Nu mai vreau sa fiu complice!

Standard

Prima data m-a ingrozit descoperirea. Am sters urmele, m-am rugat sa nu ma fi vazut nimeni si am sperat sa nu se mai intample o asemenea oroare. Dar s-a intamplat. A doua zi, fix in acelasi ungher, urmele crimei erau identice, parca cineva derulase timpul inapoi. Intr-o complicitate muta (pe care mi-am reprosat-o doar la auto-spovedanie) am adunat iar resturile, am curatat sangele si…am tacut.

N-a fost ultima data. Bestia isi facuse acolo un loc de tortura si nici nu se straduia sa ascunda marsavia faptelor. Ieseam dimineata din casa si aruncam tematoare privirea spre ungherul in care sfarsisera tragic niste vieti. Doua zile era liniste, cam a treia zi gaseam resturile macabrului festin.

Vinovatul n-avea nici o apasare, ba chiar cred ca incerca o oarecare voluptate sa lase privirii mele scarbite urmele crimelor. Degeaba l-am certat. Degeaba l-am bagat in sedinta cu pilde crestine despre dreptul sacru la viata si iubirea aproapelui. Degeaba l-am amenintat ca-l demasc, ba chiar ca-l fac de rusine pe blog…

Ete, mai Yeti, azi ma tin de cuvant: te demasc natiunii ca esti un criminal in serie, un vanator insetat de sange nevinovat de pasarele! Destul am tot adunat fulgii abandonati la locul faptei, chiar in fata casei, intre tufele de flori! Destul mi-am tocit gura sa te invat de bine si sa-ti arat ca ai destula mancare pisiceasca in castronel. Mai poftim, musiu, de scoate botul in lume acu, cand stiu toti ce bestie feroce esti! Ca ai bagat spaima in toate zburatoarele ce mai survolau zona, nici ulii nu mai indraznesc sa planeze deasupra curtilor de pasari. Nu m-as fi mirat sa gasesc intr-o zi si vreo aripa sau vreun motor de MIG care sa fi zburat mai razant cu solul si care sa te fi tentat.

Talking-Tom-Cat-2_1357681371 Poate nici azi nu luam atitudine daca Yeti nu intrecea masura. Sedeam noi la masa, el isi terminase portia din castron si tot insista ca i-ar mai trebui o jumatate de copanel, ca nu si-a facut norma de calorii. L-am cam matrasit asa ca a iesit suparat din bucatarie. Peste nici 10 minute, cand noi nici nu terminasem, vine si Yeti in fuga, maraind cu gura plina. Isi adusese si el copanelel lui si voia sa ne faca in ciuda. Doar ca le adusese cu fulgi cu tot ca n-a gasit o vrabie despuiata! Tot e bine ca nu ne-a trantit-o pe masa, intre farfurii…

Abia a reusit Sotu’ sa-l dea afara cu pasare cu tot, ca el voia sa manance cu noi, masa tovaraseasca. Si cat ne-am baut cafeaua si-a mancat si el delicatesa. Apoi, in pragul bucatariei, a inhatat din zbor un greiere crocant, s-a jucat putin cu el si l-a crantanit ca pe cipsuri. Bine, am inteles, poti sa te descurci si singur daca n-ai scaun pus la masa dar eu ce treaba am sa tot adun puf si fulgi in urma ta? Si macar nu-i puf de pinguin sa-mi fac si eu o pilota…

26 responses »

  1. Mda, ce se naşte din pisică… A mea mi-a făcut capul calendar că n-am lăsat-o să sară la nişte pui de rândunică ce-şi găsiseră cu cale să ia lecţii de zbor chiar în faţa ferestrei mele! Degeaba i-am explicat că nici dacă ar fi afară n-aş lăsa-o să-i înhaţe! Ce-o fi fost la gura ei…norocul meu că nu ştiu boabă de pisicască… Altă mâtză pe care am avut-o în urmă cu muulţi ani, s-a descurcat mai simplu. Stătea la pândă în balcon. Şi, cu foarte multă răbdare, s-a ales cu o vrabie. A mai încercat o dată dar am fost mai rapidă şi am reuşit să însfac mâtza la timp.

