Spovedanie „academica”

Am capul cat o banita , nici nu cred ca o sa scriu coerent dar o sa incerc. La meritul artistic puteti sa-mi dati nota 4 dar chiar nu-s in stare sa folosesc figuri de stil la ora asta.

Tocmai am dat bir cu fugitii de la seara de adio a lectorilor italieni. Ei pleaca maine, ramaneam cu romanasii nostri dar ca sa plece cu o impresie buna s-a organizat ceva oarecum festiv, cu foc de tabara si apoi cu orchestra la interior. Un gest frumos, atmosfera placuta, tovaraseasca, bun motiv de socializare dar… pana la un punct. Cand s-a trecut la sarbe si hore, la Brasoveanca si Pinguinul pe mine m-au pierdut; am doua picioare stangi si amandoua cu fracturi!:) Bietii lectori italieni au avut o seara grea. Frumuselul de Filippo, anestezistul, a fost asaltat de fete, s-a straduit ce s-a straduit, a dat jos si bluzonul de pe el dar cand s-a inversunat sarba si-a ametit ca un titirez a zbughit-o la masa in rasul general. Paolo cel sobru, cardiologul, a incercat si el o sarba in pasi de vals, nu i-a iesit si i-a tinut pe toti in loc tot numarand concentrat pasii de parca monta un stent cardiac…:)

Muzica urla la maxim, fumul de tigara il poti taia cu cutitul asa ca eu m-am retras in camera mea, ca o venerabila doamna ramolita sobra ce sunt. Am deschis laptopul si m-am bucurat sa vad ce cititori isteti si atenti am. Asta apropo de testul de comunicare de ieri, care pentru noi a fost un fiasco total. Va inchipuiti ce concentrati am pornit sa-l facem in timp ce lectorul ne avertiza amenintator „mai aveti 2 minute! mai aveti un minut! mai aveti 10 secunde!” Si in linistea salii (si in nelinistea noastra interioara) doar ce mai auzeai pe cate unul strigandu-si triumfator numele , numarand sau declarandu-se lider. Ba unii s-au impotmolit la calcule si mureau de ciuda ca nu le-a dat rezultatul corect sau ca n-au gasit cuvantul ce trebuia incercuit! La sfarsit a fost un haz general cand ne-am dat seama ce teapa ne-am luat grabindu-ne sa raspundem inainte de a citi atent toate cerintele. Caci doar asta trebuia sa facem: sa citim cu atentie pana la sfarsit iar la ultimul punct ni se spunea ca nu trebuie decat sa ne scriem numele si sa asteptam in liniste sa termine si fraierii!;)) Eu n-am strigat, n-am calculat dar m-am prins tarziu ca ceva nu-i in regula si am inceput sa rezolv pe sarite si mai spre sfarsit, doar cat sa imung de trei ori pagina cu varful stiloului la sfarsit! Nu stiu in limbaj morse ce inseamna asta dar e clar ca stau prost la capitolul concentrare! Noroc ca n-a fost niciunul mai breaz.:))

Maine poate o sa va mai postez un test, acesta e serios si foarte bun pentru a va identifica in ce mod relationati mai usor si carei tipologii de comunicare apartineti. Pentru mine rezultatul n-a fost o surpriza, m-am regasit perfect in caracetristicile tipologiei careia ii apartin, puteau sa puna poza mea la definitie.

In alta ordine de idei azi a fost (in sfarsit!) o zi minunata, plina de soare, asa ca ne-am plimbat in voie prin Predeal. Orasul mi-e destul de cunoscut, l-am vizitat prima data in luna de miere (cand am venit doi si ne-am intors acasa trei!:)) Prea mult nu s-a schimbat daca facem abstractie de invazia de vile si vilisoare. Dar am vazut si multe case vechi, candva pline de noblete acum in paragina si scoase la vanzare. N-am gasit nici un suvenir de cumparat, nimic remarcabil pe care sa dau banii, nici macar o margica, un inelus, ceva…Numai chinezisme ale caror preturi variaza dramatic in functie de locul in care se gasesc, ca e chiosc intunecos sau supermarket cu pretentii (daca ala e supermarket eu sunt mitropolit!). Mi-au placut in schimb porumbeii si maidanezii foarte prietenosi, aproape ca-i calci pe coada si pe unii si pe ceilalti la cat de apropiati sunt de oameni.

Am foat pana in gara (jegoasa gara, pacat de ea!) sa ma interesez de tren la intoarcere si imediat ne-a abordat un taximetrist insistent, ca daca avem nevoie de serviciile lui, ca ne duce si la Brasov si unde vrem, ne-a dat si carte de vizita sa-l chemam daca avem vreo cursa de facut… Radeam cu colega ca nu e cazul sa ne mai vaitam ca suntem niste amarate de bugetare daca nenea taximetristul, om cu fler de obicei, ne-a crezut niste doamne care facem curse cu taxiul pe Valea Prahovei.

Concluzia zilei: impresii seci din Predeal, glezne umflate de atata batut trotuarele (batut, nu facut trotuarul, sa fie clar!), timpane zgariate de muzica si chiuituri, somn, somn, somn…

Noapte buna, dragilor! Ma duc sa pic si eu la asternut cu Brasoveanca in urechi si imaginea lui pustiulica Filippo in tricou mulat impregnata pe retina…A, uitasem! Si cu gust de multe prajituri pe limba, ca sa-mi inchei spovedania pacatelor de azi. Doamne, iarta-ma si nu ma ingrasa prea tare! :))