubesc cainii dar urasc ipocrizia. Nici eu n-as vrea sa fie omorati pentru singura vina de a fi fost lasati sa se nasca intr-o tara care nu stie ce sa faca cu ei. Dar sa le plangem acum de mila, ca ce suflete nevinovate sunt ei dar sa sacrificam fara remuscari milioane de pui de gaina, de iepuri, de miei si de alte vietati la fel de nevinovate dar sa-i jelim doar pe maidanezi e chiar o bataie de joc. Atunci hai sa trecem toti la una din religiile care interzic orice sacrificiu si sa mancam numai buruieni!

  6. nu sunt neapărat pro-eutanasiere, însă locul câinilor nu e pe stradă. există ONG-uri care ar trebui să se ocupe de asta, există administraţii. şi mai există o căruţă de nepăsare.

    • Daca serezolva aceasta problema disparea de mult obiectul de activitate al unora si fondurile alocate.Acum, ca s-a dat legea ca se eutanasiaza dupa 14 zile de sedere in adapost cei nerevendicati pot iubitorii de animale sa-si faca si sa-si finanteze prin donatii propriile adasposturi si sa cazaze cainii pe cheltuiala lor dupa 13 zile de cazare la stat. Sunt destui voluntari care ar dori sa lucreze acolo ca zic ca ar dori caine dar nu pot fiindca locuiesc la bloc. Uite, acum pot sa-si arate iubirea si devotamentul! Eu chiar vreau sa merg voluntar la un astfel de adapost numai sa-l construiasca cineva!

  7. eu iubesc animalele…in momentul de fata avem un ciine si 2 papagali. Am crescut acasa la parinti,cu 3 ciini ( nu toti deodata,ci pe rind). La un moment dat am avut si o pisica, un iepure, 2 hamsteri si chiar o cioara. Dar pentru asta tot nu pot intelege de ce lumea face atita scandal si nu se iau masuri. oricit iubesc animalele, niciodata nu vor fi mai presus de copilul meu ( sau orice alta fiinta umana)
    in State daca in 2-3 zile (depinde de stat) nimeni nu revendica ciinele cu pricina, e ”mutat pe lumea ailalta”. Da , au shelters unde duc o parte din ei, dar nu pe toti,pt ca unde amar s-ar ajunge?
    Intr-o tara civilizata NU ar trebui sa-ti fie frica sa iesi cu copilul in parc…e inadmisibil.

  8. Pingback: Viața pusă în…plan secund | BLOG D'AGATHA

  9. Pingback: Viața pusă în…plan secund | BLOG D'AGATHA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s