Arta de a muri

Standard

Cateva zile o sa fiu cam ocupata. Nu spun asta ca sa arat ce persoana importanta si cu agenda incarcata sunt ci ca sa motivez de ce n-o sa pot fi prea activa in online.

Setea de cunoastere ma indeamna spre noi orizonturi. Hai, ziceti si voi ca luati in serios afirmatia asta ca nici eu nu-s fraiera sa recunosc ca e o oportunitate de a chiulii cateva zile de la serviciu.:))

Deci merg la un curs! E departe de specialitatea mea, e chiar la polul opus caci este despre ingrijiri paliative, despre cum putem alina suferinta celor aflati la capat de drum. Si nu e vorba doar de varstnici , cei care „si-au trait traiul, si-au mancat malaiul” ci si despre copii care nu-si vor sfarsi nici macar copilaria pentru ca o boala marsava le spune „stop!” sau de oameni in deplina maturitate care isi lasa planurile neterminate si visele netraite fiindca o soarta nefasta le-a jucat o festa si a taiat ata mult prea devreme. E poate cea mai grea ramura a medicinei, e maximul de umanitate pe care il putem dovedi cand nu mai putem vindeca ci doar alina dar e si maximul de inumanitate la care esti supus tu, cel care trebuie sa asisti suferinta zi de zi si sa te incarci cu durerile si regretele tuturor.

Dar nu despre ce invat la curs vreau sa va vorbesc. Sunt abia la inceput si daca voi descoperi lucruri ce cred ca v-ar interesa o sa vi le impartasesc. Caci toti, la un moment urat al vietii, putem fi pusi in situatia de a mangaia un muribund drag sau,si mai tragic, sa fim cel care are nevoie de o ultima mangaiere.

Va spun doar niste date statistice. Niste date care mi-au dat de gandit si pe care nu le-am constientizat niciodata pana ce nu le-am vazut scrise mare si crud pe un ecran. Statistica asta pe care o uram uneori e oglinda care ne dezvaluie realitatea pe care refuzam s-o vedem cu ochiul liber.

Si spune ea, statistica, ca doar 4% din batranii peste 75 de ani traiesc in institutii (camine de batrani), Ai fi tentat sa spui ca asta e bine, ca restul isi deapana memoriile alaturi de copii si nepoti in case luminoase, printre lucrurile dragi adunate o viata. Si nu-i asa! Sunt multi cei care isi duc ultimele zile in neajunsuri si singuratate, abandonati si neputinciosi; sunt unii care suna periodic la 112 si solicita ambulanta sau altceva doar ca sa le traca cineva pragul, sa poata schimba o vorba cu cineva…

muribund in spitalTot statistica spune ca mai mult de 50% din acesti batrani mor intr-o unitate spitaliceasca. Si tot intr-o unitate spitaliceasca se consemneaza peste 75% din totalul deceselor din Romania!

Optimistii ar spune ca e bine, ca 75% din cei ce mori au avut o sansa, au ajuns pe mana unui doctor. Ca rezultatul e tot un deces e mana destinului. societatea le-a dat o sansa!

Pesimistii s-ar ingrozi:cum, 75% nu mai ies vii dintr-un spital? DAr hai sa fim corecti, nu e vorba de numarul pacientilor din spitale, nu se reduce la un sfert numarul supravietuitorilor. Vorbim doar de o statistica a deceselor la nivel national.

Realistii ar constata altceva: ca s-au dus vremurile in care omul murea linistit in casa lui, pe perna lui, asistat de cei dragi care sa-i faca trecerea mai lina! Pe cel care moare nu-l mai tine familia de mana, nu-l mai vegheaza flacara unei lumanari, nu-si mai deapana amintiri si nu mai are posibilitatea sa-si spuna ultimele dorinte. Se moare intr-o incinta straina, printre straini, in tiuit de aparate, forfota de lume, ochi indiscreti, atmosfera rece, ostila…

A muri e o arta pentru care trebuie sa te pregatesti din timp. Dar din ce in ce mai mult suntem niste artisti ratati!…

regina-maria-alaturi-de-raniti

24 responses »

  1. Impresionant articolul tau. Sau poate ca sunt eu usor de impresionat, ca mi-au murit in brate prea multi dragi in ultimii ani si chiar in perioada asta, conduc inca pe unul….
    Cred ca mi-ar placea sa fac un curs ca al tau. Sa stiu mai mult despre cum pot ajuta atunci, la final.

