cianURA

De o saptamana numai de cianuri se vorbeste. Si e foarte bine ca se vorbeste, as vorbi si eu daca m-ar asculta cineva! Dar subiectul se pare ca se va epuiza in curand. Sub presiunea strazii se pare ca parlamentul va respinge definitiv proiectul legii care demara extractia de metale pretioase de la Rosia Montana. Salut cu entuziasm aceasta trezire a constiintei civice (mai ales a tinerilor) si imi doresc sa nu fie doar un caz izolat. Suntem multi, nu suntem muti si cineva trebuie sa ne ia in seama; parlamentarii si clasa politica sunt reprezentantii nu sefii nostri, ei trebuie sa ne asculte pe noi, nu invers. Dar poate ca ma imbat cu apa chioara ca de atatea ori…

Nu doar de cianura e vorba. Cu sau fara „cian-„, ura pune stapanire pe noi, ni se incrusteaza insidios in codul genetic. Iubirea si compasiunea devin cazuri individuale, raritati; ura devine fenomen de masa, ne molipseste pe toti.

Vorbeste unul alta limba decat noi? Sa-l uram, sa-l alungam din tara, sa nu ne pangareasca pamantul stramosesc cu talpa lui de venetic!

E unul mai inchis la culoare si mai murdar? Sa plece, sa se ascunda, sa-l incercuim cu ziduri inalte, sa nu ne tulbure imaculata curatenie la care doar visam cand ne aruncam gunoaiele la orice colt de strada.

Ne musca un caine pe strada? Sa-l omoram ca a indraznit sa se nasca intr-o tara care nu stie sa-l aseze la locul lui! Iubesc unii cainii? Pe ei nu putem sa-i omoram dar putem sa-i injuram copios ca n-au mila de copiii si batranii muscati de caini.

Se vaita pensionarul ca o duce greu, ca nu-i ajung banii de intretinere si medicamente? Sa mai taca pensionarul, ca doar noi muncim sa-i dam banii de pensie, el e un parazit si ar putea sa se mute de la bloc sa-si faca un bordei in padure si sa adune plante medicinale, ca ce-i trebuie lui sa stea la oras, tot nu mai merge la serviciu!

Are profesorul sau medicul leafa mica? Asa le trebuie, cine i-a pus sa invete carte si n-au plecat la capsuni in Spania! Ca doar pe spatele nostru traiesc si astia care nu fac nici suruburi si nici nu dau cu sapa pe camp!…

S-au facut parcuri? Ce ne trebuie noua parc, noi vrem spital! S-a facut spital? De ce ne-a facut spital daca n-avem medici, noi vrem biserica, ca sa ne ajute Dumnezeu!…

Prea multa ura, prea multa incrancenare.Stiu, e greu sau chiar imposibil sa-i multumim pe toti. Dar macar sa-i ascultam, putem? Macar sa mangaiem cand nu putem ajuta, macar sa tacem cand nu stim ce sa spunem si nu avem argumente, putem?

Ne trezim parca dimineata cu pumnii stransi si gata sa sarim la bataie, nici nu conteaza cu cine. Cineva ne picura ura zi de zi in ureche si in suflet. Nu mai vrem doar sa-i moara capra vecinului, am evoluat, vrem sa moara vecinul si sa-i luam capra. Care capra nici nu ne trebuie dar de ce el sa aiba si noi nu? Deci sa moara! Si capra, si vecinul, „sa moara dusmanii mei”,”sa moara ma-ta”, sa moara toti! Si sa raman numa eu, smecher, cel mai tare fiindca nu mai am cu cine sa ma masor!

Devenim o tara de hiene si de cioclii, inmormantarea a ramas cel mai ravnit si frecventat eveniment monden. „Dezbina si stapaneste” a devenit sloganul tuturor. Doar ca noi toti suntem cei dezbinati si stapaniti, calcati in picioare, preocupati sa ne infigem dintii in beregata vecinului si atat de preocupati pe ura noastra incat nici nu mai vedem cine ne e Stapan! Caci toti avem un Stapan…

*****

 

Si ca sa nu inchei cu incrancenare in glas va spun un banc pe care l-am auzit la radio si care mi-a placut. Apropo de cianuri…:)

Un tanar de doi metrii si jumatate dadea un interviu unui jurnalist:

-Nu-i nici un pericol, domnule, cu cianurile astea. Uite, eu ma scald zilnic in iazul de decantare si n-am nimic! Si nu numai eu; acolo am cunoscut-o si pe iubita mea…E adevarat ca ea e cu doua capete mai inalta ca mine dar macar are la ambele ochii albastri!…