Nu stiu ce va fi maine

Standard

Sufar. Am o lehamite cronica cu accente acute. Ma prefac ca-i de vina astenia de toamna , cometa Ison sau roiul de cutremure. Zic si eu ca sunt influientata din astral, e mai convenabil decat sa dau vina pe mine…

dependentaDe trei zile n-am net acasa, ma simteam ca un naufragiat pe o insula pustie care n-are nici macar o sticla goala in care sa arunce un mesaj in valuri. De ciuda m-am apucat si de curatenie, ceea ce e un simptom grav. Dar ieri s-a remediat netul; si s-a evaporat subit si harnicia. Altadata m-as fi aruncat direct pe blog, as fi trancanit verzi si uscate ca doar eram „nevorbita scris” de doua zile. Dar nu, n-am simtit deloc chemarea online-ului, m-am aruncat pe niste mahjonguri cu scor!

E ceva in neregula cu mine! Sau abia acum incep sa fiu in regula, fara dependenta de blog? Astazi am citit si pe la altii ca au depasit faza ochilor lipiti de monitor si a degetelor incastrate-n tastatura. Circula oare vreun virus sau mai corect zis vreun antidot al dependentei de online? Incepem sa devenim mai putin virtuali? Poate mai virtuosi?

Cred ca voi lua o scurta pauza pana ma va mai bantui vreo muza. Asa simt azi, nu stiu ce voi simti maine. Daca nu voi scrie inseamna ca bat pe cineva la mahjong; daca voi scrie inseamna ca va bat pe voi la cap. E rost de bataie oricum. Na, ca am si accese de violenta… :))

Anunțuri

39 de răspunsuri »

  1. Stai liniștită, li se întâmplă tuturor. Știi cum e să te lași de blogăreală ? Cam cum spunea Mark Twain : „Să te lași de fumat e cel mai ușor lucru. Eu m-am lăsat de vreo 1000 de ori.”

  2. 😯 Să nu pleci di tăt, Adelină… Mergi și bate pe cine vrei, cum vrei, dar întoarce-te, că eu tot mai trag nădejde că ne-om prinde odată în luptă dreaptă la tablele celea online! 😉

  3. Pingback: Când lumea e prea mică (II) | Hipertensiv

  4. Nu stiu e sa fie cu tine dar eu am constatat ca daca n-am net nici nu-mi pasa prea mult. Am fost plecata in vara asta de mai multe ori, si de doua ori chiar cate trei zile. Si in una din aceste perioade nu am avut absolut deloc net. N-a murit nimeni, nici eu, nici blogul . :))

    • Incep si eu sa pot trai fara dar la inceput tare rau era, parca ma durea fizic. Acum , chiar daca am net, deschid blogul mai cu moderatie, nu mai stau lipita de el sa raspund instantaneu la fiecare comentariu. cred ca asta e normalitatea! Si blogul tau nu moare cu una, cu doua, are si longevitate si energie suficienta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s