Batranete nu e, scleroza nu e…

Standard

M-am culcat relativ devreme. Adica inainte sa se faca maine. Si, culmea! am si adormit! Dar pe la ora trei m-a cuprins nelinistea. Asa ma apuca inainte de fiecare tura de zi, de zici ca fac naveta la serviciu cu avionul si mi-e teama sa nu-l pierd ca altfel trebuia sa dau singura din aripi. Ma intorc pe toate partile, strang din ochi, strang din pumni, strang din…nu, din altceva nu mai strang, prefer sa dau o fuga pana la baie.

Asa ma perpelesc in pat pana la cinci. Asta e ora de la care incep sa hipnotizez ceasul, sa se faca mai repede sase fara un sfert si sa ma dau jos din asternuturi. La sase si 44 deja imi incordez auzul pentru tiuitul desteptatorului, sa-l opresc de la prima nota. La sase si 45 imi dau seama ca, de fapt, ieri am fost tura de zi (de-aia si adormisem mai devreme, de oboseala)  si ca azi nu trebuie sa ma trezesc devreme! De nervi imi explodeaza creierii, ca am mai risipit o noapte . Ce naiba, am pierdut sirul zilelor?!?…

De serviciu sunt noaptea si sunt deja cu neuronii cam ravasiti de nesomn. A doua noapte treaza. Sunt cel mai vigilent om din spital, cred ca si portarul motaie pe un scaun. Dar trece cu bine si noaptea, ma impartasesc cu o cafea cat sa vad pe unde calc, imi trag haina direct peste uniforma de spital ca n-are rost sa mai intercalez si tzoalele civile intre astea si pijamalele care ma asteapta acasa daca tot ma ia masina de la usa sectiei si ma lasa la usa casei…

Ajung acasa ca teleghidata si incep ritualul: aruncat poseta-n hol, aruncat pantofii sub cuier, aruncat haina in cuier, pus sacosa de serviciu langa cuier, pus laptopul la..Stop! Pus, pus da’ n-am ce pune! ma uit in jur, nu e.E clar, l-am uitat la munca! Doua lucruri n-as uita in viata mea: sa-mi iau laptopul sau sa imi pun bijuurile cand ies pe usa! Bijuurile la am dar laptop…ioc! O sun pe colega care m-a schimbat, imi confirma ca geanta mea a ramas sub birou, o rog sa-l puna bine pana o sa mi-l recuperez.

Pic la asternut si adorm instantaneu, nici aterizarea pe perna n-am mai simtit-o. De obicei dupa garzi, cand sunt foarte obosita, fac cate o baraboata.Adica incerc sa sun de pe telecomanda, las robinetul deschis in baie, ma imbrac cu hainele pe dos si, mai ales vorbesc in dodii, scot numai perle. O boacana era admisibil, dar doua? E deja cam mult. Sa fie varsta de vina? Nu cred, cred ca e de vina consumul scazut de ciocolata! 🙂

Batranetea-asta

Anunțuri

22 de răspunsuri »

  1. Stai liniştită, fatăăă… Io ştiu pe cineva, nu spui cine dar nu fiindcă-i persoană importantă ci fiindcă nu m-am ţicnit chiar în halul ăsta încât să mă fac singur de cacao, care a şi ajuns la serviciu în zi liberă ! 👿
    Cât despre uitat diferite lucruri, în special la serviciu, am noroc de colegi situaţi pe o aceeaşi treaptă de „bunăstare” materială aşa că nu sunt tentaţi să-şi însuşească lucrurile pe care le tot uit. Altfel, ar trebui să-mi cumpăr telefon cel puţin de doo ori pe lună.