  2. Eu m-aş lăuda în tot târgu cu aşa o mâţă, de fapt motan (după nume). Şi-a păstrat intacte instinctele… şi e lăudabil faptul că preferă „haleală” bio, nu „wiskasuri” şi „catkituri” pline de E-uri
    Bravo Yeti!😛😀😆

  3. Greşeşti. Te răsplăteşte. Tu îi dai din „prada” ta iar el împarte (ce are şi poate!) cu tine.
    Am stat la casă timp de nouă ani şi-am adunat multe din faţa uşii. Penele sunt „partea”soft. Porumbei morţi întregi, şoareci cu doar capul lipsă, pui de şerpi… Mă rog, tot felul de „trofee”.😦

  4. Şi tu te plângi de la atâta lucru ??? Pe-al meu ca să-l hrănesc trebuie să îl iau în braţe şi să-l duc până la castronelul cu boabe. Altfel cred c-ar muri de foame în somn.

  5. Eu mă aşteptam să văd o poză cu Yeti, în timp ce-şi devorează prada🙂. Bag de seamă că se pregăteşte intens pentru iarnă, aşa că scuzaţi-i „rebeliunea”.

    ¤ coolnewz, nu stii cum e pe la ţară, ce oameni… Să prindă gaini? Şi-ar semna sentinţa la moarte, bietul Yeti!

  6. Poti scapa de necazul asta intr-un singur fel: sa-i prinzi tu de-acum soriceii, pasarile si insectele, sa le belesti, dezosezi si asezonezi. Sa vezi ca nu mai face mizerie de-acum incolo. 😀

  7. Pot sa-l imprumut si eu cateva zile?
    Am cateva cotofene foarte tupeiste si pisica mea inca nu si-a dat seama ca e criza si trebuie sa invete sa si vaneze, altceva inafara de bolul cu graunte

  8. Au trecut 14 ore (scuze, la motani se comprimă timpul, de genul 14 zile = 14 ore).
    Nici o injecție letală ?
    Nici un primar demis ?
    Nici un camion de lemne … în memoria motanului ?

  9. Păi să nu mai fii complice la atâtea crime, să nu ţi se ceară socoteală cândva, de cineva. Îndoapă motanul, că de nu, mâine-poimâine va atenta la viaţa berzelor tale.:)

  10. Eu pot să las aici un comment mai mare decat postarea ta, pentru că am trei mâţe. Toate cu veleitaţi de vânători. Doar că birmaneza, care trebuie hranita in mod regulat bob cu bob, ca pe gaini, altfel dacă nu alearga ea după boabe, din castron nu se serveste, vorbeste o pasareasca indescifrabila si hop-top gata cu vrabia la noi. Ăl bătrân s-a lenevit, dar tot mai apare cu un trofeu. Mai rar, ce-i drept! Dar campionul, campionilor, Tan motan, care nu vine acasa decat pentru a dormi pe o blanita de oaie pe care crede ca a castigat-o la licitatie, vânează de toate. Mi-a adus in casa…şoareci vii, de i-a scos sotul pe făraş, noroc că am inceput sa-i recunosc mieunatul specific de vanator, altfel ne-am pricopsi cu un soarece prin casa vrei, nu vrei. Într-o zi am pierdut o soparla adusa de dumnealui, de am scos covoare, am ridicat mobila si am gasit-o pitita sub un covoras dupa ce omorasem toata mobila din casa şi ceva muschi de la purtator. De pasari….ehehe, ce să mai vorbesc. Mai grav e că le-am dat si noi motive de lauda, intrucat avem geamuri mari si pasarile nu le vad totdeauna. Numai ce se aude o izbitura. Dacă aud, le salvez, dacă nu…văd trofee cu pene. Dar cel mai rau si mai rau a fost cu veverita. Cand am văzut-o decapitata, aproape, in coltii lui l-am renegat pana am uitat incidentul. Ah…şi ceva serpisori….dar pe aia nu ii plimbă. Le da branci, lor şi meicilor. Ce ţi-am zis? Na, povesti cu pisoi…

  11. In loc sa te bucuri ca domnul pisoi al tau a inteles ce vremuri grele, de criza, traim, tu il faci de rusine pe blog. Sau asa crezi. In realitate, multi cred ca vor fi invidiosi pe succesurile lui si vor cauta prin almanahe reteta unei vanatori reusite.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s