  2. Nu inteleg de ce nu ni se ofera posibilitatea de a iesi din scena in aplauzele publicului … de ce trebuie sa fiu tintuit pe scena pana cand devin ridicol fiindca nu imi mai aduc aminte replica sau fiindca nu mai stiu cand imi vine randul ? … de ce trebuie sa ajung pana aproape de a face publicul sa ma huiduie fiindca stric piesa ? … de ce ?? De ce trebuie sa imi urasc viata asta de artist fiindca nu am posibilitatea de a mi-o incheia linistit ca mi-am spus replica si acum pot sa raman in cabina mea, intre afisele premierelor mele, sa imi sterg machaijul, sa zambesc usor imaginii din oglinda, sa inchid ochii si sa aud miile de chemari la rampa, cele care mi-au facut viata asta de artis atat de frumoasa …

    Nu sunt un artist ratat, sunt un artist care nu este lasat sa paraseasca scena fericit !

  3. Doar 4% la cămine? Nasol. Păi ar trebui să strâng pensia mamei, a tatălui şi a lui mamaie ca să pot plăti cazarea UNUIA dintre ei. E-te că nu mă hotărăsc pe care să-l trimit la îngrijire…
    Succes cu cursul! Îţi trebuie multă răbdare şi multă inimă la ce vrei tu să faci…

  4. Iar condițiile din căminele astea pentru bătrâni sunt foarte departe de ce vedem noi prin filmele americane. Nici din cele private nu sunt mai de doamne ajută, deși plătești de-ți sar ochii din cap pentru așa ceva. Știu, că l-am avut pe tata internat două săptămâni la un asemenea așezământ și l-am adus de-acolo urgent, jurându-ne să nu le mai călcăm pragul niciodată.

  5. Eu una consider ca cel ce poate ajuta suferinta muribundului trebuie sa fie o impletire de de uman si otel , de iad si rai…Din exterior se vede simplu,atunci cand esti in interior…in miezul durerii celui ce pleaca…cum faci fata atunci si dupa ce omul a plecat? Complicat!
    Ai grija de tine!

  6. Imi este greu si sa citesc despre acest subiect. Nu cred ca as avea taria necesara pentru a participa la un asemenea curs, la fel cum nu cred ca mai ramai acelasi om dupa ce iti duci de mana un om drag pana la poarta vietii si o inchizi in urma lui.

  7. Adelina,sa fii sanatoasa si sa poti face cursul (puternica esti).Eu n-as putea,categoric dar ii admir pe cei care reusesc,care o fac cu suflet.Desi suntem constienti ca odata si odata,se sfarseste,ne este greu,multora dintre noi,sa acceptam ideea…

  8. admir sincer ceea ce faceti voi, oamenii in halate albe! pe mine ma termina psihic doar vizitele la spital, nu stiu de unde voi gasi puterea sa-i veghez pe ai mei, cand o fi cazul… sa fac asta ca meserie, ar fi deja prea mult…

  9. este adevarat, am vazut prea multe in ultimul timp! eu nu as putea sa fac aceasta meserie…l-am pierdut pe tata de 4 ani si inca…vorbesc cu el, in ultima luna am pierdut 2 prieteni…merg nauca pe strada!

  10. De asta mulţi vrem să fim feriţi de bătrâneţe nepuţincioasă, să ne târâm cărunteţea cu toate neajunsurile ei pe picioare. Gândim: dacă suntem bătrâni şi bolnavi devenim povară pentru cineva.Nu mulţi au parte de bâtrânime liniştită, fără ca funcţiile fiziologice să fie afectate. Şi ajuns în situaţiile prezentate de tine. Mai trist când nici nu au pe cineva lângă ei.
    Voi, cei din sistemul sanitar, sunteţi căliţi, trebuie să fiţi, întâlniţi cazuri şi cazuri, vedeţi atâta suferinţă şi moarte. Pe lângă faptul că trebuie să fiţi tari ca pietrele, nu trebuie să uitaţi să fiţi umani. O meserie grea, care nu aduce (numai) satisfacţii. Şi nu oricine poate să facă ceea ce faceţi voi.

  11. Greu subiect…mi-e greu sa scriu despre el, mi-e greu sa ma gandesc, mi-e greu sa ma pregatesc sau sa-i pregatesc pe ai mei…sunt total bulversata de subiect…asa ca toata admiratia mea pentru ca te inhami la asa ceva…

  12. Mie mi se pare frumos că aprofundezi și ceea ce se întâmplă la celălalt capăt al vieții. Și zic că e folositor să ne zici și nouă, dacă e de zis, mai ales că n-am auzit să fie și nemuritori printre noi.

  13. 4% din cei peste 75 de ani nu mi se pare putini. Majoritatea batranilor sub 85 de ani ce ii cunosc sunt auto-suficienti. Internarea intr-o casa de odihna (camin de batrani) se justifica doar daca persoana nu se mai poate descurca de una singura sa-si faca de mancare si sa-si intretina igiena.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s