  2. Cică un tip însetat, flămând şi vai de capul lui umbla ca un zombi prin deşertul Nevada în căutarea unei fântâni sau aşezări… merge el ce merge, spre seară vede o luminiţă… se apropie de o casă, părea locuită, dar nici o mişcare… strigă, nici un răspuns… bate la uşă… nimic… intră înauntru… nimeni, vede pe masă o carafă cu apă, bea pe nerăsuflate apoi deschide o uşă către un dormitor unde stăteau un tip şi nevastă-sa… se scuză, le explică situaţia lui, ăştia tac ca muţii… întreabă dacă poate căpăta ceva de mâncare, ei nimic… se întoarce în living şi înfulecă tot ce găseşte pe masă, bea şi apă pe săturate… ghiftuit, vine să le mulţumească, vede că ei nu zic nimic, tipa era numai în cămaşă de noapte… transparentă, se codeşte el un pic, dar cum vede că nu se opune nimeni o ia la tăvăleală… pe urmă se îmbracă şi pleacă în treaba lui… fază la care proprietarul casei izbucneşte: „Ce nesimţit! Putea măcar să închidă uşa!” la care tipa: „Ai vorbit primul, tu duci gunoiul!”

  3. Misto….si eu ca si Danut , m-am dus in liber la job…si inca nu depasisem 35 de ani….deci stai pe pace , se intampla! Doar sti ca oboseala si stresssul sunt vinovate in toata treaba asta! Ai venoie de Sovata…iti zic io! 😉

  4. Hi!Hi! Eu mi-am pus puloverul pe dos de vreo doua ori, m-am machiat la un ochi dar la celalalt, nu, mi-am uitat copilul in cosul de cumparaturi de la LIDL (cand avea 4- 5 ani) dar numai pana am facut cativa metri in parcare cu sacosele dupa mine si uit sa imi pun cerceii in urechi, care pentru mine sunt mai importanti decat orice altceva.

  5. Oboseala si stres e! Toti facem boacane atunci. Eu mi-am uitat laptopul pe o bancuta in gara din Lund si am urcat in trenul care mergea la Malmo. In tren am întrebat pe cineva daca pot cumpara bilet de la conductor. „Nu se poate”, a fost răspunsul. Am aflat ca risc si o amenda banana ASA ca a trebuit sa covor inainte ca trenul sa se pună in mișcare. Abia atunci am observat ca am o mana care se mișca prea liberă. Lapptopul! Mă aștepta cuminte lângă piciorul bancutei unde l-am uitat.

  6. Nici nu ştii ce bine te înţeleg. Vineri, după ultima oră, a venit un elev disperat să mă caute: doamna dirigintă, zice, v-aţi uitat geanta la noi în clasă, pe catedră …

  7. Să îţi povestesc cum m-am trezit eu la ora 18:30, am sunat la taxi, am spus „bună dimineaţa” şi am chemat maşină disperată că am întârziat la muncă? Şi abia în faţa blocului am realizat că nu e dimineaţă? Dar asta am povestit pe blog. Sau când vorbeam cu mama la telefon şi pe la jumătatea drumului i-am spus să închidă că trebuie să mă întorc la muncă pentru că nu găsesc telefonul în geantă? Aşa că stai liniştită, se poate şi mai rău 😀

  8. Imi pare rau pt tine. Si eu fac urat la lipsa de somn. Devin anxioasa, fobica si depresiva. Dar eu vorbesc de cateva nopti tulburate, nu de garzi care dureaza de ani de zile. Sper sa poti rezolva cumva problema asta, Adelina!

  9. Poate ca garzile si stresul ar putea fi de vina pentru aceasta stare mai confuza. Ma gandesc ca la un moment dat intervine o oarecare saturatie si bietul creier e cel care da semnale primul.
    Poate ca ai nevoie de o pauza. Un pui de concediu…

  10. Apoi, Adelină, mai că aș zice că-s norocoasă cu aruncătura de băț distanță de serviciu… Cât despre uitat… 😳 fii pe pace, e de vină… încălzirea globală! 👿 Nuuu, nu vârsta ne face să uităm! 🙄

  11. Bine că nu s-au inventat turele și în învățământ, zău! Deși…dacă am norocul să prind un somn bun la prânz (nu din ăla comestibil), când mă trezesc, musai mă îmbrac să merg la școală crezând că e dimineață.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s